„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22).

     Apostolul Iacov ne sfătuiește: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25). În aceste versete, cuvântul om vine de la cuvântul grecesc folosit pentru bărbat. De ce este important lucrul acesta? Pentru că există o diferență între felul în care un bărbat și o femeie se uită într-o oglindă. În general, bărbații se privesc în oglindă doar pentru a face remedierile strict necesare; în timp ce majoritatea femeilor au o oglindă și în poșetă, ca să-și verifice înfățișarea în mod regulat pe parcursul zilei. Dar să nu pierdem ideea; noi nu vorbim aici despre modul în care bărbații și femeile utilizează oglinda. Nu, ci trebuie să recunoaștem că cei mai mulți abia dacă petrecem câteva clipe pe fugă în Scriptură, înainte de a ne începe ziua, în loc să ne luăm timp ca să medităm la ea până când mintea ne este înnoită, sufletul înviorat, și caracterul ne este modelat după asemănarea lui Hristos. Pe măsură ce citim Scripturile, Duhul Sfânt așază o oglindă în fața noastră ca să facem toate schimbările necesare. Să reținem cuvintele: „cine îşi va adânci privirile… şi va stărui… va fi fericit” (Iacov 1:25). Este ca o stradă cu dublu sens. Pentru a intra în binecuvântarea lui Dumnezeu, tu trebuie să te îngrijești de „împlinirea Cuvântului” – iar El Se va îngriji de „binecuvântare”!

„Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” (Iov 22:21)

     Stresul pe care-l trăim în zilele noastre nu este unul obișnuit, ci trăim într-un stres cibernetic. Mesajele scrise și vorbite se înmulțesc asemenea iepurilor. Închide-ți telefonul mobil câteva zeci de minute, și când îl repornești, vei constata ce cantitate de mesaje ai primit între timp! Și-n plus, avem și hiper-stresul. Du-te la supermarket și vei vedea cât interes are casierița ale cărei viteză și eficiență este urmărită prin computer în timp ce îți scanează electronic produsele, îți spune totalul de plată și te expediază digital pe ușă afară. Într-un studiu desfășurat pe o perioadă de cinci ani, pe trei mii de salariați și angajați, plătiți cu ora, 88% dintre ei au declarat că muncesc „foarte greu.” 68% au spus că au muncit „foarte rapid.” 60% au spus că „încă nu și-au terminat tot ce aveau de făcut.” Și 71% au spus că s-au simțit „folosiți.” Nici măcar liderii bisericilor nu sunt imuni. Aproape jumătate dintre ei își dau demisia și – când sunt întrebați de ce – 80% au invocat efectul negativ al lucrării pastorale asupra vieții lor de familie. Așadar, care este soluția pentru stresul nostru? Pacea! Bun, dar unde sau cum putem găsi pacea? Biblia ne spune: „Împrieteneşte-te… cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” Iată cum funcționează: Când știi că Dumnezeu te iubește și te acceptă în mod necondiționat, lucrul acesta te eliberează, și tu poți face același lucru pentru tine însuți. Prin urmare, nu mai ești mânat de nevoia de a fi acceptat, de a demonstra sau dobândi ceva, ori de a avea realizări. Da, când trăiești după principiile prezentate în Biblie, poți avea pace și fericire!

„…toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire…” (Matei 26:31).

     În noaptea dinaintea morții Sale, Domnul Isus a făcut acest anunț: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea” (Matei 26:31-32). Gândește-te la asta! Dacă ucenicii, care au petrecut trei ani și jumătate mergând și vorbind cu Domnul Isus, ascultându-I mesajele și fiind martori ai minunilor Sale, au găsit în El o pricină de poticnire, atunci oricare dintre noi poate găsi. Domnul Isus spune: „Toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire.” Chiar și promisiunea lui Petru a fost o cauză pierdută: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” (Matei 26:33). Cu siguranță acesta nu a fost unul dintre momentele de glorie ale lui Petru: „Chiar dacă toți…” – a fost arogant; „Eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” – a fost înfumurat. Încrederea lui Petru a fost în puterea lui Petru. Cu toate acestea, tăria lui Petru n-a fost chiar de piatră!… Domnul Isus a știut ce va urma, când i-a spus: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Satan avea să-l atace și să-l pună la încercare pe apostolul Petru. Dar Satan nu avea să pună niciodată stăpânire pe el. De ce? Pentru că Petru era puternic? Nu, pentru că Domnul Isus era puternic, și El a spus: „Eu M-am rugat pentru tine.” Ce adevăr minunat: Domnul Isus Se roagă și pentru tine! „Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat… mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine…” (Ioan 17:11, 20). Va răspunde Dumnezeu la rugăciunea lui Hristos pentru tine? Tu ce crezi? Eu spun: cu siguranță, DA!

