„Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” (Exodul 24:2)

     Este esențial să stai singur în prezența lui Dumnezeu, dacă vrei să-I auzi clar vocea. Pentru generația de astăzi, împătimită de telefoane mobile și rețele de socializare, bombardată fără întrerupere de mass-media, acest concept poate fi greu de înțeles. Dar dacă nu vei sta singur cu Dumnezeu, nu vei ajunge nicăieri din punct de vedere spiritual. Îți dorești să-L urmezi pe Hristos cu toată seriozitatea? Știi ce făcea El? „Se ducea în locuri pustii şi Se ruga” (Luca 5:16) și „S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte” (Matei 14:23). Cum crezi că a devenit Iacov înșelătorul „Israel, cel ce luptă cu Dumnezeu?” (vezi Geneza 32:28). Biblia ne spune că „a rămas singur. Atunci, un om (un înger al Domnului) s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Victoriile spirituale cele mai mari se obțin în urma bătăliilor pe care te cheamă Dumnezeu să le duci… când ești singur cu El! El îți prezintă și îți clarifică planurile pe care le are pentru viața ta – atunci când nu este nimeni în preajmă. Asta pentru că El dorește să fii influențat mai mult de El, decât de ei! Când Dumnezeu te pregătește pentru o lucrare specială, va trebui să petreci timp în afara companiei celorlalți. În cartea Exodul, Dumnezeu a spus: „Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” După ce Ilie a stat o noapte singur în peșteră, Dumnezeu i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră…” (1 Împărați 19:11). Daniel „a rămas singur şi a văzut această mare vedenie” (Daniel 10:8). Iar Ieremia spune: „am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.” (Ieremia 15:17). Așadar, învață să faci deosebirea dintre singurătate și solitudine. Când Dumnezeu te cheamă deoparte, strânge tot ce poți din acea experiență și… treci la nivelul următor!

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea…” (Ioan 14:27).

     Dumnezeu îngăduie în viața noastră și împrejurări incomode sau apăsătoare… Dar ne promite în schimb că va fi cu noi în ciuda fricii noastre! Prezența și însoțirea lui Dumnezeu, și nu circumstanțele confortabile, sunt în măsură să ne întărească credința și să scoată la iveală ce e mai bun din noi. Dumnezeu i-a zis lui Avraam să-și lase familia bogată și locul de baștină și să meargă într-un ținut pe care nu-l cunoștea. Dumnezeu i-a spus că va fi tatăl unui „neam mare”, prin care va binecuvânta lumea. Avraam a ascultat, a plecat… și astfel s-a născut poporul evreu. Dumnezeu i-a zis lui Moise să se confrunte cu Faraon, cel mai mai puternic om de pe pământ și l-a asigurat că El Însuși îl va folosi ca să-și scape poporul. Moise a ascultat, și Dumnezeu i-a adus scăparea promisă. Dumnezeu i-a zis lui Iosua că dacă va fi puternic și curajos, când toți ceilalți doreau să se întoarcă în robie, El va merge cu ei și le va da țara. Iosua a fost puternic și curajos, iar Dumnezeu a mers El Însuși cu ei și le-a dat țara. Vedem din nou și din nou acest tipar repetându-se în Sfânta Scriptură. Tânărul David s-a luptat cu uriașul Goliat, Ilie l-a înfruntat pe Baal, Daniel a fost aruncat în groapa cu lei – și întotdeauna Dumnezeu a fost acolo, în mijlocul încercării și temerii lor. Și dacă spui că aceste relatări despre curaj sunt de domeniul trecutului, istoricul Everett Ferguson spune că mai mulți creștini au fost uciși pentru credința lor în ultimii 50 de ani, decât în primii 300 de ani de existență a Bisericii. Așadar, iată Cuvântul de azi de la Dumnezeu pentru tine: când oamenii nu te agreează, când primești un calificativ slab la locul de muncă, când te confrunți cu o boală incurabilă, sau când economia cade iar pensia ta este în pericol – Domnul spune: „Vă dau pacea Mea!”

