„Frica de oameni este o cursă…” (Proverbele 29:25).

     Există o mulțime de lucruri care pot da dependență, cum ar fi: alcoolul, drogurile, relațiile intime, jocurile de noroc și chiar mâncarea. Însă știai că poți fi dependent și de aprobarea celorlalți? Când Moise a ales judecători ca să-l ajute la guvernarea poporului Israel, el le-a spus: „Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni.” (Deuteronomul 1:17) E un sfat pe care ar fi trebuit să-l urmeze și apostolul Petru; citim în Galateni 2:12: „Înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.” „Dacă lui Petru i s-a întâmplat asta, de ce nu mi s-ar putea întâmpla și mie?” – întrebi tu. Când identitatea ta este împachetată în acceptarea de către alții, te pregătești pentru dependența de aprobarea lor, pentru că sentimentul valorii proprii este mereu la loc de frunte. Un renumit autor francez a spus: „Ne-am obișnuit atât de mult să purtăm măști în societate, încât până la urmă nu mai suntem în stare să ne recunoaștem.” Nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Aprobarea sau dezaprobarea cuiva nu te poate afecta – decât dacă-i dai credit. Domnul Isus a vorbit fără a simți nevoia de a crea o impresie; de aceea El a fost liber să rostească adevărul în dragoste. Cineva a subliniat, cu înțelepciune, că atunci când suntem tineri ne preocupă ceea ce cred ceilalți și încercăm să le fim pe plac; când ajungem la vârsta de mijloc, obosim să tot încercăm să fim pe placul tuturor; și pe măsură ce îmbătrânim și devenim mai înțelepți, ne dăm seama că, de cele mai multe ori, ceilalți nici măcar nu se gândeau la noi! Dar vor fi și momente când a fi pe placul lui Dumnezeu înseamnă a fi la dispoziția oamenilor – și atunci tu trebuie să accepți lucrul acesta!

„Dumnezeul meu, pe Tine Te caut…” (Psalmul 63:1)

     Ce faci în primele momente ale zilei? Pornești televizorul, te duci repede la baie, îți citești mesajele, trezești copiii, dai buzna în bucătărie să-ți iei cafeaua, sau te uiți pe lista cu „lucruri de făcut”? În loc să faci toate acestea, încearcă să stai liniștit și să-L lași pe Dumnezeu să-ți vorbească. Cu mintea goală și cu inima deschisă, El îți va da perspective, idei, soluții la probleme și cunoștința faptului că El va fi cu tine astăzi. Autoarea Colleen Townsend Evans scria: „Tăcerea nu trebuie să fie stânjenitoare sau jenantă, căci a sta cu Cel pe care Îl iubești fără a fi nevoie de cuvinte este o formă frumoasă și satisfăcătoare de comunicare. Îmi aduc aminte că uneori copiii obișnuiau să alerge spre mine, turuind toți deodată despre evenimentele care li s-au întâmplat – era minunat să-i ascult împărtășindu-și sentimentele… Dar alteori veneau la mine dorind doar să-i țin în brațe, să le mângâi părul și să-i alint până adormeau. Uneori, la fel se întâmplă și în relația noastră cu Dumnezeu Tatăl. Câteodată, cele mai puternice rugăciuni ale noastre vor fi gânduri și nu cuvinte. Cuvintele ne sunt limitate de vocabular, dar gândurile noastre lăuntrice sunt ca o arenă de o capacitate infinită, în care Dumnezeu ne poate da idei care schimbă viața.” Apostolul Pavel scrie: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). Așadar, taci și lasă-L să-Și exprime gândurile prin tine. Biblia spune: „Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 Ioan 2:20). Dumnezeu te poate face să „știi” ce trebuie să faci, așa că dă-i Lui primele clipe ale zilei tale!

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…” (Eclesiastul 9:9).

