„Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.” (Psalmul 107:9)

     Când ești bolnav, una dintre primele întrebări pe care ți-o adresează medicul pentru a-ți stabili diagnosticul, este: „Cum stai cu pofta de mâncare?” De ce? Pentru că atunci când îți pierzi dorința de a mânca, ceva nu funcționează bine în organismul tău. Același principiu se aplică și sănătății spirituale. Una dintre trăsăturile majore ale oamenilor de pe paginile Scripturii era aceea că au fost flămânzi după Dumnezeu în rugăciune, și erau disciplinați să studieze și să înțeleagă Cuvântul Său. Ce l-a făcut pe evanghelistul George Mueller să aibă atâta succes? În timpul vieții, el a citit Biblia cam de 200 de ori – și peste jumătate din aceste lecturări au fost pe genunchi: el se ruga în timp ce studia. Când Îl cunoști pe Dumnezeu atât de bine, te vei ruga în mod specific și vei primi răspunsuri specifice. Adevărul este că ai fost creat cu un gol de forma lui Dumnezeu, și numai Dumnezeu îl poate umple. Un succes mai mare nu-l va umple… Nici mai mulți bani… Nici o altă relație… Nici dacă ai locui într-un palat și ai fi rege! De aceea, psalmistul a scris: „Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale! Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale. Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale. Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale. Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.” (Psalmul 119:12-24). Cuvântul lui Dumnezeu este „hrană pentru suflet”; așadar, dacă ți-ai hrănit trupul dar ți-ai neglijat sufletul, rearanjează-ți prioritățile chiar de astăzi!

„Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3:9)

     Samuel era un băiat care lucra în Locașul sfânt, dar nu a recunoscut vocea lui Dumnezeu când El i-a vorbit. Mai târziu însă, urechea sa a devenit portalul prin care Dumnezeu S-a adresat unei națiuni întregi. A învăța să recunoști vocea lui Dumnezeu nu este o competență pe care o dobândești peste noapte, pentru că El ne vorbește în momente diferite, în moduri diferite și în circumstanțe diferite. Pentru a recunoaște vocea lui Dumnezeu, avem nevoie de următoarele: 1) Maturitate spirituală. Domnul Isus ne-a explicat de ce-l urmează oile pe păstor: „oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:4). Să observăm că Isus a zis că „oile” Sale (nu „mieii” Săi) „Îi cunosc glasul”. Mieii urmează oile adulte până când li se dezvoltă simțurile. Asta înseamnă că pentru cei imaturi există har. Așadar, dacă auzul tău spiritual nu s-a dezvoltat încă, Dumnezeu va lucra în tine până când acest auz ți se va dezvolta. 2) În al doilea rând, tu trebuie să înveți să nu-L limitezi pe Dumnezeu! Când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, s-a cutremurat tot muntele… pe când lui Ilie i-a vorbit printr-un susur blând. Nu-L limita pe Dumnezeu și nu încerca să-L încadrezi în tipare omenești. El poate să-ți vorbească prin Biblie, prin cei care au pregătirea necesară ca să te învețe din Cuvântul Său, printr-o cântare, printr-o situație dureroasă, ori prin gândurile și dorințele tale, când ești supus Lui… Cheia este să stai aproape de Dumnezeu și să ai urechile ciulite! 3) În al treilea rând, pentru a recunoaște vocea lui Dumnezeu, tu trebuie să fii supus. Regele David a spus: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8). Când vine vorba despre recunoașterea vocii lui Dumnezeu, care dintre următoarele răspunsuri ți se potrivește: „Când mă voi simți mai bine”? „Când voi reuși să-mi fac loc în programul meu încărcat”? „Mă mai gândesc la asta”? Dar ia seama bine la versetul următor (Iov 36:11): „Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie”.

„Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat”. (Matei 23:12)

