„Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora…” (Galateni 5:17).

     Biblia spune: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17). Astăzi vom vorbi despre patru principii imperative care te vor ajuta să câștigi bătăliile zilnice dintre firea pământească și omul cel nou: 1) Fii cinstit! Recunoaște faptul că trupul tău va căuta întotdeauna satisfacție în lucrurile rele… și că nu-și va lua nicio zi liberă! 2) Fii smerit! Recunoaște faptul că ești lipsit de putere și nu poți câștiga lupta fără ajutorul lui Dumnezeu. Prin dedicarea ta față de El, poți să beneficiezi de puterea Sa în acele momente cruciale ale fiecărei încercări. Și abilitatea ta de a face lucrul acesta va crește pe măsură ce exersezi tot mai mult disciplina spirituală. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât devii mai puternic atunci când te confrunți cu ispita și cu necazul. 3) Fii disciplinat! E o chestiune personală; nimeni nu o poate face în locul tău. Apostolul Pavel scrie: „păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui” (Romani 6:12). Dacă altcineva trebuie să-ți pună frâu, și nu tu, acest lucru nu va da rezultate! 4) Fii treaz! În calitatea sa de militar, David ar fi trebuit s-o știe mai bine, dar Satan l-a surprins cu garda jos. Drept urmare, a ajuns să comită adulter cu Batșeba și apoi a regizat omorârea soțului ei în încercarea de a-și acoperi păcatul. S-ar putea să spui că ție nu ți se poate întâmpla așa ceva. Chiar crezi acest lucru? Iată ce spune apostolul Pavel, cel mai mare dintre apostoli (1 Corinteni 9:27): „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus…” (Filipeni 3:8).

     Secretul supraviețuirii în vremuri grele nu constă în lucrurile pe care le știi, ci în persoanele pe care le cunoști. Tu spui: „În momentul de față, am mai multe necazuri decât a avut Iov!” Ei bine, atunci când lumea lui Iov s-a prăbușit, el a spus: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:10-12). Nici viața apostolului Pavel nu a fost una comodă, iar el se descrie: „am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:26-28). Parcurgând această listă plină de necazuri, prima întrebare care ne vine în minte este: „Cum a reușit?” Apostolul Pavel a deținut secretul supraviețuirii în vremuri grele. Care era oare? El a lăsat ca necazurile să-l apropie de Domnul: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10). Îți dorești și tu să ai biruință în vremuri grele, la fel ca Iov și Pavel? Atunci apropie-te mai mult de Domnul – acesta este secretul!

„Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.” (Proverbele 14:29)

     Nu este bine să-i permiți mâniei să explodeze de față cu cei pe care ți i-a dat Dumnezeu în grijă. Biblia ne învață: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27). Satan nu vrea altceva decât să câștige o cale de a pătrunde în familia ta și s-o transforme într-un iad; de fiecare dată când izbucnești în mânie, pierzi teren în fața lui. De aceea Sfânta Scriptură ne spune: „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.” Soluția pentru gestionarea mâniei este găsirea unor modalități sănătoase de-a o putea exprima, într-o așa manieră, încât să nu ajungă să rănească mai mult decât să ajute. E important să-ți împărtășești sentimentele, dar întotdeauna trebuie s-o faci într-un mod corect. Pentru că, la urma urmelor, nu ne interesează cine are dreptate și cine greșește, sau cine poate striga cel mai tare. Ne interesează să găsim soluția cea mai bună pentru toți. Înțelege un lucru: nimeni nu poate fi tot ce vrei tu tot timpul. E cu neputință să ai o relație de durată, plină de dragoste, fără să înveți să accepți slăbiciunile omenești. Așadar, în loc să rămâi cantonat pe defectele fiecăruia, concentrează-te asupra calităților colective ale familiei. Neuropsihologul Paul Pearsall spune: „Cei mai mulți dintre noi ne-am da viața pentru un membru al familiei și cu toate acestea, de prea multe ori ne trăim viața, de zi cu zi, ca și cum familia ar fi un lucru de la sine înțeles.” Învață să te stăpânești; familia ta o merită. La urma urmelor, cine altcineva te iubește indiferent de ceea ce faci? Și unde altundeva poți merge ca să găsești mângâierea și tăria ce rezultă dintr-un astfel de sistem de sprijin? Așa că, păstrează armonia în familia ta!

