„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)

     A treia întrebare delicată la care încercăm să răspundem este: „Cum putem crede Biblia, dacă a fost scrisă de oameni?” Răspuns: Tu scrii scrisoarea sau stiloul? Stiloul este doar instrumentul pe care îl folosești. În același fel, Dumnezeu s-a folosit de oameni ca de niște instrumente pentru a-Și scrie „scrisoarea” adresată omenirii. Isaac Newton a scris: „Găsesc mai multe dovezi de autenticitate în Biblie decât în orice istorie profană.” Billy Graham a spus despre Sfânta Scriptură: „Dacă nu aș crede că Biblia și Evanghelia lui Isus Hristos conțin răspunsul la problemele complicate ale lumii, m-aș întoarce la fermă și la viața de la țară pe care o iubesc și mi-aș petrece zilele într-o solitudine plină de pace.” Există un motiv pentru care Abraham Lincoln a spus: „Eu cred că Biblia este cel mai bun dar pe care L-a oferit vreodată Dumnezeu, omului.” Apologetul creștin Josh McDowell a spus: „Iată tabloul: 1500 de ani, 60 de generații, 40 de autori, diferite domenii ale vieții, locuri diferite, momente diferite, stări de spirit diferite, continente diferite, trei limbi, scrieri despre sute de subiecte controversate. Cu toate acestea, când sunt puse laolaltă, există o armonie perfectă de la început până la sfârșit. Nu există nicio altă carte în istorie care să se poată măcar compara cu unicitatea acestei continuități!” Tu poți crede Biblia deoarece: profețiile sale s-au împlinit, promisiunile sale au trecut testul timpului și principiile sale de viață funcționează cu adevărat și astăzi. Știi de ce a fost scrisă Biblia? Apostolul Ioan ne oferă răspunsul: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13).

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

     O a doua întrebare sensibilă care necesită un răspuns este: „Nu-i așa că biserica este plină de ipocriți”? Cuvântul ipocrit provine din cuvântul grecesc pentru „actor.” Ipocrizia este „practica de a simula credințe, atitudini favorabile, sentimente sau virtuți, pe care persoana nu le are.” Cu alte cuvinte, ipocrizia înseamnă prefăcătorie și falsitate. Adevărata biserică a lui Isus Hristos este alcătuită din credincioși adevărați; ipocriții sunt „prefăcuții” care stau printre oamenii lui Dumnezeu. Chiar și Domnul Isus a avut unul printre cei doisprezece ucenici ai Săi: pe Iuda. Dar, să fim cinstiți: există și oameni care au părăsit biserica din cauza ipocriziei. Se pare că în biserică există și destui actori (mai ceva ca la Hollywood!) Ipocrizia atinge cote înalte în biserica modernă – dar fii cu mare băgare de seamă să n-o judeci. Pentru că există acea zicală care spune: „creștinii nu sunt perfecți, ei sunt doar iertați!” Înainte de a te apuca să faci judecăți în privința oamenilor care fac greșeli și care se luptă cu slăbiciuni, citește aceste cuvinte: „Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:1-4). Așadar, nu te îngrijora cu privire la ipocriții din biserică; Dumnezeu îi va cerne, separând „grâul” de „neghină” (vezi Matei 13:30); tu – ai grijă să nu te molipsești!

„Noi… aşteptăm… un pământ nou…” (2 Petru 3:13)

     În următoarele zile vom medita la câteva întrebări sensibile care necesită răspuns corect. Prima asemenea întrebare ar fi: „Ce părere aveți despre suferință – nu ne demonstrează ea oare că nu există un Dumnezeu iubitor?” Adam a fost pus în fața unei alegeri: să asculte de Dumnezeu sau să nu-L asculte. El a ales neascultarea și Dumnezeu a zis: „blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale” (Geneza 3:17). Să reținem cuvântul „trudă.” Acum gândește-te câți oameni trăiesc cu boli precum Alzheimer, Parkinson, cancer, scleroză multiplă, boli de inimă, emfizeme și alte boli istovitoare. Putem noi spune că Dumnezeu a eșuat când a creat omul? Nu! Dar din nefericire, mulți oameni folosesc problema suferinței ca pe o scuză pentru a respinge orice idee despre Dumnezeu, când existența ei este exact motivul pentru care trebuie să credem în El. La început, Dumnezeu a creat oameni desăvârșiți, care au trăit într-o lume perfectă și lipsită de suferință – era raiul pe pământ. Dar când a intrat păcatul în lume, moartea și suferința au venit odată cu el. Care este răspunsul suprem la această întrebare? Îl găsim în Biblie: „Dar noi… aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi… în pace” (2 Petru 3:13-14). Suferința a atins apogeul atunci când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!” Aceste cuvinte înseamnă „plătit integral.” Adică, atunci când Îl accepți pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău, poți fi sigur că vei ajunge în cer după ce mori și vei trăi pe un pământ glorios, făcut din nou, fără păcat și fără suferință. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Iar dacă nu ești sigur că lucrul acesta este adevărat și pentru tine, pune-ți încrederea în Domnul Isus, astăzi!

