„Aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3)

     Înainte de a încheia reflecțiile noastre pe tema obstacolelor în calea răspunsului la rugăciune, să ne fie clar un lucru: multe dintre rugăciunile noastre au primit deja răspuns. Răspunsul „mai așteaptă” nu ne place, nu-i așa? Și pentru că nu ne place răspunsul, noi continuăm să sperăm că Dumnezeu se va răzgândi. Adevărul este că Dumnezeu nu se va răzgândi pentru a ne face nouă pe plac. Așadar, avem două opțiuni: 1) Să continuăm să ne văicărim înaintea Lui. 2) Să începem să cooperăm cu El. Când profetul Habacuc a avut nevoie de un răspuns la rugăciunile sale pentru a putea călăuzi poporul Israel, ce i-a spus Dumnezeu? Așteaptă! „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:2-3). Dumnezeu lucrează potrivit propriului Său plan și program, și El nu Se va grăbi. Când încerci s-o iei înaintea Lui, mereu dai de necaz. Avraam a făcut asta, și rezultatul a fost Ismael. Acesta este momentul în care au început cu adevărat necazurile lui Avraam! Alteori Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni spunând „nu”. El știe ce poți duce și când ești gata pentru asta, deci nu-ți va da lucrul cerut înainte de vreme. Apostolul Pavel spune: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:8-9). În loc să-l scape pe Pavel de problema sa, Dumnezeu a folosit-o – pentru a-l crește! Fără țepușul său în carne, care să contrabalanseze marele său talent și potențiala sa mândrie, Pavel nu ar fi fost nici pe departe atât de eficient în slujba Evangheliei. Așadar, n-o lua înaintea lui Dumnezeu!

„…Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău…” (Matei 5:24)

     Al cincilea obstacol în calea răspunsului la rugăciune este duhul de neiertare. Mânia ta poate părea îndreptățită, dar pe termen lung produce consecințe dezastruoase pentru trup și pentru suflet. Indiferent „cine, ce, cui i-a făcut…” resentimentul este periculos pentru sănătate, și pentru binele tău spiritual. Domnul Isus a spus: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24) Satan te va hăitui în fiecare zi a vieții tale… și vei scăpa de el doar când vei hotărî să ierți! Dumnezeu spune: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Uită, de dragul lui Dumnezeu! Când continui să readuci problema în discuție, Îl superi pe Dumnezeu! Nu e oare Dumnezeu clar în această privință? Ba da! „Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit şaptezeci de oameni din popor.” (1 Samuel 6:19) Ce se afla în chivot? Cele Zece Porunci, pe care toți le-am încălcat; dosarul cu vinovăția și păcatul nostru. Gândește-te de două ori înainte să te hotărăști să „ridici capacul” de pe păcatul cuiva; te afli într-o poziție periculoasă în raport cu Dumnezeu! Poate spui: „Dar X nu merită să fie iertat!” Nimeni nu merită, însă Dumnezeu continuă să ne ierte oricum. Și Cuvântul Său spune (Efeseni 4:32): „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Așadar, dacă dorești ca Dumnezeu să răspundă la rugăciunile tale – iartă, ca să fii iertat!

„Dacă… rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7)

     Al patrulea obstacol în calea răspunsului la rugăciune este rugăciunea nebiblică. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Cei care trăiesc după principiile Cuvântului lui Dumnezeu nu se roagă să câștige la loterie, sau ca echipa favorită să câștige campionatul… Ei știu că acestea sunt rugăciuni pe care Dumnezeu nu le va băga în seamă. Când te rogi, cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia Sa. După ce a condus copiii lui Israel prin pustie, timp de patruzeci de ani, era firesc ca Moise să-și dorească să intre în Țara promisă și să sărbătorească victoria cu ei… „să treacă, şi să vadă ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!” (Deuteronomul 3:25). Însă în ciuda rugăciunilor sale, lucrul acesta nu s-a întâmplat, pentru că s-a împotrivit poruncii lui Dumnezeu și nu L-a sfințit pe Domnul înaintea poporului (cf Numeri 27:14). Din acest motiv „Domnul S-a mâniat… şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.” (Deuteronomul 3:26-27) Rugăciunea nu este un soi de talisman, o amuletă norocoasă, o formulă religioasă pe care o repeți pentru a obține rezultatele dorite. Când rugăciunile sunt în acord cu Scripturile și în armonie cu voia lui Dumnezeu, atunci El va da un răspuns. Poate acest adevăr nu este plăcut sau popular pentru generația de astăzi, obișnuită „să se simtă bine” și dorindu-și toate beneficiile Împărăției lui Dumnezeu, dar în propriii lor termeni. Așadar, dacă dorești cu adevărat să primești răspunsuri la rugăciunile tale – roagă-te rugăciuni biblice!