„O casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte…” (Luca 11:17).

     Se spune că „așchia nu sare departe de trunchi” și „mărul nu cade departe de pom”; Iacov din Vechiul Testament chiar a dovedit lucrul acesta. Aproape de sfârșitul vieții sale, când a fost să-și binecuvânteze fiii, lui Simeon și Levi Iacov le-a spus: „Blestemată să fie mânia lor” (Geneza 49:7). Comportamentul lor nu ar fi trebuit să ne surprindă, nu-i așa? În realitate, Iacov îi modelase prin propriul său exemplu (când și-a înșelat tatăl – vezi Geneza 27, și socrul – vezi Geneza 30). Iar mama sa a facilitat înșelătoria. Tiparele de comportament se transmit din generație în generație. Cu alte cuvinte: „Cum e tatăl, așa și fiul!” Atitudinile și faptele tale vor duce fie la pieirea, fie la binecuvântarea copiilor tăi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). Copiii tăi moștenesc mai mult decât înfățișarea ta. Ei ajung să-și însușească valorile învățate de la tine și dispozițiile emoționale pe care le-ai afișat. Nu-i implica în disputele tale maritale. Biblia spune: „Mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9), iar copiii sunt o țintă ușoară pentru mânia îndreptată spre cine nu trebuie. Chiar și când izbucnirile tale nu îi au ca țintă, ei tot suferă efectele. De exemplu, șeful te disciplinează la locul de muncă, și pentru că nu te poți răzbuna, te întorci acasă ca un câine turbat și-i faci pe cei din jurul tău să umble ca pe ouă. Dacă ți se întâmplă asta, te sfătuim să reduci nivelul decibelilor! Nu-ți lăsa mânia s-o ia razna! Regele David a strălucit pe câmpul de luptă, dar pe frontul familiei nu s-a descurcat. Poate de aceea într-unul din psalmii de la sfârșit spune: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3). Așadar, ai grijă ce transmiți copiilor tăi!

„Cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” (Efeseni 4:2).

     Construirea unei relații bune și armonioase în familie seamănă cu zidirea unui zid: se pune o cărămidă peste altă cărămidă. Și mortarul care o susține este dragostea necondiționată, care nu condamnă și care nu este egoistă. Singurul mod prin care vei ști cât de bună a fost o sarcină pe care ai îndeplinit-o recent, va fi atunci când ea va fi testată de furtunile vieții. Una dintre cheile importante ale succesului în familie este comunicarea. Așadar: 1) Fii creativ! Petreceți timp împreună ca familie. Sună-ți soțul sau soția de-a lungul zilei, și încercați să vă întâlniți uneori la prânz. Însoțește-ți copiii la școală sau la activitățile extra-școlare ca să poți discuta cu ei. Comunicarea se poate petrece oriunde, dar ea nu va avea loc decât dacă faci din ea o prioritate. 2) Identifică factorii care ucid comunicarea. Internetul, telefonul mobil și televizorul sunt principalii vinovați. O familie obișnuită petrece sub o oră, pe săptămână, în comunicare semnificativă, dar de cinci ori mai mult timp, în fiecare zi, uitându-se la televizor. Aceasta este o probă dificilă pe care trebuie s-o treci, dacă vrei să ai succes în familie. 3) Încurajează fiecare membru al familiei să-și spună punctul de vedere. Și când o vor face, nu critica și nu întoarce acuzațiile. Diferențele de opinie sunt sănătoase. Gestionate corect, ele pot duce la îmbunătățirea lucrurilor. 4) Fii conștient de modul în care interacționezi cu familia ta. Poate fără să-ți dai seama, ai adoptat un stil care stinge comunicarea. Oprește-te și ia aminte la aceste lucruri: a) Ripostezi? Dacă da, acest lucru are ca efect înjosirea celorlalți și este umilitor pentru ei; b) Domini? Acest lucru are ca efect intimidarea; c) Izolezi? Asta aduce frustrare; d) Cooperezi? Ei bine, iată un lucru de dorit, pentru că are ca rezultat încurajare. Dacă ai obiceiul de a folosi orice alt stil de comunicare decât cel cooperant, începe numaidecât să lucrezi la o schimbare. Vei fi nevoit s-o faci, dacă dorești să zidești o bună relație cu familia ta.

„Pârâșul… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).