     Pentru a avea o relație de căsătorie puternică, trebuie să fii conștient de următoarele trei lucruri: 1) Căsnicia este una dintre țintele preferate ale lui Satan. El s-a mâniat că familia lui Iov era o sursă de încântare pentru Dumnezeu. Așadar, dacă în familia ta există armonie și binecuvântare, el va încerca s-o atace. El dorește să fie terță parte în relația voastră; să semene agitație și dezamăgire, folosindu-se de slăbiciunile voastre. El stârnește așteptări nerealiste și îți deturnează concentrarea de pe slujire pe egocentrism. Îți alimentează imaginația prin relații nesănătoase, până când prezența lui Dumnezeu încetează să mai fie scopul uniunii voastre, și acel climat plin de pace din căminul vostru dispare. Ferește-te de aceste atacuri și protejează-ți familia. 2) Mentalitatea îți determină starea de spirit. Gândurile au prezență. În momentul în care o persoană intră într-o încăpere, plină cu oameni, ea poate simți conflict sau mulțumire, gelozie sau bucurie etc. Atitudinile sunt contagioase; ca un termostat, ele determină climatul din familia ta. Un bărbat a observat că anumite show-uri de televiziune au alimentat un anumit neastâmpăr carnal în el, până acolo că s-a trezit că-și compară soția cu senzualitatea celor de pe scenă. O femeie a identificat apariția unei gelozii inexplicabile față de soțul său în vizionarea telenovelei sale preferate. Orice emoție are un loc în care se naște, așa că fii cu băgare de seamă la orice schimbare din mediul familial și din viața ta lăuntrică. 3) Înțelegerea se poate obține prin ascultare. Dragostea înseamnă să asculți mai mult și să vorbești mai puțin. Ascultă suficient de mult ca emoțiile ascunse să se exprime. Ascultă suficient de atent ca să câștigi înțelegere. Ascultă cu exactitate ca să poți evalua care sunt adevăratele nevoi ale soției tale/soțului tău. Întrebările pe care le pui pot să-i arate cât de mult îți pasă, așa că pune-le cu blândețe, în mod repetat, și procesează înainte de a reacționa. În felul acesta îți poți întări căsnicia. Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă… duc la moarte.” (Proverbele 21:6)

     Într-o zi, un predicator se plimba pe-o stradă și a văzut un grup de băieți adunați în jurul unui câine. „Ce faceți?” i-a întrebat el. Unul dintre băieți i-a răspuns: „Acesta este un câine vagabond din cartier. Toți îl vrem, dar numai unul dintre noi îl poate lua acasă. Așa că am hotărât ca acela dintre noi care spune cea mai mare minciună, să-l păstreze.” Predicatorul le-a zis: „Măi băieți, nu ar trebui să vă luați la întrecere spunând minciuni!” Și s-a lansat într-o predică începând cu „Minciuna este un păcat” și încheind cu „Când eram de seama voastră, nu spuneam niciodată minciuni.” S-a lăsat o liniște de mormânt. Apoi, tocmai când credea că băieții l-au înțeles, unul dintre ei a oftat adânc și a spus: „În regulă, dați-i câinele predicatorului!” Lăsând gluma la o parte, hai să vedem împreună câteva riscuri la care te expui atunci când minți: 1) Trebuie să ții minte tot ce ai spus și memoria ta nu este atât de bună, așa că ai șanse să fii demascat. 2) Trebuie să trăiești în continuare cu tine însuți, știind că ai mințit și că asta contravine caracterului tău. Iar acesta este un lucru greu. 3) Când te hotărăști să te rogi, primul lucru care îți vine în minte este ultimul lucru despre care dorești să discuți cu Dumnezeu: minciunile tale. 4) Contrar credinței populare care spune că fructul interzis este dulce, să știi că este foarte amar. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Iar tu va trebui să trăiești cu acest gust al minciunii în gură. Nu-i așa că ar fi mai bine să fii cinstit?

„Încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” (Iacov 1:3)

     Răbdarea te motivează și te pune în mișcare atunci când prietenii te dezamăgesc, când descurajarea îți șoptește „renunță,” și când îndoiala îți spune: „e cu neputință.” E ancora ta în furtunile vieții, busola ta când te-ai pierdut și avântul care te ridică pe culme. Apostolul Iacov ne spune: „încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” Acea răbdare care vrea să-ți spună „perseverează și nu te da bătut”, îți dezvoltă credința. Când procesul s-a încheiat, Dumnezeu va pune capăt încercării, nu înainte. Iată trei versete biblice pe care trebuie să te bazezi când ți se testează credința: 1) „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca…” (Isaia 43:1-2). 2) „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). 3) „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:1-10). Așadar fii răbdător, situația prin care treci chiar acum va avea o răsplată mare la sfârșit.

„Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” (2 Tesaloniceni 3:3)