„Tată, am păcătuit… împotriva ta…” (Luca 15:18)

     Știți cum începe pilda fiului risipitor (Luca 15:11-13): „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată…” Păcatul acestui tânăr a fost unul foarte grav! În societatea patriarhală a Orientului Mijlociu, lipsa de respect de care a dat dovadă acest fiu, față de tatăl său, depășește orice ne-am putea închipui. Ca fiu mai mic, el avea drept la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, cu alte cuvinte, el numai că nu i-a spus tatălui său: „Aș vrea să mori!” Dacă lucrul acesta ți se pare șocant, reacția plină de dragoste și de bunătate a tatălui său este și mai șocantă! Iar dacă ești dintre cei ce știu că L-au dezamăgit profund pe Dumnezeu, această reacție va fi o mare încurajare pentru tine. Când fiul rătăcitor s-a întors acasă – rușinat, lefter și dezgustat – Biblia ne relatează că: „tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult” (Luca 15:20). În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu-și ridica niciodată haina și nu alerga cu picioarele goale – niciodată! Ce a vrut Domnul Isus să ne transmită este următorul mesaj de mare valoare: în momentul în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa. Așadar, nu mai amâna și vino la El chiar astăzi!

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui…” (2 Corinteni 9:7).

     Noi dăruim din diferite motive, iar astăzi vom vorbi despre unele dintre ele: 1) Unii dăruiesc din vinovăție. Ei dăruiesc lucrării lui Dumnezeu pentru că s-ar simți prost dacă n-ar face-o! 2) Alții dăruiesc din lăcomie. Ei dăruiesc numai ca să primească și se bazează pe versete precum: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38). „Dar ce este greșit la acest fel de gândire?” – întrebi tu. Această gândire îl are în centrul său pe „eu” și nu pe „noi” sau „ei”! 3) Unii dăruiesc pentru a fi lăudați. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Pe Dumnezeu nu-L interesează cât dăruiești, ci de ce dăruiești. El privește dincolo de măsura dărniciei tale, la motivul din spatele ei. Dacă Îi dai lui Dumnezeu din lăcomie, din vinovăție sau din dorința de slavă, El va scrie un mare zero în contul tău. Domnul Isus a spus: „Când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:3-4). 4) Iar alții dăruiesc ca semn de mulțumire. Aceștia sunt oamenii care se întreabă: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12). Iar ei sunt darnici pentru că doresc să-și arate mulțumirea. Și tu trebuie să fii o astfel de persoană!

„Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:8).

     Biblia spune: „Deoarece avem felurite daruri… Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:6-8). Fiecare credincios primește harul de a dărui, însă unii dintre noi au darul generozității. Cine sunt aceștia? Acei oameni care au și darul de a face bani. Orice ating, se transformă în aur. Ei știu să facă investiții înțelepte și recunosc o afacere bună. Iar afacerile bune sunt atrase de ei la fel cum fierul este atras de un magnet. Ei știu cum să obțină cel mai bun profit din banii lor. Dacă ești unul dintre aceștia, trebuie să înțelegi că abilitatea ta de a face avere este de fapt un dar de la Dumnezeu. Biblia spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18). Și: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Așa că nu lăsa prosperitatea să te ducă la mândrie. Nu ești bogat datorită abilității tale de a negocia, ci pentru că Dumnezeu te-a înzestrat și te-a binecuvântat. Și El a făcut-o cu un scop: ca tu să poți fi o binecuvântare pentru alții! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2). Așadar, când Dumnezeu te bate pe umăr și te îndeamnă să-ți bagi mâna în buzunar, nu negocia cu El. Poți doar să-L întrebi cu smerenie: „Ce sumă e bine să dau, Doamne?” Poate întrebi: „De ce trebuie să fac asta?” Pentru că același Dumnezeu care poate să-ți adauge, poate să și scadă!

