„Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13)

     Planul lui Dumnezeu pentru a transforma ispita în triumf nu este să înduri ispita, ci să ieși din ea. Pentru asta trebuie să faci două lucruri: 1) Nu te duce în locuri în care se găsesc ispite. Prea mulți dintre noi suntem ca băiețelul care stătea sub mărul unui fermier. Când fermierul l-a întrebat: „Fiule, ai de gând să-mi furi merele?” Băiatul i-a răspuns: „Nu, domnule, încerc să nu fac asta!” Ispita se afla sub acel măr de la bun început. Martin Luther a spus: „Nu poți opri păsările să zboare deasupra capului tău, dar poți să le împiedici a-și face cuib în părul tău!” Nu poți scoate pornografia de pe Internet, dar poți sta departe de ea, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” (Psalmul 101:3). 2) Dacă ai intrat într-o situație plină de ispite, ieși din ea numaidecât. Biblia nu ne spune niciodată că trebuie să ne luptăm cu ispita, ci spune că trebuie să ieșim din ea. Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei: „Fugi de poftele tinereţii” (2 Timotei 2:22). El îi avertizează pe corinteni: „Fugiţi de curvie!” (1 Corinteni 6:18). Soția lui Potifar a încercat în mod repetat să-l seducă pe Iosif, care era „frumos la statură şi plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” (Geneza 39:6-7). Dar Iosif a fugit, lăsându-și haina în mâinile ei. Dumnezeu nu ne oferă o cale de scăpare înainte de ispită sau după ispită, ci împreună cu ispita. În clipa de față, te simți ispitit? Roagă-te, și Dumnezeu te va întări! Conform 2 Petru 2:9, El „ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.”

„Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

     Există vreo ispită anume care îți iese în cale în mod constant și care te învinge de fiecare dată? Dacă da, Dumnezeu ți-a pregătit o cale prin care poți transforma ispita în triumf. Satan este numit „ispititorul” și el știe căror ispite le cedezi cel mai ușor. Însă apostolul Pavel scrie: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.” Domnul Isus Însuși „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Iată și motivul: „prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Mulți creștini începători au impresia că, după ce se pocăiesc, nu mai trebuie să se confrunte cu ispita. Dimpotrivă, când ești mântuit te vei confrunta mai mult cu ispita decât atunci când erai pierdut! Același vânt care te împingea din spate în drumul spre iad, îți va sufla acum în față în drumul spre rai. Ispita nu ia niciodată vacanță. Și dacă tu îți iei vacanță, ea va merge cu tine. Te va izbi atunci când crezi că ești cel mai puternic, te va lovi și te va doborî când te simți cel mai slab. De aceea ne spune Biblia (1 Corinteni 10:12): „cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. Care este răspunsul? „Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13) Să reținem două lucruri: primul, vei fi ispitit; al doilea, nu te vei confrunta niciodată cu o ispită mai mare decât cea pe care o poți suporta, deoarece Dumnezeu este credincios. El răspunde la rugăciuni. Mai ales la rugăciunea pe care Domnul Isus ne-a învățat s-o spunem: „Nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău” (Matei 6:13). Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” (Isaia 50:7)

     Întrebat odată: „Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un om pentru a deveni un campion?”, boxerul James John Corbett a răspuns: „Să lupte încă o rundă!” Oamenii de succes au diferite talente, dar toți au aceste calități: perseverență, tenacitate, determinare. Poetul englez Thomas Gray a scris șaptezeci și cinci de ciorne ale capodoperei sale „Elegy Written in a Country Churchyard” (Elegie scrisă într-un cimitir de țară), înainte de-a fi mulțumit de scrierea sa. Dramaturgul american Samuel Nathaniel Behrman a scris piese de teatru timp de unsprezece ani, înainte de a vinde măcar una. În timp ce lucra cu normă întreagă într-o fabrică, Enrico Caruso s-a pregătit timp de doisprezece ani pentru a deveni unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei. George Gershwin a compus aproape o sută de melodii înainte de-a o vinde pe prima, pentru cinci dolari. Putem învăța o lecție importantă din toate aceste istorisiri: dacă visul tău nu se împlinește imediat, nu te descuraja! Continuă să-ți urmezi meșteșugul și să-ți dezvolți talentul. Studiază și învață. Crește prin experiență. Continuă să muncești. Victoria aparține celor care sunt dispuși „să lupte încă o rundă”! Când renunți, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru tine. Dar când perseverezi, El îți va veni în ajutor. Să reținem ce ne spune El în Cuvântul Său: „Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Când promite Dumnezeu că te ajută? După cum ne asigură în 1 Corinteni 4:2, atunci când ești credincios și stăruiești în lucrul încredințat! Fii așa, de azi!