„Voi, părinţilor… pe copiii voştri… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

     Taților, copiii voștri merită să aibă părinți care să fie modele de viață creștină înaintea lor, să îi învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum să primească darul vieții veșnice. Și este înțelept să stabilești această rânduială în familia ta, când îți dedici viața lui Isus Hristos. Autorul și învățătorul de școală biblică, Gordon MacDonald, povestește despre 3 cioplitori în piatră din epoca medievală, care lucrau la un proiect de construcție, iar un trecător i-a întrebat ce fac. „Primul a răspuns că așază pietre una peste alta. Al doilea a spus că ajută la construirea unui zid. Cel de-al treilea cioplitor însă a fost cel care a dovedit o prețuire autentică a muncii sale, când a răspuns: „Ridic o catedrală măreață!” Pune unor tătici o aceeași întrebare, despre rolul lor în familie, și probabil vei obține același contrast. Unul poate îți va spune: „Susțin o familie.” Dar un altul va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii!” Primul își vede datoria de tată ca pe o slujbă de a pune pâine pe masă. Dar cel de-al doilea vede lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu: el participă la modelarea de vieți!” Reuben Archer Torrey, marele teolog, misionar și învățător evanghelic american, a spus cândva: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi determinat până când nu-și vede nepoții.” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți doar fii și fiice, voi creșteți viitori tați și viitoare mame. Voi modelați astăzi viețile care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Și pentru a reuși, trebuie să vă țineți copiii strâns cu o mână, și să vă agățați de Dumnezeu cu cealaltă!

„Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul… Domnul să ne ceară socoteală…” (Iosua 22:23).

     În Biblie, altarul a reprezentat un loc de jertfă sau un loc pentru arderea tămâiei. A reprezentat jertfa adusă Domnului prin oferirea celei mai bune oi din turmă. A reprezentat închinarea înaintea lui Dumnezeu și punerea Lui mai presus de orice lucru din viață. A reprezentat smerenia, prin recunoașterea nevoii de Dumnezeu și a dependenței totale de El. Însă este posibil să zidim un altar pentru „noi înșine”. Prin aceasta, noi îi luăm lui Dumnezeu locul Său de drept din viețile noastre, și începem să ne punem pe noi înșine pe primul loc. Cu alte cuvinte, zidim un altar închinat interesului propriu, promovării de sine, auto-conservării, măririi și înălțării propriei noastre persoane. De aceea Domnul Isus stabilește următorul standard pentru ucenici și este un standard înalt: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). „Crucea” ta are un singur scop și anume, acela de a-ți răstigni propriul „eu”. Apostolul Pavel scrie: „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Să reținem cuvintele „a face să moară.” Trupul tău, sau eul tău și firea pământească, nu se va supune și nu va muri de bună voie; el trebuie răstignit în fiecare zi. Și puterea de a face lucrul acesta poate fi accesată numai petrecând timp în rugăciune cu Dumnezeu și înnoindu-ți mintea constant prin Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, astăzi alegerea îți aparține; pentru a zidi un altar închinat Domnului, trebuie mai întâi să-ți pui „eul” pe altar. Ești pregătit?

„Dacă va fi la tine vreun sărac… să-ți deschizi mâna…” (Deuteronomul 15:7-8).