„Toți… au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea… ca să trăiască.” (Marcu 12:44)

     Dumnezeu nu dorește ca generozitatea ta să fie restricționată de temeri. Ai două variante: fie te încrezi în El din punct de vedere financiar și experimentezi bucuria participării la planurile Sale pe pământ, fie te încrezi în propria ta abilitate de a câștiga bani și vei trăi în anxietate. Pericolul care te paște când nu atingi un nivel înalt al dărniciei este că vei pierde acel lucru măreț pe care Dumnezeu dorește să-l facă pentru tine, și prin tine. Poți fii sigur că la un moment dat, El te va provoca să dăruiești mai mult decât ai dăruit până acum. Și în acel moment, credința te va face să spui da, sau frica te va face să spui nu, deoarece consideri că este imposibil de pus în aplicare. Iar acel moment va fi crucial în viața ta, pentru că răspunsul tău la provocarea lui Dumnezeu îți va determina viitorul. Unele niveluri de dărnicie nu presupun niciun efort, în timp ce altele te fac să fii neliniștit. Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne vom izbi de un zid numit teamă și dacă nu devii conștient de el, nu vei reuși niciodată să-l dărâmi. Prin urmare, vei trăi cu mai puține binecuvântări decât a rânduit Dumnezeu pentru tine ca să te bucuri. Care este soluția? Schimbă-ți concepția despre proprietate! Adolphe Monod a spus: „Nu există ideea că o parte din bani este a noastră și restul este al Lui Dumnezeu. Totul este al Lui; El a făcut totul, El dăruiește totul și ni le-a încredințat nouă ca să-L slujim pe El!” Dacă crezi lucrul acesta, nu ai motiv să nu dăruiești. Cu toate acestea, implicarea lui Dumnezeu în finanțele tale înseamnă să lași controlul asupra banilor tăi în seama Lui. Și lucrul acesta ne poate înspăimânta. Modelul de generozitate prezentat de Domnul Isus a fost văduva care și-a dat ultimul bănuț, fără să-i mai rămână altceva pe care să se bazeze decât promisiunea lui Dumnezeu că-i va împlini nevoile. Când ajungi în acest punct și experimentezi așa ceva, vei trăi minuni!

„…Căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi…” (1 Corinteni 10:33).

     Există o categorie de oameni din care nu ar trebui niciodată să faci parte, și de care e bine să ne depărtăm: cei menționați în 2 Timotei 3:1-5: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani… iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…” Nu e greșit să câștigi bani. Firește, dacă Îl onorezi pe Domnul, El te va ajuta să câștigi și mai mulți (vezi Deuteronomul 8:18; Isaia 48:17; Luca 6:38; 2 Corinteni 9:8). Există însă un principiu biblic după care trebuie să trăiești ca să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu. Când ai suficienți bani pentru a-ți împlini propriile nevoi, trebuie să fii dispus și să Îi spui „da” lui Dumnezeu când îți cere să împlinești nevoile altcuiva. Dacă dorești să-ți învingi egoismul și să devii mai generos, iată câțiva pași de urmat: 1) Renunță la ceva ce ai prefera să păstrezi. Scopul este să rupi atașamentul tău emoțional față de lucrurile materiale. 2) Practică binefacerea anonimă. Oferă unei persoane în nevoie (cum ar fi o persoană în vârstă, un student sau un părinte singur) un dar în bani, într-un plic. Nu-ți scrie numele pe el și nu spune nimănui că ai făcut-o. Și nu trece binefacerea aceasta la cheltuieli deductibile, iar Dumnezeu promite că-ți va da înapoi, te va binecuvânta și te va răsplăti în domeniile în care tu ai nevoie cel mai mult (vezi Galateni 6:7). 3) Pune o persoană de încredere să-ți monitorizeze progresul. Întâlnește-te cu acea persoană de-a lungul anului și roag-o să te întrebe nu câți bani ai câștigat, ci cât ai dăruit ca să-i ajuți pe alții. Iar dacă dorești într-adevăr să-ți învingi egoismul, vei dori să urmezi acești pași.

„Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea”. (Proverbele 19:17)

     Astăzi vom menționa patru moduri prin care îți poți exprima bunătatea și generozitatea față de alții. 1) Dăruie din timpul tău. Faptul de a da cuiva câteva ore, din timpul tău, mai ales dacă ești o persoană ocupată, poate însemna enorm pentru cineva care suferă. 2) Dăruie din abilitățile tale. Organizații precum „Habitat pentru Umanitate” sau „Medici fără frontiere” se folosesc de abilitățile, priceperea și înzestrările oamenilor, pentru a alina suferința și a oferi adăpost celor nevoiași. Iar acest lucru este în acord cu Scriptura! (vezi Matei 25:34-46). 3) Dăruie din venitul tău. Biblia ne asigură: „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” Îți poți imagina ce dobândă îți va plăti Dumnezeu? 4) Dăruie din echilibrul tău. Toți oamenii cu care te întâlnești se confruntă cu anxietăți și duc lupte despre care nu vorbesc de obicei. Așa că, zâmbetul și încurajarea ta pot deveni ancora care-i ajută să rămână pe linia de plutire. Egoismul este atât de adânc înrădăcinat în fiecare dintre noi, încât e ca respirația: îl practicăm fără să ne gândim. Deci, pentru a ne schimba, noi trebuie să ne rearanjăm prioritățile, să ne reprogramăm gândirea și să luăm hotărâri precum: „Nu voi lăsa să treacă această zi până nu am spus sau am făcut ceva care să ajute, să binecuvânteze și să încurajeze o altă persoană!” Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Te voi binecuvânta… şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2). Astăzi, roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru fiecare resursă și pentru fiecare privilegiu pe care mi l-ai dat. Ajută-mă să nu uit niciodată că aceste binecuvântări vin de la Tine, și că trebuie să le împart cu alții spre slava Ta. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

„Dar cine are… și își închide inima… cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17).

     Pe o scară de la 1 la 10, cât de des te gândești la nevoile altora, și încerci să vii în întâmpinarea lor? Înainte să răspunzi, amintește-ți următoarele cuvinte: „Cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” Egoismul este definit ca fiind „starea de spirit în care ești preocupat în mod exagerat de propria-ți persoană.” Acum, Dumnezeu nu-ți cere să faci sacrificii pentru alții într-o așa măsură încât să-ți pui în pericol propria sănătate fizică și mentală, după care să-ți pară rău că ai făcut-o. Și nici nu Se așteaptă să împlinești toate nevoile care îți apar în cale. Dar Dumnezeu contestă atitudinea „mie ce-mi iese de aici?” a epocii noastre, în care mulțumirea de sine, dezvoltarea personală, iluminarea personală și imoralitatea sunt intens promovate. Egoismul are rădăcini adânci, dar este o întăritură pe care trebuie s-o zdrobești, dacă vrei să experimentezi pacea și bucuria care dau vieții sens. B.C. Forbes, fondatorul revistei Forbes, a afirmat: „N-am cunoscut niciun om, în poziții înalte sau smerite, care – apropiindu-se de sfârșitul vieții – să regrete că a făcut fapte bune. Dar cunosc cel puțin o persoană care a ajuns să fie bântuită de gândul că a dus o viață egoistă!” Apostolului Iacov îi datorăm aceste cuvinte (Iacov 2:15-17): „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Așadar, gândește-te mai mult la alții!

„M-am făcut tuturor totul, ca… să mântuiesc pe unii din ei”. (1 Corinteni 9:22)

     Apostolul Pavel nu ar fi cedat nici un milimetru din adevărul Bibliei, iar când a venit vorba de tradițiile și preferințele oamenilor, el a refuzat să facă compromisuri și să lupte pentru ele. De exemplu, unii dintre creștinii din Corint credeau că e păcat să mănânci din lucrurile jertfite idolilor. Prin urmare, ce a făcut Pavel? S-a ridicat cumva, să declare: „Nu vă dau voie să-mi impuneți convingerile voastre nebiblice”?! Nu! El a spus: „Unii, fiind obișnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:7-9). Apoi, concluzionează (1 Corinteni 9:22): „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei”. Dumnezeu nu ne-a chemat să câștigăm dezbateri teologice; El ne-a chemat să-i câștigăm pe oameni pentru Hristos. Așa că arată bunătate față de cei ce nu gândesc ca tine, care nu se îmbracă așa ca tine sau cărora nu le pasă de lucrurile de care ție îți pasă. Fii plin de bunătate față de aceia care au încredințări teologice sau un stil de închinare diferite de ale tale. Asta înseamnă să ne purtăm după cum ne învață Biblia (Efeseni 4:2-3): „Cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”