„Preaiubiților dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu” (1 Ioan 3:21)

     Un alt obstacol în calea răspunsului la rugăciune (pe lângă demoni și egoism) este păcatul nemărturisit. După ce au cucerit Ierihonul, cea mai puternică cetate din Țara promisă, israeliții au fost învinși de o mână de soldați într-un sătuc numit Ai. Iosua a fost devastat! „Și-a sfâșiat hainele, şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului” (Iosua 7:6). Fii atent la rugăciunea lui: „Toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” (Iosua 7:9). Ce i-a răspuns Dumnezeu? S-ar putea să fii surprins. „Domnul i-a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit…” (Iosua 7:10-11). Ce se întâmplase? Acan, un soldat din Israel, furase o parte din prada de război care îi aparținea lui Dumnezeu. Ierihonul era prima cetate cucerită din Țara promisă, și Dumnezeu spusese că „primele roade” din tot ce avem trebuie să I le dăm Lui (vezi Proverbele 3:9). Prada din următoarele nouă lupte aparținea poporului, dar prada Ierihonului Îi aparținea lui Dumnezeu! „Tot argintul, tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier, să fie închinate Domnului…” (vezi Iosua 6:19) Există o vreme pentru rugăciune, și o vreme ca să te oprești din rugăciune și să te ocupi de păcatul din viața ta. Nu te poți ruga: „Doamne, ce dorești Tu să fac?”, când tu știi deja ce trebuie să faci, dar nu ești dispus s-o faci! Îți vorbește Dumnezeu prin meditația de azi? Nu uita: (cf. 1 Ioan 3:21-22) „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui”. Poți spune Amin?

„Cereți și nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:3)

     Pe lângă duhurile răutății, un alt obstacol în calea răspunsului la rugăciune este egoismul. Ați sesizat că în rugăciunea „Tatăl nostru” nu găsim cuvintele „eu, mie, al meu, pe mine”? În schimb, găsim: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi… ne iartă nouă greșelile noastre… și ne izbăvește de cel rău.” (vezi Matei 6:11-13) Înțelegi ideea? Cel ce se roagă: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine, pe soția mea și pe copiii mei!” (cu alte cuvinte: doar pe noi patru și pe nimeni altcineva), eu nu cred că va primi un răspuns favorabil din cer. Domnul Isus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24). Dar Scriptura nu este un cec în alb; răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile egoiste va fi întotdeauna NU. Iacov scrie: „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3) S-ar putea să spui: „Dar Psalmul 37:4 spune că dacă îmi găsesc plăcerea în Domnul, El îmi va da tot ce-mi dorește inima!” Da, însă dorințele tale trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pentru ca el să devină o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2-3). Dumnezeu știe ce îți dorești, și știe și de ce îți dorești lucrul acela. E numai pentru confortul și plăcerea proprie, sau și pentru a împlini planul lui Dumnezeu? Numai după ce ai răspuns la această întrebare în mod onest, te poți ruga cu încredere. Când cauți numai propriile interese, o singură persoană lucrează pentru tine – tu! Dar când scopul tău este să-i binecuvântezi pe alții, Dumnezeu lucrează și răspunde la rugăciunea ta așa cum nici nu-ți imaginai că este posibil. Încearcă, și convinge-te!