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

     Familia Chandler a avut de parcurs un drum dificil ca să scape de lanurile de bumbac și de sărăcia din Mississippi. Toți cei nouă copii ai familiei, își aduc aminte de coliba arendașului în care stăteau și de faptul că nu aveau ce să mănânce și cu ce să se îmbrace. Dar toți cei nouă au ajuns absolvenți de facultate! Povestea lor ar trebui să fie o inspirație pentru oricine. Părinții au luat cu împrumut doi dolari pentru a-i cumpăra un bilet de autobuz fiului lor Cleveland, care a plecat la școală, a studiat cu sârguință și a devenit președintele Departamentului economic din cadrul Universității Howard. Luther a urmat cursurile Universității Omaha și a devenit managerul serviciului public din orașul Kansas. El l-a ajutat pe fratele lui, James, să ajungă în Omaha și apoi la Yale, unde a și lucrat după absolvire. James, la rândul său, l-a ajutat pe Herman, care în prezent este director tehnic în Dallas. Donald lucrează în Minneapolis. Copiii s-au ajutat mereu între ei – și la cules de bumbac sau de porumb, și la săpatul cartofilor. Fortson s-a dus la Universitatea Morehouse din Atlanta și s-a implicat în lucrarea baptistă din Colorado. Princess a obținut o diplomă de master la Universitatea din Indiana și a devenit profesoară. Gloria este și ea profesoară. Bessie a absolvit masteratul și este dietetician la un spital de veterani. Apoi, în 1984, toți copiii s-au întâlnit și au cumpărat o casă pentru părinții lor. Biblia ne spune: „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” Adică: dacă te convingi singur că nu poți, sau dacă îi lași pe alții să te convingă de asta – atunci nu vei putea! Însă dacă crezi că prin harul lui Dumnezeu ești capabil, atunci – vei fi! Dacă cei din familia Chandler au putut, și tu poți. Uită ce s-a întâmplat în trecut! În fiecare zi, Dumnezeu îți dă ocazia să-ți reîncepi viața, s-o iei de la capăt! Asta este valabil și astăzi!

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui” (Romani 12:6)

     Biblia ne învață că Dumnezeu ne oferă fiecăruia anumite daruri, dar și harul de a le folosi. Și când nu operăm în sfera darurilor, apar luptele. Trebuie să ținem minte lucrul acesta, când vedem pe cineva cu mari realizări la activ sau atunci când ne dorim să fim noi înșine persoane cu mari realizări. Apostolul Pavel vorbea cinci limbi și a scris jumătate din Noul Testament, însă el s-a luptat constant cu ceea ce numește „țepușul din carne”. Când L-a rugat pe Dumnezeu să i-l scoată, Dumnezeu a zis nu: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Așadar, avem nevoie de har în sfera darurilor noastre, și avem nevoie de har în sfera în care nu avem daruri deloc. Există o poveste despre un american care s-a dus să asculte pe un mare vorbitor și s-a nimerit să stea fix lângă soția acestuia. În timpul discursului, omul a observat că faimosul vorbitor purta șosete inscripționate. Puțin contrariat, s-a uitat și mai atent și a văzut că în loc de două sau trei inițiale obișnuite, el avea patru: TGIF. Când s-a terminat prelegerea, omul respectiv l-a felicitat pe vorbitor, apoi s-a întors către soția acestuia și a întrebat: „Cum este posibil ca pe șosetele soțului dumneavoastră să scrie TGIF?” (TGIF fiind un acronim pentru expresia „Thank God, It’s Friday” – adică: „Slavă Domnului, e vineri” – sărbătorind ultima zi lucrătoare sau de școală a săptămânii, dinainte de weekend.) Soția conferențiarului a răspuns: „Oh, dar nu asta înseamnă aceste litere; monograma a fost pusă acolo ca să-l ajute să-și recunoască obiectele vestimentare și înseamnă: „Toes Go In First – Degetele de la picioare intră primele”! Acuma, lăsând gluma la o parte, noi toți avem domenii în care excelăm și domenii în care nu suntem pricepuți, dar ne vom lupta toată viața să facem față provocărilor. Și vom descoperi că harul lui Dumnezeu ne este suficient pentru toate problemele cu care ne confruntăm, și în toate circumstanțele vieții. Așadar, folosiți-vă darul cu har! Și cereți har ca să vă folosiți bine darul! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34)