     Apostolul Pavel a făcut una dintre cele mai extraordinare lucrări pe care le-a cunoscut lumea, și totuși a afirmat următorul lucru despre sine însuși: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:15). Când oamenii i-au spus lui Pavel cât de important era ce făcea, el a rămas smerit aducându-și aminte ce a fost. Dacă crezi că te-a chemat Dumnezeu, răspunsul tău trebuie să fie o plecăciune în smerenie înaintea Lui. Când Îngerul Domnului i-a spus bătrânului Zaharia că va avea un fiu, pe Ioan Botezătorul, Zaharia a căzut la pământ și nu s-a mișcat, așa încât oamenii s-au întrebat dacă nu cumva a murit. Ezechiel are o carte în Biblie care îi poartă numele. Este ceva extraordinar, nu-i așa? Cu toate acestea, când Dumnezeu l-a chemat, el a căzut cu fața la pământ și Dumnezeu i-a spus să se ridice: „Fiul omului, stai în picioare şi-ţi voi vorbi!” (Ezechiel 2:1). Când Ioan autorul Apocalipsei L-a văzut pe Isus stând în mijlocul celor șapte biserici, el a scris: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort” (Apocalipsa 1:17). Înțelegi tiparul care se conturează aici? Apostolul Pavel scrie: „să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare…” (Efeseni 4:1-2). Gândește-te la expresia „umblare cu Dumnezeu”: în a cui companie ești? A lui Dumnezeu! Poți numi o chemare mai înaltă? Cu cât mai înaltă este chemarea ta, cu atât mai mic trebuie să te faci după propria ta estimare. Smerenia nu înseamnă să te consideri o persoană neînsemnată, ci să te gândești mai puțin la tine. Domnul Isus a concluzionat astfel: „Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.” Așa că – practică smerenia!

„Iosua… slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.” (Deuteronomul 1:38)

     Când vine vorba despre darul susținerii, să subliniem câteva aspecte: 1) Susținerea este un dar neglijat. Oare de ce? Pentru că nicio lucrare nu pare mai necesară în biserică astăzi decât încurajarea. Sunt atât de frecvente descurajarea și temerile, și e atât de dificil să găsești – chiar și în biserică – încurajare. În multe comunități și biserici există ceva ce-am putea numi „comitetul dușurilor reci” – un grup de oameni mereu gata să-ți spună de ce o lucrare nu dă rezultate, și să-ți demonstreze că un oarecare program nu funcționează. Oamenii aceștia sunt mult mai vocali decât cei care încurajează, fapt care ne duce la următorul aspect: 2) Susținerea este un dar necesar. Indiferent cât de bine par să meargă lucrurile sau cât de bine arată cineva pe dinafară, fiecăruia dintre noi ne prinde bine uneori puțină încurajare. De fapt, susținerea este atât de importantă, încât întreaga biserică ar trebui să fie implicată în ea. Biblia spune: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie”. (Evrei 10:24-25). Biserica este un loc în care oamenii trebuie ridicați, nu dărâmați. Noi trebuie să-i susținem pe oameni atunci când n-au nevoie, și să nu așteptăm până când au nevoie de încurajare! Dacă așteptăm prea mult, încurajarea poate veni prea târziu. Nu aștepta să se întâmple ceva bun ca să rostești o încurajare; fă-o ca o practică obișnuită. „Dar nu știu ce să le zic,” spui tu. Dacă Îi ceri lui Dumnezeu înțelepciune în sensul acesta, El ți-o va da. „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4). Așadar, fii un susținător!

„…Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credinţă…” (Faptele Apostolilor 14:22).

     Un susținător are abilitatea de a face între altele și aceste trei lucruri: 1) El confirmă. „După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele Apostolilor 14:21-22). Omul cu „limba iscusită” este un stâlp de susținere în vremuri de încercare. El știe să-i motiveze pe cei aflați în necazuri și să-i atenționeze, atunci când pornirea le aduce necaz. El aruncă o vestă de salvare credinciosului care se îneacă în marea îndoielii. 2) El consolează. Biblia spune: „Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.” (Faptele Apostolilor 16:40). Aici, darul susținerii se manifestă în forma sa cea mai fină. Pavel și Sila au fost acuzați pe nedrept, au fost bătuți cu nuiele și aruncați în temniță, cu mâinile și picioarele prinse în butuci. Când a aflat biserica despre toate acestea, credincioșii au fost foarte supărați. În mod uimitor, după ce au fost eliberați din închisoare, în loc să caute consolare și mângâiere la frații în credință, Pavel și Sila au mers la biserică și au oferit ei înșiși încurajare. 3) El confruntă. „Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie…” (Filipeni 4:2-3). Aceste două femei, din biserică, nu se înțelegeau prea bine una cu cealaltă, așa că Pavel și-a luat în serios rolul de împăciuitor și le-a confruntat. A fost prietenos, a fost corect, a fost ferm… Și tu trebuie să fii la fel!

„Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13)

     Cuvântul grecesc pentru „a îndemna” este parakalew. El provine din două cuvinte: unul care înseamnă „de-a lungul”, și altul care înseamnă „a chema.” Acesta este rădăcina cuvântului grecesc paraclet – numele pe care Isus Hristos îl dă Duhului Sfânt. Adevărata lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne îndemna și de a ne încuraja în umblarea noastră cu Dumnezeu. Ca atare, niciodată nu te asemeni mai mult cu Duhul Sfânt și nu ești mai conectat la lucrarea Sa, ca atunci când îi îndemni și îi încurajezi pe ceilalți. Un susținător poate transforma un învins într-un învingător, pe cel leneș într-un om muncitor, și pe un pesimist într-un optimist… El îi inspiră pe alții dându-le un suflu nou, mult curaj și nădejde. Lucrarea încurajatorului este afirmarea și aprecierea. Este important să nu uiți deosebirea dintre apreciere și afirmare. Noi apreciem ce face o persoană, dar afirmăm ceea ce este o persoană. Aprecierea vine și pleacă pentru că de obicei se referă la realizările omului, însă afirmarea ajunge direct la inima unei persoane – pentru că este țintită spre valoarea intrinsecă a acelei persoane. Susținătorul are abilitatea de a te face să ai o părere bună despre tine. El te ridică, te inspiră, te motivează, și te face să te simți mai bine prin simplul fapt că se află în preajma ta. Biblia spune că Barnaba era un asemenea susținător. „Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.” (Faptele Apostolilor 11:22-23). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este acesta: Fii un susținător!

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24)

     Se estimează că un om obișnuit rostește aproximativ 9 milioane de cuvinte pe an, și mai bine de jumătate dintre acestea sunt „eu, mie, al meu, pe mine”! Dar a-L urma pe Hristos înseamnă a muri față de sine, iar eul nostru nu renunță fără luptă. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Interesul propriu nu se retrage pur și simplu și moare, el trebuie ucis. Vorbim aici despre o luptă zilnică, pentru că noi avem tendința să ne agățăm zdravăn, cu aviditate de propriile noastre interese. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob” (Matei 20:27). În acele vremuri, robul era considerat cel mai de jos dintre slujitorii unei case. Asta înseamnă că ai fost chemat să-ți sacrifici propriile interese, pentru a-i sluji pe ceilalți. Și dacă trebuie, Dumnezeu îți va lăsa un semn ca să-ți aduci aminte ce a trebuit să facă pentru a ajunge la acele domenii în care ai fost încăpățânat și egoist. De exemplu, după întâlnirea sa cu Dumnezeu, patriarhul Iacov s-a ales cu un șchiopătat care i-a adus aminte mereu să fie supus și dependent față de Dumnezeu. Iar marele apostol Pavel scria: „ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf” (2 Corinteni 12:7). Care este țepușul tău? Un obicei cu care te lupți? O teamă care te urmărește? O relație dificilă? Un deficit financiar? O suferință fizică? Te-ntrebi: de ce Dumnezeu nu-l înlătură, pur și simplu? Pentru că Dumnezeu consideră că orice te face să depinzi mai mult de El, și mai puțin de tine însuți, este un plus și nu un minus!

„Să-L cunosc pe El… şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui…” (Filipeni 3:10)

     Să știi lucruri despre Dumnezeu este una, dar să-L cunoști în mod personal este cu totul altceva. Oprește-te o clipă, astăzi, și analizează-ți viața. Nu cumva umblarea ta cu Dumnezeu a devenit o înaintare lentă? Poți avea rezervorul mașinii mereu plin numai dacă faci vizite regulate la pompa de benzină; și asta mai presupune și să fii atent la indicatorul de combustibil. Iată deci că umplerea rezervorului nu se produce din senin: este nevoie de vigilență, angajament și acțiune. Firea pământească se va împotrivi în fiecare clipă și împrejurările potrivnice vor veni adesea să te descurajeze. Chiar și cei apropiați pot înțelege greșit noile tale priorități spirituale. Dacă ar fi ceva ușor, oricine ar face-o. Premiul este oferit acelora care pot spune, asemenea lui Pavel: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” (Filipeni 3:10-11). În Biblie citim că: „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25). Asta înseamnă apropiere și intimitate fizică! Însă apropierea supremă nu este între un bărbat și o femeie, ci este între om și Dumnezeu! Este acea părtășie profundă cu El, iar apostolul Pavel nu doar s-a rugat pentru ea, ci a și practicat-o toată viața. Nimic nu era mai important pentru el. Ce poți spune despre tine? Cânți laude lui Dumnezeu, la biserică, având mintea în altă parte? Ai devenit atât de critic în preajma altora, încât vorbești ca un necredincios? Ai lăsat ca obiceiurile păcătoase să-ți fure încrederea în Dumnezeu? (vezi 1 Ioan 3:21-22). Nu?! Slavă Domnului! Dar dacă unele dintre ele sau toate acestea sunt adevărate, trebuie să faci ceva în acest sens, astăzi! Așa că, începând de astăzi, străduiește-te să ai o relație tot mai profundă cu Dumnezeu!

„Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbele 22:7)

     Pentru a te elibera de povara datoriilor, trebuie să faci câteva lucruri: 1) Stabilește-ți scopuri financiare în scris! Hotărăște-te ce este cu adevărat important – cât vei economisi, cât vei cheltui, și cărei cheltuieli (investiții) îi poți face față fără să-ți pui în pericol viitorul. Unul dintre motivele pentru care nu ne atingem scopurile este că nu ne stabilim vreunul. Trebuie să știi încotro mergi și cum poți ajunge acolo. 2) Începe cu pași mărunți! Ocupă-te de fiecare factură pe rând. E uimitor să vezi câte poți realiza când ești serios și te ții de un plan. Biblia ne asigură că „la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (vezi Galateni 6:9). 3) Nu mai tânji după lucruri pe care nu le poți plăti! Dacă te întinzi mai mult decât îți este plapuma, vei avea dobânzi tot mai mari și îți vei îngreuna viața. Folosește cărți de credit numai dacă ești destul de disciplinat ca să nu depășești pragul. Poate intențiile tale sunt bune, dar circumstanțele neprevăzute te pot face să cari după tine sume neplătite de la o lună la alta. Și dacă domeniul cheltuielilor ți-a scăpat de sub control, te rog să faci cea mai avantajoasă „operație” – taie-ți cărțile de credit! 4) Dăruiește mai mult lui Dumnezeu! Poate lucrul acesta sună a nebunie și pare a fi împotriva gândirii logice, când ai datorii… dar Domnul Isus a promis că „vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38). 5) Așteaptă-te la dezaprobare. Când începi să practici disciplina spirituală, probabil unii vor fi nemulțumiți, mai ales dacă îi afectează în mod personal. Dar dacă în viața ta vei face doar lucrurile pe care lumea le aplaudă, nu vei avea realizări prea mari. Așa că, începând de astăzi, Dumnezeu dorește să scapi de datorii – și (conform Ioan 8:36) să fii liber!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

     Obiceiurile încăpățânate au viața lor proprie; de aceea ele continuă să crească. Ai zice că au o minte care gândește în locul tău, o voce care îți vorbește și o putere care continuă să te cucerească. Ce ar trebui să faci? Să te rogi și să proclami Cuvântul lui Dumnezeu peste obiceiul tău rău, pentru că Dumnezeu a spus: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12). Roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când Te chem, Tu-mi vei răspunde, vei fi cu mine în strâmtorare, mă vei proslăvi și mă vei izbăvi (vezi Psalmul 91:15). Ai promis că prin puterea Duhului Tău cel Sfânt care locuiește în mine, eu pot fi eliberat din cercul vicios al ispitei, păcatului și eșecului (vezi Romani 8:2). Tu ai spus că dacă mă supun Ție, voi căpăta putere să mă împotrivesc diavolului și că el va fugi de la mine (vezi Iacov 4:7). Cuvântul Tău spune că mi-ai dat puterea de a doborî vechile mele întărituri mentale și de a lua în stăpânire orice gând nesupus, orice imaginație și orice pornire (vezi 2 Corinteni 10:5). Tu ai promis că prin citirea și meditarea la Cuvântul Tău în fiecare zi, eu voi deveni părtaș firii Tale dumnezeiești și voi învinge pornirile firii mele pământești (vezi 2 Petru 1:4). Tu ai promis că-mi vei întări gândirea, emoțiile și voința; că valoarea mea se va sprijini numai pe dragostea Ta pentru mine; că vei face nespus mai mult decât aș putea eu cere sau gândi – pentru că Tu lucrezi în mine (vezi Efeseni 3:14-21). Astăzi cer izbăvirea în Numele lui Isus Hristos, de sub puterea acestui obicei dăunător. Amin!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: Poți totul în Hristos, care te întărește!