     Un angajat al unei companii avea obiceiul de a le juca feste noilor angajați. Se apropia de ei și le șoptea: „Ei știu ce ai făcut!” după care pleca zâmbind. La început, persoana părea mirată. Apoi devenea agitată și se întreba: „Ce am făcut?” Apoi se gândea: „Cine sunt ei?” „Ce știu ei?” și „Ce spun ei despre mine?” Și pentru că până și cei mai nevinovați oameni au tendința instinctivă de a se ascunde și de a tăinui lucruri, noul angajat rămânea o zi întreagă cuprins de agitație. Exact la fel procedează și Satan! El seamănă defăimare! Dar avem o veste bună: „pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” (Apocalipsa 12:10-11). Există o strategie eficace prin care putem reduce la tăcere vocea pârâșului. Care este aceasta? Adu-i aminte că sângele lui Isus Hristos te-a curățat de orice păcat. La fel cum Domnul Isus l-a învins pe Satan în pustie, tu îl poți învinge de fiecare dată bazându-te pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu dorește să te condamne. El dorește să știi că ești iubit, iertat și acceptat pe deplin. Apostolul Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?… Hristos… stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:33-34). Așa că nu te mai învinovăți. Domnul Isus a venit ca să te elibereze, să-ți spună că pedeapsa pentru păcatul tău a fost îndepărtată și că puterea ei asupra vieții tale a fost înfrântă. Dumnezeu te consideră neprihănit prin sângele lui Hristos – și așa trebuie să te vezi și tu! (cum scrie în 2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”).

„Suntem schimbaţi… din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

     Se spune că rutina este un mormânt cu două ieșiri. Și odată ce intri într-o rutină, e greu să scapi din ea, mai ales dacă este confortabilă. Și nu vei deveni niciodată ceea ce dorește Dumnezeu să devii, sau tot ce ai putea fi, câtă vreme te împotrivești schimbării și insiști să rămâi așa cum ești. Există două tipuri de schimbare: 1) Schimbarea pe care trebuie s-o faci tu personal. Astronautul James Irwin a spus: „S-ar putea să credeți că mersul pe lună a fost cel mai științific proiect realizat vreodată, dar de fapt ei ne-au aruncat literalmente în direcția lunii. Am fost nevoiți să adaptăm cursul la fiecare zece minute și am aterizat la numai 4,5 metri în raza de 800 de metri a țintei noastre.” În acea misiune, orice schimbare, oricât de mică, a fost esențială pentru succes. S-o recunoaștem, nu ne plac schimbările, așa că încercăm să ne opunem sau să le amânăm cât mai mult posibil. Cu toate acestea, schimbarea este singurul lucru care aduce creștere. Biblia ne spune: „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste” (Proverbele 13:18). Oamenii înțelepți sunt dispuși să-și schimbe gândirea, dar cei nebuni nu o fac niciodată. 2) Schimbarea pe care numai Dumnezeu o poate face. Planul Său pentru viața ta este să dezvolte în caracterul tău calitățile Domnului Isus. Și pentru că lucrul acesta nu se poate împlini prin propriul tău efort, Cuvântul Său spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Ce produce schimbarea? Apropierea de puterea lui Dumnezeu în fiecare zi.

„Să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).

     Richard C. Halverson, fost capelan al Senatului Statelor Unite ale Americii, a spus: „Vrei să ieși învingător? Concurează cu tine însuți, nu cu altcineva… Faptul că ți-ai depășit rivalul nu înseamnă că ai alergat cât ai putut tu de bine. Poți ieși victorios în competiția cu ceilalți, și totuși să nu-ți atingi potențialul. Pentru a fi cel mai bun, trebuie să concurezi cu tine însuți. E cea mai importantă competiție a vieții. Învinsul este câștigător – indiferent câte pierderi a avut – dacă se cucerește pe sine însuși! Câștigătorul este un învins – indiferent de numărul victoriilor sale – dacă pierde lupta cu sine însuși. Alexandru cel Mare a cucerit lumea, dar și-a blestemat lipsa stăpânirii de sine. Victoria asupra altora poate fi de fapt exact ceea ce contribuie la neputința câștigătorului de a-și cuceri propriul sine. Victoria îl face mândru, arogant, independent, necugetat – și uneori crud. Altfel spus, nu ceea ce ți se întâmplă aduce o schimbare în viața ta, ci modul în care gestionezi situația. Cel ce încetează să se maturizeze spiritual pentru că are impresia că știe mai multe din Scriptură, decât alții, sau că are un succes mai mare în lucrare, este totuși departe de a fi ceea ce a avut Hristos în plan pentru el. Comparativ cu alții, s-ar putea să arăți bine, dar planul lui Dumnezeu este să producă în tine calitățile de caracter ale lui Hristos. Iar Biblia ne spune (1 Petru 2:21-23): „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător”.

„Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace…” (Isaia 55:12).

     Dumnezeu Își descoperă voia pe mai multe căi. Iar una dintre ele este faptul că simțim un sentiment de pace atunci când facem ceea ce este bine. Apostolul Pavel scrie: „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15). Asta înseamnă că trebuie să adopți „legea păcii.” În alt loc, tot Pavel spune: „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile” (Filipeni 4:7). Tu nu ai nevoie de toate răspunsurile pentru a avea pace. Generalul american Eisenhower, socotit „cel mai bun comandant pe care l-au avut în istorie” și ulterior președinte al Statelor Unite, a fost pus în fața asumării responsabilității pentru una dintre deciziile cele mai grele puse vreodată pe umerii unei singure persoane: alegerea datei calendaristice pentru D-Day (ziua debarcării trupelor aliate în Normandia, Franța, în 6 iunie 1944). Dacă ar fi stabilit-o greșit, mii de soldați ai trupelor aliate ar fi putut muri. Și ce să mai vorbim de presiune! Însă el era comandantul suprem și singurul care putea lua decizia. Privind în urmă la acea zi, el a scris: „Știam că nu am înțelepciunea necesară și m-am întors către Dumnezeu. L-am rugat să-mi dea înțelepciune. M-am lăsat cu totul în mâinile Sale și El mi-a dat călăuzire clară. M-a ajutat să văd ce era bine și m-a înzestrat cu îndrăzneala de a lua decizia corectă. Și în cele din urmă, mi-a dat liniște sufletească, știind că, în urma călăuzirii lui Dumnezeu pentru luarea deciziei, puteam lăsa rezultatele în seama Lui.” Simți și tu o neliniște pentru că trebuie să iei o anumită decizie (una care nu te va afecta doar pe tine, ci și pe alții)? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te, încrede-te în călăuzirea lui Dumnezeu, roagă-L să-ți dea pacea Sa, și fii convins că El va produce rezultatele cele mai bune!

„Frica de oameni este o cursă…” (Proverbele 29:25).

     Există o mulțime de lucruri care pot da dependență, cum ar fi: alcoolul, drogurile, relațiile intime, jocurile de noroc și chiar mâncarea. Însă știai că poți fi dependent și de aprobarea celorlalți? Când Moise a ales judecători ca să-l ajute la guvernarea poporului Israel, el le-a spus: „Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni.” (Deuteronomul 1:17) E un sfat pe care ar fi trebuit să-l urmeze și apostolul Petru; citim în Galateni 2:12: „Înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.” „Dacă lui Petru i s-a întâmplat asta, de ce nu mi s-ar putea întâmpla și mie?” – întrebi tu. Când identitatea ta este împachetată în acceptarea de către alții, te pregătești pentru dependența de aprobarea lor, pentru că sentimentul valorii proprii este mereu la loc de frunte. Un renumit autor francez a spus: „Ne-am obișnuit atât de mult să purtăm măști în societate, încât până la urmă nu mai suntem în stare să ne recunoaștem.” Nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Aprobarea sau dezaprobarea cuiva nu te poate afecta – decât dacă-i dai credit. Domnul Isus a vorbit fără a simți nevoia de a crea o impresie; de aceea El a fost liber să rostească adevărul în dragoste. Cineva a subliniat, cu înțelepciune, că atunci când suntem tineri ne preocupă ceea ce cred ceilalți și încercăm să le fim pe plac; când ajungem la vârsta de mijloc, obosim să tot încercăm să fim pe placul tuturor; și pe măsură ce îmbătrânim și devenim mai înțelepți, ne dăm seama că, de cele mai multe ori, ceilalți nici măcar nu se gândeau la noi! Dar vor fi și momente când a fi pe placul lui Dumnezeu înseamnă a fi la dispoziția oamenilor – și atunci tu trebuie să accepți lucrul acesta!