„Cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48)

     Autorul H. Jackson Brown Jr. afirma glumind: „Talentul fără disciplină este ca o caracatiță pe patine cu rotile. Există multă mișcare, dar nu știi niciodată dacă va fi înainte, înapoi sau în lateral.” Dacă știi că ai talent și ai văzut multă mișcare, dar puține rezultate concrete, probabil că-ți lipsește autodisciplina. Uită-te la programul tău de săptămâna trecută. Cât din timpul tău ai alocat activităților veritabile? Ai făcut ceva ca să crești și să fii mai bun? Dacă ai tot amânat lucrurile acestea și ți-ai spus că le vei face mai târziu, trebuie să lucrezi la autodisciplină. La o pepinieră, din Canada, există următorul afiș pe perete: „Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum douăzeci și cinci de ani. Al doilea cel mai bun moment este astăzi.” Așadar, disciplinează-te să fii tot mai bun începând de astăzi! De ce? Pentru că: 1) Trebuie să plătești un preț pentru a ajunge la nivelul următor. Dramaturgul american Sidney Howard a spus: „O jumătate din a ști ce vrei este a ști la ce trebuie să renunți înainte de a-l obține.” 2) Trebuie să fii dispus să începi cu lucrurile mărunte. La început, câștigul va fi mic, dar va crește. Diferența dintre câștigătorul medaliei de aur și ceilalți concurenți, este de multe ori de doar câteva sutimi de secundă. 3) Trebuie să faci parte din mediul potrivit. De vreme ce îmbunătățirea implică întotdeauna un anumit grad de risc și eșec, alege un loc în care sunt încurajate creșterea și destoinicia. 4) Trebuie să crezi că te poți descurca mai bine. Orice lucru pe care l-ai făcut într-un mod anume o perioadă de timp, se poate face întotdeauna mai bine. Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți deveni și mai bun!

„Și iată că slava Lui… era acolo, aşa cum o văzusem” (Ezechiel 8:4)

     Când Dumnezeu îți dă o viziune, ea îți va schimba viața. John Sculley, fost președinte al companiilor PepsiCo și Apple Computer, a spus: „Viitorul aparține acelora care văd posibilitățile înainte ca acestea să fie evidente.” Biblia ne spune că Dumnezeu „cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi” (Romani 4:17). Viziunea zugrăvește o țintă, aprinde în tine un foc și te împinge înainte. Dacă ceea ce urmărești în viață nu vine dintr-o dorință arzătoare din lăuntrul tău – din profunzimile a ceea ce ești tu și a ceea ce crezi – nu o vei putea duce la îndeplinire. De ce este așa? Deoarece, pe drum, va trebui să treci peste obstacole, împotrivire, blocaje și rezistență. Viziunea Esterei a însemnat să-și pună viața în pericol pentru a salva poporul evreu de la anihilare. Ea a spus: „dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). A pierit ea? Nu, dar a trebuit să fie dispusă s-o facă. Dar tu? Pentru a-ți împlini viziunea, trebuie să faci două lucruri: 1) Să te evaluezi. Dacă te-ai gândit la viziunea vieții tale și ai reușit s-o articulezi clar, evaluează cât de bine o îndeplinești. Vorbește cu cei în care ai încredere și roagă-i să-ți spună ce cred ei despre viziunea ta. Și dacă o pot articula, înseamnă c-o trăiești. 2) Exprimă-ți-o în scris. „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor” (Habacuc 2:2). Scrisul îți clarifică gândirea. Odată ce ți-ai exprimat viziunea în scris, ea devine hartă pentru destinația ta. Consult-o des și urmărește-o cu tot ce ai în tine. Dacă faci lucrul acesta, sunt șanse s-o vezi împlinindu-se câtă vreme ești în viață!

„Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde…” (Proverbele 22:3)