„Eu le dau viaţa veşnică…” (Ioan 10:28).

     Mântuirea ta nu este garantată de faptele tale bune, ci de faptele lui Hristos la cruce. Da, vei avea și experiențe de care vei fi mulțumit, așa cum de altele îți va fi rușine… însă, câtă vreme ți-ai pus încrederea în Hristos, ești mântuit și vei ajunge în rai. Domnul Isus a zis: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” În plus de asta, Dumnezeu își revendică dreptul asupra noastră. „El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului” (2 Corinteni 1:22). Și noi am făcut ceva asemănător: ne-am gravat numele pe verighete, ne-am săpat identitatea pe un instrument muzical, sau ne-am imprimat numele pe un iPad. Pecetea atestă dreptul de proprietate. Prin Duhul Său, Dumnezeu ne pecetluiește. Așa-zișii cumpărători sunt respinși de prezența Numelui Său. Satan este ținut la distanță prin avertismentul: „Nu atinge! Acest copil răscumpărat este al Meu!” Acolo unde nu există siguranța mântuirii, nu există pace. Lipsa păcii înseamnă lipsa bucuriei. Și lipsa bucuriei duce la o viață bazată pe frică. Harul creează un suflet încrezător, care afirmă cu tărie: „Știu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12). Permisul tău de îmbarcare pentru zborul către cer este garantat: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13). Aici nu este vorba despre faptul că tu Îl deții pe Dumnezeu – ci că El te-a făcut un copil răscumpărat al Său!

„Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc  de scăpare…” (Deuteronomul 33.27).

     Te rog să meditezi astăzi la aceste cuvinte atemporale scrise de Margaret Fishback Powers: „Într-o noapte am avut un vis. Mă plimbam pe o plajă împreună cu Domnul meu. Pe cerul întunecat erau proiectate secvențe din viața mea. La fiecare secvență am observat câte două perechi de urme de pași pe nisip, una care îmi aparținea, iar celalată – a Domnului. Când ultima secvență s-a derulat în fața ochilor mei, m-am uitat în spatele meu la urmele de pe nisip. Era doar o pereche de urme pe nisip. Mi-am dat seama că acelea fuseseră cele mai grele momente din viața mea. Lucrul acesta m-a întristat, și I-am cerut Domnului explicații: „Doamne, când m-am hotărât să te urmez, Tu mi-ai spus că vei fi alături de mine în toată călătoria mea. Dar văd că în cele mai tulburi clipe din viața mea, apare o singură pereche de urme. Pur și simplu nu înțeleg de ce, tocmai când am avut cel mai mult nevoie de Tine, Tu m-ai lăsat singur!” El mi-a șoptit: „Dragul meu copil, te iubesc și nu te voi părăsi niciodată în încercările și necazurile tale. Când ai văzut o pereche de urme, erau ale Mele – în acele momente, te luasem în brațe!” Iar dacă această relatare nu te-a încurajat și ai nevoie de și mai multă siguranță, ia-o din aceste două versete din Scriptură: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8). „Căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că poți zice plin de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Așadar, ia pentru tine astăzi aceste patru cuvinte: Dumnezeu este cu tine!

„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere…” (2 Timotei 1:7).

     În timpul Revoluției Americane, Spania a preluat controlul asupra insulelor Bahamas. În aprilie 1783, Andrew Deveaux, un locotenent colonel din Carolina de Sud, a recrutat câțiva militari și coloniști din Insula Harbour pentru a recuceri capitala Nassau, folosind o strategie înțeleaptă. Deveaux era însoțit de numai două sute douăzeci de oameni, șase nave și 150 de muschete, o forță mult mai mică decât cea a spaniolilor (600 de soldați), însă a reușit să pună stăpânire pe insulă printr-o stratagemă foarte ingenioasă. Spaniolii priveau cum bărcile transportau în mod repetat încărcătură după încărcătură, de oameni, de pe navele lui Deveaux spre poziția lor de defensivă de pe țărm. Ceea ce spaniolii nu știau era că aceeași oameni mergeau și înainte și-napoi, stând în picioare în călătoria spre insulă și întinzându-se pe burtă, în călătoria spre nave. Comandantul trupelor spaniole, temându-se de o înfrângere din partea unei forțe mai numeroase decât a lor și crezând că se află într-o poziție de vulnerabilitate, s-a predat. Șocant, nu-i așa? Când cedezi în fața fricii, deja ești înfrânt. Oamenii guvernați de frică rămân acolo unde se simt în siguranță. Și e trist, întrucât nu-și pot atinge potențialul rămânând acolo. Shakespeare a spus: „Îndoielile noastre sunt trădătorii care ne fac să pierdem ceea ce altfel am câștiga, prin faptul că ne inoculează frica de-a încerca.” Ce ai încerca să faci, în viață, dacă ai fi sigur că nu poți da greș? Dar înainte de-a răspunde, poate că e bine să iei seama la cuvintele împăratului David: „Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea” (Psalmul 56:9). Cuvântul de ordine pentru tine acum este: crede că Dumnezeu este de partea ta în acest moment, apoi du-te și fă lucrurile pe care îți este frică să le faci!