     Dumnezeu le-a dat iudeilor următoarea poruncă: „Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău cel lipsit ci să-ți deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă față nevoilor lui” (Deuteronomul 15:7-8). Dărnicia este cel mai nobil gest al omenirii. Oamenii darnici își concentrează timpul și eforturile pe ceea ce pot dărui altora, nu pe ce pot obține de la alții. Și cu cât dăruiești mai mult, cu atât mai bună devine atitudinea ta. Mulți oameni nu înțeleg acest concept. Ei cred că suma averilor tale determină suma pe care ar trebui s-o dăruiești. Nu ceea ce ai contează, ci ceea ce faci cu ceea ce ai! Și lucrul acesta este determinat de atitudinea ta. O zicală cunoscută spune astfel: „Noi trăim prin ceea ce câștigăm, dar ne facem o viață prin ceea ce dăruim.” Slujirea altora este ceva ce poți începe să faci chiar de astăzi. Lucrul acesta ar putea fi: să petreci mai mult timp cu familia, să ajuți un coleg care dă dovadă de potențial, să ajuți oamenii din biserică sau din comunitate – de fapt, totul se reduce la amânarea împlinirii propriilor tale dorințe pentru a binecuvânta pe altcineva. Biblia ne învață: „Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit” (Proverbele 31:9). Singura cale prin care poți păstra o atitudine de generozitate este să-ți faci obiceiul de a dărui din timpul tău, din atenția ta, din banii tăi și din resursele tale. Autorul Richard Foster spune: „Simplul fapt de a renunța la bani sau la alte lucruri produce ceva în noi: distruge demonul lăcomiei.” Gândește-te la ce dăruiești deja, în ce proiecte ți s-a cerut să dăruiești și la ce ți-ar plăcea să contribui. Motivele pentru care dai curs unei rugăminți de a oferi sprijin financiar sau pentru care refuzi, pot să fie valide, dar sunt ele de la Dumnezeu? Gândește-te cum te simți când dăruiești, și lasă aceste sentimente să te călăuzească, întotdeauna!

„Apoi Dumnezeu a zis: „…el să stăpânească…” (Geneza 1:26)

     La creație, Dumnezeu a spus un lucru interesant referitor la noi: „să stăpânim.” Cu alte cuvinte, El ne-a investit cu autoritate deplină pentru gestionarea propriei noastre vieți. Noi slujim ca agenți ai Lui pe pământ și trebuie să ne asigurăm că voia Lui este respectată. Însă trebuie să fim atenți, deoarece Satan va încerca să ne facă să-i dăm lui dreptul nostru de a stăpâni, sau să ne amăgească să credem că noi nu avem nicio putere, și că el o are din plin. Sau ne va încuraja să stăpânim peste viețile noastre pe baza propriilor noastre judecăți nedrepte și a părerilor noastre distorsionate. Numai când stăpânești cu înțelepciune și trăiești după legile din Cuvântul lui Dumnezeu vei înțelege complet și deplin planul Său pentru viața ta! Dumnezeu domnește peste tot universul, însă El ți-a încredințat ție domnia în sfera ta de influență; „Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” (Psalmul 115:16). Dumnezeu îți dă putere să faci alegerile corecte și să iei deciziile bune, și El Își exercită reacțiile pe măsura faptelor tale. Uneori stăm cu mâinile încrucișate, așteptând ca Dumnezeu să intervină, când de fapt El vrea ca noi să facem prima mișcare. Un pastor spunea odată că Dumnezeu „a păstrat o bază de granițe suverane, o sferă în care nu va lăsa omul să pătrundă, dar în același timp a deschis un orizont pe care noi îl administrăm, și în care El va răspunde în consecință.” De exemplu, dacă vrei să ai o recoltă bogată, trebuie să semeni mult. Dacă vrei să fii iertat, trebuie să-i ierți pe ceilalți. Dacă vrei să umbli în binecuvântarea Lui, trebuie să umbli în ascultare. Ești chemat să „domnești în viaţă prin Acel unul singur, care este Isus Hristos.” (Romani 5:17).

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:11).

     Pastorul Andy Stanley scrie: „Pe măsură ce avansezi în relația ta cu Dumnezeu, El te va pune la încercare să vadă cât de strâns îți ții portofelul. E o chestiune de credință. Din când în când, Dumnezeu îți va arăta că trebuie să ieși din zona confortului tău financiar. Și dacă îți dorești cu adevărat să-L ai pe Dumnezeu la cârma finanțelor tale, trebuie să-L asculți. Există o graniță pe care trebuie să fii dispus s-o treci. Trebuie să fii dispus să ajungi acolo unde nu te mai poți baza pe rezervele proprii, ci doar pe cele ale lui Dumnezeu, Cel care îți poartă de grijă. Nu vorbim aici despre comportamentul iresponsabil în privința banilor. Vorbim de o atitudine în care glasul lui Dumnezeu se aude mai puternic decât gândurile de tipul „dar dacă”, din viața ta. Gândește-te la granița aceea ca la granița lui „dar dacă.” Vei știi că te-ai apropiat de ea când dorința ta de fi generos este asaltată de gânduri precum: „Dacă rata dobânzii se schimbă?” sau „Dacă crește inflația?” Această graniță diferă de la persoană la persoană. Oricât de înspăimântător ți s-ar putea părea uneori, Dumnezeu îți dăruiește sămânța bunăstării cu un singur scop: ca s-o semeni. Dacă nu ne deschidem palmele ca să lăsăm sămânța să-și ia zborul, nu vom ști niciodată ce rod poate El să scoată din ea.” Iată un principiu biblic de care poți fi sigur întotdeauna: „Cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Când faci pasul credinței și treci granița lui „dar dacă”, Dumnezeu îți promite că: „În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:11). Așadar, pune-te în mișcare; începe să semeni și privește să vezi ce se întâmplă.