     Se spune că era odată un ceas care își petrecea o mare parte din timp făcându-și griji pentru viitorul lui, gândindu-se că trebuie să ticăie de două ori la fiecare secundă. „Câte ticăieli înseamnă asta?” se gândea ceasul. Așa că a început să calculeze… că va ticăi de 120 de ori pe minut, și de 7.200 de ori pe oră! Asta însemna că în 24 de ore va trebui să ticăie de 172.800 de ori!… și de 63.072.000 de ori pe an! După toate aceste socoteli, ceasul a început să se simtă copleșit și să-l treacă toate nădușelile. În cele din urmă, ceasul a calculat că într-o perioadă de zece ani, va trebui să ticăie de 630.720.000 de ori!!! – și în acel moment, ceasul s-a prăbușit, suferind o cădere nervoasă. Morala acestei fabule? Psihologii sunt de părere că aproximativ 95% dintre îngrijorările noastre nu devin realitate niciodată. Cum rămâne cu restul de 5%? De patru ori din cinci, lucrurile merg mai bine decât anticipam noi, incluzând aici binecuvântările indiscutabile! În sfârșit, numai 1% din tot răul ce credeam noi că s-ar putea întâmpla se înfăptuiește efectiv… și din acesta, rareori este atât de rău pe cât ne-am temut noi! De aceea, Domnul Isus ne-a îndemnat: „Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” Apostolul Petru ne oferă perspectiva corectă după care să ne trăim viața, în următoarele cuvinte (1 Petru 5:7): „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu fi obsedat de viitor!

„Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:4)

     Într-o duminică, undeva în Olanda, un bărbat îmbrăcat simplu, dar care părea o persoană distinsă și instruită, a intrat într-o biserică și s-a așezat aproape de amvon. După câteva minute, s-a apropiat de bancă o doamnă. Văzând că locul ei este ocupat de un străin, femeia i-a sugerat curtenitor că este „locul ei”; omul și-a cerut iertare politicos și s-a mutat pe unul dintre rândurile din spatele bisericii, rezervate săracilor. A stat acolo până la finalul slujbei, și la sfârșit a plecat fără să spună vreun cuvânt. Când s-a terminat serviciul, una dintre prietenele femeii a întrebat-o dacă știa cine era omul pe care l-a gonit de pe locul ei. „Nu”, a răspuns nepăsătoare femeia, „vreun străin, presupun…” A fost șocată să afle de la prietena ei că străinul era regele Oscar al Suediei, care se afla în Olanda într-o vizită. S-ar putea să răsufli ușurat, că în biserica ta nu există locuri rezervate. Dar ce putem învăța din această întâmplare? Fie că mergem la o biserică mare, fie că mergem la una mică, Domnul Isus Hristos, Capul Bisericii, a spus: „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Asta înseamnă că Domnul Isus Hristos, Regele regilor, este prezent la întâlnirile noastre. Trebuie doar să Îi recunoaștem prezența, să ne închinăm înaintea Lui și să-L facem centrul vieții noastre. Altfel, mai bine ne-am înscrie într-un club pentru activități voluntare, sau… am sta acasă! Psalmistul ne spune care ar trebui să fie regulamentul unei biserici: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam” (Psalmul 100:4-5). Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu…” (Matei 5:37)

     Un bun negociator știe că a vorbi prea mult este un semn de nesiguranță și de slăbiciune. Uneori cel mai puternic cuvânt în orice limbă, este un simplu da sau nu, fără alte explicații sau detalieri. Majoritatea deciziilor ajung în cele din urmă la acel punct. Pentru a putea face acest lucru, tu trebuie să răspunzi la următoarele întrebări: 1) Trebuie să iau această decizie singur? Dacă ești unicul factor de decizie, sau factorul de decizie final, nu ezita și nu șovăi: ia decizia! Și înainte de toate, bazează-te pe acest verset (Iacov 1:5): „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” 2) Ce se va întâmpla dacă amân luarea acestei decizii? În majoritatea cazurilor, lucrurile fie se vor îmbunătăți, fie se vor înrăutăți, pentru una sau mai multe părți. Deci cântărește lucrurile cu grijă, înțelegând că balanța va înclina spre partea mai grea a problemei, apoi decide. În asemenea momente, bazează-te pe aceste cuvinte: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbele 3:5-6). 3) Au toate deciziile mele acoperirea morală și spirituală? Când, pentru popularitate sau pentru câștig, faci compromisuri referitoare la convingerile sau la caracterul tău, ajungi la faliment moral și spiritual. Deci, ține-te de valorile tale, întemeiază-ți deciziile pe ele și bazează-te și pe acest verset (Proverbele 12:2): „Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului.” Așadar, da al tău să însemne da, și nu-ul tău să însemne nu!

„Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele Apostolilor 20:24)

     Ca să ai parte de o viață bună, care să-L onoreze pe Dumnezeu, tu ai nevoie de două lucruri: scop și perseverență. Dacă Îl rogi, Dumnezeu te va ajuta să le pui în valoare. 1) Să vedem ce putem învăța despre scop. Pe monumentul care comemorează viața lui Jack London, autorul atâtor cărți cunoscute (între care Colț Alb), sunt scrise următoarele: „Aș prefera să fiu cenușă, în loc de praf! Mi-aș dori ca scânteia mea să lumineze ca o flacără strălucitoare, decât să fie înăbușită de putregaiul uscat. Aș prefera să fiu un splendid meteorit și fiecare atom din mine să lumineze magnific, decât să fiu o planetă somnoroasă și veșnică. Menirea unui om este să trăiască, nu să existe. Nu-mi voi irosi zilele încercând să le prelungesc. Îmi voi folosi timpul!” Pentru a aduce o schimbare în lume, trebuie să descoperi misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, și să-i fi dedicat 100%! Apostolul Pavel a făcut lucrul acesta. El spune: „Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20:24) 2) Să vedem ce putem învăța cu privire la perseverență. În 1923, sprinterul Eric Liddell participa la proba de 400 de metri în orașul Stoke-on-Trent, din Anglia, în timpul căreia s-a împiedicat de picioarele altui alergător și a căzut. Până s-a ridicat el, ceilalți alergători i-au luat-o cu mult înainte, scăzându-i simțitor șansa de a câștiga. Însă, plin de hotărâre, a alergat mai departe și a depășit alergătorul aflat în frunte, pe ultimii câțiva metri, câștigând proba. Și tot medalia de aur a câștigat și în anul următor! Determinarea și refuzul de a renunța sunt esența scopului și a perseverenței. Așadar, împlinește-ți scopul dat de Dumnezeu cu perseverență, în ciuda circumstanțelor!

„Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu” (Romani 1:12)

     Data viitoare când te plimbi prin pădure, oprește-te și gândește-te la ceea ce se petrece chiar sub picioarele tale. Pădurea este mai mult decât vezi tu. Rădăcinile copacilor se leagă unele de altele, și formează un sistem de sprijin. Arborii se ajută între ei, indiferent de specie, și au un sistem subteran foarte bine pus la punct, ca o rețea de internet, care îi ajută să supraviețuiască. Unul are acces la apă, altul la nutrienți, iar altul la lumina soarelui. Niciun copac nu le are pe toate, dar împreună, ei pot crește, se pot dezvolta și pot rezista în fața furtunilor vieții. Ce lecție învățăm de aici? „Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:15-16) Unii dintre noi, persoane independente, avem dificultăți cu acest concept. Noi vrem să zburăm singuri… până ne prăbușim, și abia atunci ne dăm seama de nevoile noastre: 1) De încurajare. Chiar și apostolul Pavel a avut nevoie de susținere: „Cei ce sunt în Asia toţi m-au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen. Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit.” (2 Timotei 1:15-17) 2) De compasiune. „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare” (Coloseni 3:12). Toți ne dorim să fim înțeleși și să vedem că sentimentele noastre sunt validate. Dar uneori ne grăbim atât de tare să-i „reparăm” pe oameni, încât nu avem timp să empatizăm cu ei! 3) De iertare. „Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13). Ce ne motivează să ne extindem iertarea față de alții? Iertarea lui Dumnezeu față de noi! Nu uita, nu ți se va cere niciodată să ierți pe cineva mai mult decât ți-a iertat deja Dumnezeu ție. Așadar, pune în practică legătura frățească!