„De ce mă tem, aceea mi se întâmplă…” (Iov 3:25).

     Îți imaginezi vreodată că soluțiile la problemele de care îți este frică s-ar putea să-ți apară (sau chiar ești convins că îți vor apărea) în cale? În mod ironic, când faci lucrul acesta, ceea ce la început a fost o teamă nefondată se poate transforma într-o problemă adevărată, deoarece ți-ai irosit energia într-o gândire inutilă, în loc s-o canalizezi în direcții și acte productive. Joe Tye, autorul cărții „Never Fear, Never Quit” (Nu te teme niciodată, nu renunța niciodată), scria: „Confundarea dorințelor cu realitatea reprezintă încuietoarea pe care frica o pune pe poarta închisorii. Teama te face ca pentru o vreme să te lași purtat pe aripile dorințelor deșarte. Într-un anume fel, crezi tu, ceva se va întâmpla… și problemele vor dispărea! Când te trezești, e prea târziu. Lucrul de care ți-a fost frică s-a întâmplat, iar teama te-a învins. Singura modalitate de a scăpa din închisoarea fricii este acțiunea. Nu poți să- ți dorești o cale de scăpare, nu poți aștepta o cale de scăpare. Nu poți decât să-ți croiești o cale de scăpare. De fiecare dată când scapi de închisoarea fricii, devii mai puternic!” Teama nu are niciun beneficiu și niciun aspect pozitiv. Fie te împinge în direcția greșită, prin faptul că produce energie nervoasă care te presează să faci ce știi tu mai rău în situația dată, fie îți stoarce energia în timp ce te lupți cu efectele ei paralizante. Psihologul Randall Hamrock a spus: „În douăzeci de ani de practică, am discutat, am testat și am oferit consiliere de specialitate la cel puțin 10.000 de tineri. O trăsătură care le era comună aproape tuturor a fost tendința de a se subaprecia.” Nu lăsa frica să-ți fure potențialul. Nu o lăsa să te facă mai neînsemnat decât ești în realitate. Crede-L pe Dumnezeu în lucrurile mari, apoi du-te și fă-le prin puterea Sa. Dacă faci lucrul acesta, vei reuși, în mod garantat!

„Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1).

     O zicală englezească spune: „Teama face ca lupul să fie mai mare decât este în realitate.” Teama exagerează problema și, ca urmare a acestui fapt, vei cheltui energie prețioasă în moduri în care nu ar trebui s-o faci. De exemplu, eviți lucruri care în realitate nu-ți pot cauza răul. Vei păți la fel ca omul care s-a întors dintr-o drumeție la cabana unde își petrecea vacanța, plin de zgârieturi și de vânătăi. „Ce-ai pățit?” l-a întrebat soția sa. „M-am întâlnit cu un șarpe pe-o potecă,” a răspuns el. „Dar… paznicul rezervației ne-a spus ieri că niciunul din șerpii de aici nu este veninos!” – i-a spus soția… La care soțul a răspuns: „Nu trebuie să fie neapărat veninoși ca să te facă să sari de pe o stâncă de trei metri!” În mod clar, teama bărbatului – și nu șarpele – a fost problema! Charles Spurgeon a spus odată: „Anxietatea nu golește ziua de mâine de suferințele ei, dar golește ziua de astăzi de posibilitățile ei.” Câtă vreme lași ca frica să te controleze, nu vei ajunge niciodată unde dorește Dumnezeu să te ducă, și nu vei descoperi și nu-ți vei dezvolta talanții pe care i-a pus El în tine. Și iată ce e uimitor: Dumnezeu te va ajuta să-ți înfrunți și să-ți învingi fricile care te controlează – dacă vrei! David (omul care l-a ucis pe uriașul Goliat; autorul Psalmilor; regele preaiubit al iudeilor) s-a aflat deseori cu spatele la zid. Scriind despre asemenea situații, el a spus: „Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!” (Psalmul 38:22); „Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu” (Psalmul 40:13). Însă David știa către cine să se îndrepte: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” Când Dumnezeu este sursa tăriei tale, poți înfrunta cele mai mari frici ale tale, și le poți învinge!