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)

     Domnul Isus a dat următorul sfat unor oameni care erau îngrijorați în privința banilor: „Nu vă îngrijoraţi… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele… toate aceste lucruri vi se vor da…” (Matei 6:31-33) – cu o condiție: să cauți Împărăția lui Dumnezeu! El va face lucrul acesta zi de zi dacă trăiești pentru El și dacă faci ca Împărăția Lui să fie principala ta preocupare. Care este teama ta cea mai mare? Că nu vei avea destui bani sau că nu vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu peste finanțele tale? Dacă frica ta este că nu vei avea destul, atunci trebuie s-o biruiești. Dar dacă ți-e teamă că pierzi implicarea lui Dumnezeu în finanțele tale, atunci investește în ceva care nu va da faliment niciodată: Împărăția lui Dumnezeu. Vei semăna din abundență, și în consecință vei experimenta o pace care nu poate fi explicată rațional, și o bucurie care vine în urma faptului că știi că Dumnezeu este Cel care-ți asigură spatele, Cel ce te finanțează și Cel ce te binecuvântează. Biblia ne spune: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Niciunul dintre noi nu poate scăpa de colapsul financiar. Un pastor spunea: „Când apare neprevăzutul, vom fi afectați. Averea noastră și probabil și venitul nostru vor suferi modificări.” Și în astfel de vremuri, când totul pare un haos general, tânjim să avem siguranța că nu suntem singuri. Vrem să știm cu certitudine că atunci când ne aruncăm poverile financiare asupra Tatălui nostru ceresc, El de fapt va avea mare grijă de noi. În mod ironic, pacea minții în domeniul financiar nu vine din rezervele proprii, ci din dărnicia pe care o arăți atunci când totul pare să nu aibă niciun sens. Disponibilitatea ta de a dărui acum este cea care garantează promisiunea lui Dumnezeu de a-ți da înapoi atunci când ai nevoie. De aceea este imperativ să semeni din abundență, de câte ori poți, pentru Împărăția lui Dumnezeu!

„Priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.” (Ioan 4:35)

     Domnul Isus a zis: „Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.” Astăzi, cineva care îți este apropiat s-ar putea să aibă nevoie disperată de dragostea lui Dumnezeu. Oare nu ar merita, cu riscul de-a fi respins, să cauți acea persoană care este pregătită și deschisă să răspundă la această dragoste? General vorbind, există cinci motive pentru care nu ne împărtășim credința mai des: 1) Credem că este doar datoria predicatorului s-o facă (dar vezi Faptele Apostolilor 1:8). 2) Nu suntem siguri de propria noastră mântuire (vezi Ioan 3:16). 3) Ne este teamă să nu fim respinși (vezi Luca 12:8-9). 4) Nu ne-am asumat responsabilitatea personală de a învăța cum să le spunem altora despre credința noastră (vezi 1 Petru 3:15). 5) Dragostea noastră pentru Hristos s-a răcit (vezi Apocalipsa 2:4-5). Josh McDowell povestește despre un director de resurse umane căruia îi plăcea să-i facă pe potențialii angajați să se relaxeze, după care îi privea drept în ochi și îi întreba despre scopul lor în viață. Majoritatea erau șocați și se pierdeau cu firea în fața acestei întrebări. Într-o zi, după ce a discutat cu un bărbat pe nume Bob, directorul s-a aplecat spre el, l-a privit în ochi și l-a întrebat: „Și care este scopul tău în viață?” Fără să clipească, Bob a răspuns: „Să merg în rai și să iau cu mine cât de mulți oameni pot.” Directorul acela a povestit: „Pentru prima oară în cariera mea, am rămas fără cuvinte.” Astăzi, destinul veșnic al cuiva poate depinde de disponibilitatea ta de a-i spune despre dragostea lui Dumnezeu. Acesta este planul lui Dumnezeu, și cuvântul Lui pentru tine azi: să le spui și altora despre Domnul Isus!