     Cea mai mare parte a îngrijorărilor noastre poate fi rezumată în două cuvinte: „Dar dacă?” Dar dacă rezultatul analizelor medicale iese prost, dacă economia se prăbușește, dacă mă părăsește soțul/soția, dacă îmi pierd locul de muncă… lista este nesfârșită. „Frica are cu ea pedeapsa” (1 Ioan 4:18) și când te concentrezi asupra îngrijorărilor, și nu asupra credincioșiei lui Dumnezeu, îl lași pe Satan să te tulbure. Dar nu trebuie să-i dai voie! Domnul Isus ne îndeamnă: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Iar înțeleptul Solomon spune: „Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” (Proverbele 15:15). Dacă îți este teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor (mâine), oprește-te și uită-te în urmă (ieri), la credincioșia lui Dumnezeu față de tine și alege să nu te îngrijorezi în prezent (azi). El este „credincios, şi va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24). Așadar, dacă ești chinuit de îngrijorare, iată câteva promisiuni biblice în care te poți încrede: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit” (1 Împărați 8:56). Tu spui: „Dar am greșit față de Dumnezeu! Chiar pot să aștept ajutorul Său?” Da, pentru că „dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2:13). Înainte ca să te răscumpere și să te facă iubitul Său copil, Dumnezeu ți-a cunoscut toate greșelile, slăbiciunile și eșecurile. Iar Cuvântul Său spune: „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu te îngrijora, Dumnezeu este credincios!

„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

     Există o poveste despre un călător care a întâlnit în drumul său un înțelept, pe care l-a întrebat: „Care este calea către succes?” Înțeleptul nu a scos niciun cuvânt, ci a arătat spre un loc aflat la mare depărtare. Omul nostru, încântat de perspectiva succesului rapid și facil, s-a năpustit în direcția indicată. S-a întors șchiopătând, plin de vânătăi și într-o stare de șoc. Gândindu-se că poate a interpretat greșit mesajul, a repetat întrebarea și din nou, înțeleptul i-a indicat, tăcut, aceeași direcție. Așadar, călătorul a plecat încă o dată. De data aceasta, s-a întors furios. Târându-se pe coate, plin de sânge, zdrobit și iritat, a strigat către înțelept: „Te-am întrebat care este drumul spre succes! Am urmat direcția pe care mi-ai arătat-o tu și tot ce am găsit a fost un haos general! Gata cu arătatul – vorbește!” Numai atunci a vorbit înțeleptul. „Succesul se află într-acolo. Îl găsești dincolo de haos!” Adevărul este că toți am experimentat vremuri de haos. Haos politic, economic, moral și social. Nu se poate să le evităm. Dar ceea ce facem după aceea ne face diferiți. Și perseverența este întotdeauna câștigătoare! Biblia ne spune: „să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Campionul de curse Rick Mears a spus următoarele cuvintele: „Ca să termini primul, trebuie mai întâi să termini.” Așadar dacă ai căzut, ridică-te și continuă. Autorul american Hamilton Holt afirma: „Nimic valoros nu se obține ușor. Efortul înjumătățit nu produce un rezultat înjumătățit. Ci nu produce niciun rezultat. Munca, munca neîntreruptă și munca asiduă este singura cale prin care poți avea rezultate remarcabile!” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: perseverează și vei câștiga!

„Ferice de cei săraci în duh (cei smeriți, care se consideră nesemnificativi)…” (Matei 5:3).

     Când strălucirea rozului pălește și se instalează realitatea, oare ce fel de lucruri fac ca unele căsnicii să fie fericite, în timp ce altele să alunece spre nefericire? Norocul? O bună moștenirea genetică? Capacitatea de a îndura? Nici pomeneală! Fericirea maritală, care transcende circumstanțele schimbătoare, se clădește pe valorile propovăduite de Domnul Isus. Să vedem care sunt ele: 1) Fericiți sunt cei smeriți. „Ferice de cei săraci în duh (cei smeriți, care se consideră nesemnificativi)”. Mândria care se promovează pe sine și care mereu își cere drepturile aduce nefericire, în timp ce smerenia, renunțarea de sine și faptul de a te gândi la nevoile celuilalt (soțul sau soția) aduce fericire. 2) Fericiți vor fi cei blânzi: cei blajini, răbdători și plini de bunătate. Gestionarea luptelor soțului sau soției tale cu bunătate, sensibilitate și îndelungă răbdare este o expresie a dragostei care aduce vindecare în capitolele dureroase ale vieții și ale căsniciei. 3) Fericiți vor fi cei milostivi. Mai devreme sau mai târziu, vă veți adresa și vorbe necugetate unul altuia. Suferința, dezamăgirea și mânia se vor ridica la suprafață, urmate de dorința de a-l face pe celălalt să plătească. Dar așa cum răzbunarea naște răzbunare, mila naște milă. Mila nu înseamnă „să-l lași pe celălalt să scape nepedepsit.” Mila în atitudinea față de soț sau de soție este reciprocă. Ea crează un climat în care, ori de câte ori greșești, „vei avea parte de milă.” Mila pune capăt disputelor atunci când nimic altceva nu dă rezultate! 4) Fericiți vor fi cei care aduc pacea. Nevoia de a avea dreptate și de a „câștiga” nu face decât să intensifice conflictul. În căsnicie, când unul „câștigă”, amândoi pierd! Renunțarea la victoria personală pentru a fi un împăciuitor este victoria supremă. Ai fi pierdut pe vecie dacă Domnul Isus nu ar fi renunțat de bună voie la drepturile Sale pentru a plăti greșelile noastre. Verigheta poate fi un simbol al căsătoriei, dar fără valorile propovăduite de Hristos, fericirea conjugală este la cheremul circumstanțelor. Renunțarea la firea noastră nerăstignită, după modelul lui Hristos, contribuie la (și susține) fericirea conjugală!