„Și de îndată ce preoţii… vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două…” (Iosua 3:13).

     Pentru a intra în Țara promisă, iudeii au fost nevoiți să treacă râul Iordan când acesta „se vărsa peste malurile lui”, adică era ieșit din matcă. Le-a fost frică?! Ba bine că nu! Oare ție nu ți-ar fi fost? Cu toate acestea, singurul mod prin care și-au putut împlini destinul a fost să facă exact lucrul de care se temeau! Când lași frica să pună stăpânire pe tine, devii și mai fricos și astfel vei crea un ciclu istovitor care te va conduce spre lipsa acțiunii. Lipsa acțiunii naște lipsa experienței. Lipsa experienței naște ignoranță. Și ignoranța naște frică! Te face să-ți fie teamă să faci exact lucrul care ți-ar fi benefic! Să treci la fapte înseamnă să pășești în necunoscut și să faci lucruri pe care nu le-ai mai încercat – și, da: asta te poate înspăimânta. Dar dacă cedezi în fața fricii, nu vei avansa. Nu vei putea să ai parte de beneficiul a ceea ce eviți, nici nu câștigi experiența prețioasă care îți va îmbunătăți viața. Prin urmare, rămâi în ignoranță cu privire la acel domeniu din viața ta… și, deoarece frica naște întotdeauna mai multă frică, ți se va părea cu atât mai greu să mergi înainte și să duci lucrurile până la capăt! Harry Truman (al 33-lea președinte al SUA) a spus odată: „Cel mai mare pericol cu care ne confruntăm este pericolul de-a fi paralizați de îndoieli și temeri. Acest pericol este creat de cei ce abandonează credința și iau în derâdere nădejdea, de cei ce răspândesc cinismul și lipsa de încredere, și încearcă să ne împiedice să mai vedem marile noastre ocazii de a face binele pentru omenire.” Cineva a spus că teama este camera întunecoasă în care se dezvoltă toate gândurile noastre negative. Este dobânda plătită în avans pentru o datorie pe care nu am făcut-o niciodată. Frica subminează credința – în tine însuți, în ceilalți, și-n primul rând în Dumnezeu. Așadar, încrede-te în Dumnezeu și nu lăsa frica să pună stăpânire pe tine!

„M-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat”. (Iov 4:14)

     Frica poate fi devastatoare. De ce? Pentru că ea dă naștere la și mai multă frică! Și lucrul cel mai perfid în legătură cu frica este abilitatea sa de a exagera. C. Everett Koop, fostul chirurg-șef al serviciilor publice de sănătate ale Statelor Unite în timpul președintelui Reagan, a spus odată: „Oamenii au un sentiment inadecvat referitor la ceea ce este periculos.” De exemplu, ți-e teamă să zbori? Dacă da, probabilitatea de-a muri înecat cu o bucată de mâncare, este mai mare decât aceea de-a muri într-un accident aviatic. Ți-e frică să nu fii ucis de hoți? Șansele sunt de două ori mai mari să mori practicând un sport, decât omorât de un hoț. Ți-e teamă de rechini? Anual, animalele domestice ucid mai multe persoane decât o fac rechinii. Ți-e frică de operații? Sunt de șaisprezece ori mai multe șanse să mori într-un accident de mașină decât în urma unor complicații chirurgicale. Lucrurile de care ne temem rareori se transformă în realitate. În mintea noastră concepem dezastre care probabil (de cele mai multe ori) nu se vor întâmpla niciodată! Și când nu se întâmplă, noi credem: „A fost cât pe ce!” Adevărul este că gândurile noastre au fost singurele care au creat un pericol potențial pentru noi. Așadar, cum trebuie să-ți înfrunți frica? Punând în practică acest pasaj din Scriptură: „Celui cu inima tare (pornirile și caracterul), Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încrede-te în Domnul (dedică-te Lui, sprijină-te pe El, pune-ți nădejdea în El plin de încredere) pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:3-4).