     Astăzi vom vorbi despre alte trei lucruri pe care gândirea realistă le va face pentru tine: 1) Îți va oferi sentimentul siguranței. Când ai luat în calcul cele mai rele lucruri care s-ar putea întâmpla și ai luat măsuri din timp pentru a preîntâmpina unele neplăceri, devii mai încrezător și mai sigur; cu alte cuvinte, prevăzător! E liniștitor să știi că nu sunt șanse să fii luat prin surprindere. Dezamăgirea este diferența dintre așteptări și realitate. Gândirea realistă micșorează diferența dintre cele două. 2) Îți va da credibilitate. Liderii care sunt mereu luați prin surprindere, de lucruri neprevăzute, își pierd rapid credibilitatea în ochii celor care îi urmează. Pe de altă parte, liderii care gândesc realist și planifică corespunzător, se află în postura potrivită pentru izbândă. Lucrul acesta îi face credibili în ochii celor care îi urmează. Așadar, înainte de a invita pe cineva să facă parte din viziunea ta sau din proiectul tău, întreabă-te: a) Se poate realiza? b) Am identificat și am explicat lucrurile pro și contra ducerii la îndeplinire? c) Am o temelie solidă pe care să construiesc? Thomas Edison a spus: „Valoarea unei idei bune este dată de punerea ei în practică.” 3) Te va ajuta să-ți implementezi ideea, eliminând „factorul dorință”. Majoritatea ideilor și eforturilor nu ajung la rezultatele scontate pentru că se bazează prea mult pe ceea ce ne-am dori să fie, și nu pe ceea ce este. Nu poți construi o casă în aer; ea are nevoie de o fundație solidă. Ideile și planurile sunt la fel. Ele au nevoie de ceva concret pe care să fie construite, iar gândirea realistă oferă o astfel de fundație. Înțeleptul Solomon a spus astfel: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.” Așadar, cuvântul de la Dumnezeu astăzi este acesta: „Gândește în mod realist!”

„Cine dintre voi… nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor…” (Luca 14:28)

     Realitatea este diferența dintre ceea ce-ți dorești și ceea ce ai. Dacă ești o persoană optimistă, poate ți se pare greu să gândești realist. Firește, ai putea crede că o astfel de gândire este opusul credinței. Nu, credința nu neagă problema, ea te conectează cu Dumnezeu prin ale cărui puteri poți ieși biruitor. Iată două avantaje ale unei gândiri realiste: 1) Vei micșora riscurile inutile. Toate faptele au consecințe. Gândirea realistă te va ajuta să descoperi care ar putea fi acele consecințe. Și asta este foarte important atunci când faptele tale îi afectează pe alții. Vechiul motto: „așteaptă-te la ce e mai bun, dar fă-ți planuri pentru ce e mai rău!” este valoros. Printr-o astfel de gândire, poți micșora riscurile inutile. O astfel de gândire îți oferă un scop, împreună cu planul de a-l îndeplini. Iată vestea bună: ai nevoie de speranță pentru a reuși. Iată vestea rea: trebuie să înțelegi că speranța nu este o strategie. 2) Vei vedea ce trebuie schimbat. Oamenii care se bazează numai pe speranță pentru a avea succes, rareori au ca prioritate schimbarea. Dacă ai numai speranță, asta înseamnă că succesul nu-ți este la îndemână. E o chestiune de noroc și de șansă – așa că, de ce să te mai deranjezi să te schimbi?! Numai când realitatea te privește în față îți dai seama ce trebuie schimbat. Schimbarea singură nu aduce creștere, dar nu poți avea creștere fără schimbare! A-L urma pe Hristos înseamnă a avea viața cea mai binecuvântată și mai plină de bucurie pe care ai putea-o avea, dar trebuie să plătești un preț pentru asta. Și Domnul Isus a fost realist cu privire la lucrul acesta, când a spus (Luca 14:27-28): „Oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Cine dintre voi… nu stă mai întâi să-şi facă socoteala…” Așadar, gândește realist!

„Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele Apostolilor 17:27)

     Biblia ne învață că „Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” Dumnezeu nu are favoriți. De la mulțimile de pe străzile orașului și până la sătenii izolați din munți, văi sau jungle, toți oamenii se pot bucura de prezența lui Dumnezeu. Dar cei mai mulți nu o fac! Ei se târăsc prin viață ca și cum nu ar exista un Dumnezeu care să-i iubească. Ei trăiesc ca și cum singura lor putere ar fi propria lor putere, și ca și cum singura soluție ar veni din interior, nu de sus. Ei își trăiesc viața fără Dumnezeu. Dar tu nu trebuie să trăiești așa! Tu poți: 1) Să te sprijini pe Domnul. „Căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). 2) Să te sprijini pe poporul lui Dumnezeu. „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Când Amalec a venit să bată pe Israel, la Refidim, Moise i-a spus lui Iosua să conducă lupta în vale, în timp ce el s-a urcat pe deal să se roage. Însă Moise nu s-a dus singur, ci i-a luat cu el pe Aaron și Hur. În timp ce Iosua conducea lupta fizică, Moise s-a angajat într-o luptă spirituală. Aaron și Hur au stat de-o parte și de alta a conducătorului lor pentru a-i susține brațele în lupta rugăciunii. Israeliții au ieșit învingători pentru că Moise s-a rugat și Moise a ieșit învingător pentru că au existat alții care s-au rugat alături de el (vezi Exodul 17:8-13). La fel cum o armată solicită ajutor aerian, la fel poți și tu solicita sprijin în rugăciune. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19) Așadar, sprijină-te pe Domnul și pe poporul Său.

„Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere…” (Proverbele 2:6)

     Creșterea personală implică patru lucruri: 1) Mediul în care trăiești. Trebuie să te plasezi într-un mediu care stimulează creșterea. Unii pești cresc în funcție de mărimea habitatului lor. Dacă îi ții într-un acvariu mic, rămân mici, însă când îi eliberezi în ocean, ei ating dimensiunea pentru care au fost creați. Același principiu ți se aplică și ție. Trebuie să-ți petreci timpul cu oamenii potriviți, în locul potrivit, făcând lucruri potrivite – pentru a crește. 2) Calități. Autorul și expertul în leadership Peter Drucker a spus: „Marele mister nu constă în faptul că oamenii fac lucrurile prost, ci în faptul că din când în când, ei fac unele lucruri cum trebuie. Singurul lucru universal este incompetența. Calitățile sunt întotdeauna ceva deosebit!” Când încerci să fii bun la toate, ajungi să nu fi bun la nimic. Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite calități – identifică-le și folosește-le! 3) Schimbare. Majoritatea dintre noi ne dorim ca lucrurile să se îmbunătățească fără să schimbăm nimic. Biblia spune: „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Pentru a crește, trebuie să-ți iei angajamentul nu numai că vei accepta schimbarea, ci și că o vei urmări. 4) Satisfacție. Majoritatea marilor maeștri ai șahului învață și reînvață mutările, o perioadă de cincisprezece ani, înainte de a câștiga primele lor titluri. Asta înseamnă aproape o cincime din viața lor! Dacă vei petrece așa de mult timp făcând ceva, ar fi bine să-ți placă – pentru a avea satisfacție. Dacă destinația îți pare atrăgătoare, dar drumul până acolo nu-ți place, ar fi înțelept să cauți călăuzirea lui Dumnezeu și să te asiguri că te îndrepți în direcția bună. Dacă ai luat trenul greșit, nu sta nepăsător – coboară la următoarea stație!

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere” (Proverbele 3:13)

     Astăzi vom vorbi despre trei motive pentru care NU experimentăm creșterea personală: 1) Noi credem că ea vine din experiență. A crede că creșterea personală vine numai în urma experienței este ca și cum un arcaș trage cu săgeata, ratează ținta, dar crede că va deveni mai bun prin simplul fapt că trage în continuare săgeți. Experiența este de folos numai dacă înveți din ea și dacă îți atingi ținta. Compozitorul Gian Carlo Menotti, câștigător al premiului Pulitzer, a spus: „Iadul începe în ziua în care Dumnezeu ne dă o viziune clară a ceea ce am fi putut realiza… darurile pe care le-am irosit și tot ce am fi putut face și nu am făcut!” Nu-ți continua viața regretând timpul și oportunitățile pe care le-ai ratat! Folosește fiecare ușă pe care ți-o deschide Dumnezeu ca să crești, începând de azi! 2) Noi credem că ea vine strict în urma informației. Ai cunoscut vreodată pe cineva care era absolut strălucit, și cu toate acestea nu a realizat nimic benefic pentru Dumnezeu, pentru el însuși sau pentru alții? El este ca o enciclopedie plină de cunoștințe, dar care nu are nicio valoare pentru că nu e folosită niciodată. Cel mai mare obstacol în calea creșterii personale nu este ignoranța; este iluzia cunoașterii! Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri!” (Iacov 1:22). 3) Noi presupunem că ea se produce automat. Când suntem copii, creșterea vine în mod natural. În acea perioadă a vieții, există părinți, educatori, antrenori care ne provoacă să ne dezvoltăm zi de zi, așa că ne obișnuim cu creșterea. Problema apare când ieșim din școală și nimeni nu ne mai împinge de la spate, ca să creștem sau să înaintăm. Prețul creșterii este întotdeauna mai mic decât costul ignoranței și al stagnării. Și adevărul este că dacă nu-ți asumi responsabilitatea pentru creșterea ta personală – ea nu se va produce!

„Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe…” (1 Corinteni 12:14)

     Noi nu ne putem decide darul spiritual, la fel cum nu putem hotărî ce culoare vor avea ochii noștri. Duhul Sfânt ne dă darurile Sale „cum voiește.” (1 Corinteni 12:11). Dar trebuie să înțelegem următoarele: 1) Noi suntem diferiți unii de alții! Biblia spune: „trupul este unul şi are multe mădulare, şi… toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup…” (1 Corinteni 12:12). De ce sunt multe daruri? Pentru că există nevoi diferite! 2) Noi suntem dependenți unii de alții! Este nevoie ca fiecare mădular în parte să lucreze împreună cu celelalte pentru a avea un trup sănătos care să funcționeaze corect. Apostolul Pavel scrie: „Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” (1 Corinteni 12:21). Nu numai că toate mădularele trupului sunt necesare în mod egal, dar ele sunt la fel de importante. Unii sunt vorbăreți, alții sunt tăcuți; unii sunt dinamici, alții sunt reținuți; unii sunt lideri, alții ucenici; unii ies în evidență, alții sunt retrași… Dar fiecare dintre noi suntem la fel de necesari și la fel de importanți! Nu contează cine are parte de apreciere, câtă vreme lucrarea se duce la îndeplinire și Dumnezeu primește slava. 3) Noi trebuie să fim devotați unii altora! „Dumnezeu a întocmit trupul… ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:24-27). Așadar, împlinește-ți bine slujba în Trupul lui Hristos!

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

     Nu poți spune: „nu-i sunt de niciun folos lui Dumnezeu” sau „nu sunt de folos în biserică” sau „Dumnezeu nu mă poate folosi în niciun fel”, deoarece tu ai un dar de la Dumnezeu! Și ești chemat să-ți folosești darul, pentru a-i binecuvânta pe alții, pentru a zidi biserica și pentru a fi reprezentantul Împărăției Sale înaintea unei lumi care privește. Biblia spune: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu.” (1 Petru 4:10-11). Fiecare creștin este un misionar, un om trimis cu o slujbă. Misiunea bisericii va fi îndeplinită când fiecare credincios își exercită darul spiritual în slujirea unul față de altul. Și lucrarea bisericii este afectată în momentul în care nu-ți exerciți darul spiritual! Iar pentru că Duhul Sfânt hotărăște darul specific pe care îl primește fiecare, nu este loc de invidie și de competiție. Apostolul Pavel scrie: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7). Fiecare dintre noi are un dar diferit, și fiecare dar este desăvârșit. Duhul Sfânt, în înțelepciunea Sa, ne-a dat fiecăruia un dar specific, sau daruri, care ne ajută să lucrăm eficient în trupul lui Hristos. Așadar, folosește-ți darul!

„Acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

     Biblia ne spune (1 Corinteni 12:4): „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh…” Cuvântul „daruri” vine de la cuvântul grecesc „charis”, care înseamnă „har”. Asta înseamnă că nu poți câștiga darul spiritual, nu te poți califica, nu poți lucra pentru el, și nu-l poți merita. Duhul Sfânt oferă darurile fiecăruia dintre noi „cum voieşte.” Nu e ceva ce primești în urma studiului, a exersării sau a unei moșteniri. Ele nu sunt talente naturale care pot fi dezvoltate. Ele sunt daruri supranaturale care te ajută să împlinești voia lui Dumnezeu pe calea lui Dumnezeu. Și nu vei descoperi voia lui Dumnezeu până nu înțelegi că nu ai fost creat să-L slujești prin abilitățile tale, ci prin dependența ta de puterea Duhului Său care te locuiește. Într-un fel, ești ca o mănușă; Duhul Sfânt din tine umple mănușa, o face să se miște și împlinește prin ea nevoile care trebuie făcute. Un pastor mai tânăr îi spunea odată unuia mai în vârstă: „Mă simt descurajat pentru că Dumnezeu așteaptă ce e mai bun de la mine și oricât de mult aș încerca, nu pot întotdeauna să Îi ofer acest standard.” Păstorul mai vârstnic i-a răspuns: „Fiule, Dumnezeu nu așteaptă altceva de la tine decât eșec!” Apoi a adăugat: „Dar ți-a dat Duhul Sfânt, ca să nu trebuiască să greșești!” Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) Secretul biruinței nu se află în fapte, ci în a rămâne în El! Datoria ta este să înveți căile lui Dumnezeu și să te bizui pe puterea lui Dumnezeu!