„M-a trimis… să propovăduiesc robilor de război slobozirea…” (Luca 4:18).

     Statuia lui David, capodopera marelui artist Michelangelo, se află într-o galerie din Florența, Italia. Mii de turiști așteaptă ore întregi, în fiecare zi, ca s-o privească. Însă mulți dintre ei nici nu iau în seamă mulțimea de sculpturi neterminate care străjuiesc holul ce duce la statuia lui David. Formele acestor sculpturi se pot identifica – o mână aici, un trunchi dincolo… Statuile au fost menite să înfrumusețeze mormântul Papei Iulius al II-lea, dar nu au fost niciodată terminate. Când le privești, ți se pare că aceste sculpturi încearcă să se elibereze și să devină ceea ce ar fi trebuit să fie, dar sunt blocate în piatră. Michelangelo le-a numit „prizoniere”! Te-ai simțit și tu vreodată captiv? Ai încercat, dar nu ai reușit să scapi de obiceiurile păcătoase care te-au tras în jos? Știi cine vrei să fii, ce vrei să faci și încotro vrei s-o apuci – dar nu reușești să ajungi acolo? Indiferent cât de mult timp ai fost blocat, Dumnezeu dorește să sfârșească ceea ce a început în viața ta. Domnul Isus a afirmat că misiunea Sa este să aducă eliberare celor înrobiți (vezi Luca 4:18). Noi avem tendința să ne gândim la această afirmație în termeni juridici; adică, mântuirea este tichetul nostru de eliberare din închisoare. Însă e mult mai mult de-atât! Poate ar trebui să ne gândim la această afirmație în termeni plastici. Domnul Isus a murit ca să readucă la viață acele persoane care am fost menite să fim înainte ca păcatul să distorsioneze chipul lui Dumnezeu din noi. Noi suntem ținuți captivi de imperfecțiunile și nesiguranțele noastre; de vinovăția și neliniștile noastre. Domnul Isus a murit ca să ne elibereze de toate acestea. Și El nu ne scapă doar de starea în care am fost cândva, ci El ne eliberează ca să devenim ceea ce El a dorit să fim.

„Eu Te-am proslăvit pe pământ…” (Ioan 17:4).

     Frații lui Iosif l-au urât din cauza visului său, așa că l-au aruncat într-o groapă. Familia Domnului Isus nu I-a înțeles chemarea; odată chiar au crezut că este nebun. Cu toate acestea, când a ajuns la sfârșitul vieții Sale, El a putut declara: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4). Dacă aștepți ca toată lumea să te înțeleagă și să fie de acord cu tine, nu vei face niciodată ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. La sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, când metodiștii au organizat o convenție denominațională, un lider s-a ridicat și și-a împărtășit viziunea cu privire atât la biserică, cât și la societate în general. El le-a spus colegilor săi că este convins că într-o bună zi oamenii vor zbura dintr-un loc în altul, și n-o să mai fie nevoie să călărească. Aceasta a fost o afirmație atât de scandaloasă pentru unii dintre cei aflați în sală, încât unul dintre ei, episcopul Wright s-a ridicat în picioare și a început să strige furios: „Erezie! Zborul este destinat numai îngerilor!” El a continuat să protesteze împotriva acestei idei spunând că dacă Dumnezeu ar fi dorit ca omul să zboare, l-ar fi înzestrat cu aripi. În mod evident, episcopul nu era capabil să-și închipuie ce prezisese vorbitorul. După ce și-a încheiat protestul, i-a luat pe cei doi fii ai săi, Orville și Wilbur, și a plecat din sală. „Fiii acestui episcop au fost inventatorii primului avion, nu-i așa?” întrebi tu. Chiar așa – fiii săi erau celebrii Orville și Wilbur Wright! Câțiva ani mai târziu, în 17 decembrie 1903, ei au înfăptuit ceea ce tatăl lor declarase că este imposibil; au realizat primul zbor al omului. Să înțelegem un lucru: mulți preferă confortul trecutului în locul riscurilor viitorului. Dacă ai nevoie de sprijinul și de aprobarea oamenilor, nu-ți vei împlini niciodată chemarea pe