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3)

     Astăzi și în următoarele zile vom identifica motive din cauza cărora rugăciunile noastre nu primesc răspuns. Astăzi vom vorbi despre împotrivirea față de rugăciune a îngerilor căzuți (demonii). Da, există o luptă spirituală pe tărâmul ceresc, și Satan încearcă să oprească rugăciunile noastre; Daniel s-a rugat și nu a primit niciun răspuns, timp de trei săptămâni… știți de ce? Pentru că răspunsul era blocat în lumea spirituală de o forță a răului, „căpetenia împărăției Persiei” (vezi Daniel 10:13). Așa că Dumnezeu l-a trimis pe Mihail, unul dintre arhangheli, să se lupte cu el. După douăzeci și una de zile, lupta s-a încheiat și Daniel și-a primit răspunsul. Apostolul Pavel spune: „căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Dar cât de puternic este diavolul? Suficient de puternic ca să te amăgească (vezi 2 Corinteni 4:4). Suficient de puternic să aducă boala (vezi Iov 2:7). Suficient de puternic să-i pârască pe cei neprihăniți (vezi Zaharia 3:1). Suficient de puternic să te devoreze (vezi 1 Petru 5:8). „Dar ce pot să fac pentru a-l înfrânge?” întrebi tu. Apostolul Pavel ne dă răspunsul: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune…” (Efeseni 6:18) Hristosul care locuiește în tine este mai puternic decât dușmanul cu care ai de-a face. Domnul Isus a zis: „Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea.” (Luca 11:21-22) Satan este puternic, însă Dumnezeu este Atot-puternic. Biblia spune: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.” (Apocalipsa 12:10-11) Nu-i așa că te bucuri când știi că ești păzit de puterea lui Dumnezeu?

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului…” (Psalmul 55:22)

     Ești împovărat cu privire la cineva drag ție? Eforturile tale de a-l ajuta nu au dat rezultate? Renunță, și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze! Când renunți, nu înseamnă că încetezi să-l mai iubești… ci doar că tu nu mai poți face nimic pentru el. Renunțarea nu înseamnă neapărat excludere, ci să înțelegi că nu tu ai cauzat problema, că nu o poți rezolva și că nu o poți controla. Înseamnă să-l lași să învețe din consecințe. Să recunoști că de data aceasta rezultatul nu depinde de tine. Nu înseamnă să dai vina pe acea persoană sau să încerci s-o schimbi; ci să ai înțelepciunea să recunoști că te poți schimba doar pe tine. Înseamnă să-ți pese fără să dădăcești. Înseamnă să-l susții, fără să încerci să-l îndrepți… și în loc să-l judeci, să-l lași să fie o ființă umană. Renunțarea înseamnă: în loc să-ți faci drum spre miezul problemei și să încerci să controlezi toate rezultatele posibile, să îi lași pe ceilalți să-și determine propriile rezultate. În loc să insiști și să fii exagerat de protectiv, să îi lași să se confrunte cu realitatea. Renunțare înseamnă să accepți, nu să respingi. Și, decât să-l bați la cap, să-l cerți și să-l mustri, mai bine ocupă-te de propriile tale defecte! În loc să încerci să schimbi totul după propriile tale dorințe, mai bine ia fiecare zi așa cum vine și prețuiește fiecare clipă. În loc să critici și să stabilești reguli, mai bine concentrează-te asupra scopului pentru care te-a chemat Dumnezeu. Înseamnă să nu privești înspre trecut cu regret, ci să te concentrezi asupra creșterii și trăirii pentru viitor. Renunțarea înseamnă să-ți fie teamă mai puțin, și să iubești mai mult. Cuvântul pentru tine astăzi este aceasta: renunță… și lasă totul în mâna lui Dumnezeu!

„Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.” (Geneza 35:15)

     Ce-ar trebui să faci, când te simți descurajat și îți este teamă că ți-ai pierdut direcția? Cu întrebarea aceasta s-a confruntat și Iacov. Și când și-a întors inima spre Dumnezeu, iată ce răspuns a primit: „Scoală-te, suie-te la Betel… şi ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau.” Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” (Geneza 35:1-3). S-ar putea ca tu să nu te închini la idoli… dar care sunt totuși lucrurile pe care trebuie „să le scoți afară”? Betel înseamnă „casa unde locuiește Dumnezeu”; așadar, Iacov s-a întors în locul în care s-a întâlnit cu Dumnezeu, unde a primit o viziune pentru viitor și unde a experimentat prima oară bucuria de a trăi într-un legământ cu Domnul. Ți-ai distrus viața? Atunci întoarce-te la Betel, acolo unde L-ai întâlnit pe Dumnezeu pentru prima oară. Zidește un „altar” și întemeiază-ți viața pe el! Fă ceea ce spune Biblia (Romani 12:1-2): „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

„Au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră…” (Numeri 13:32)

     Descurajarea i-a făcut pe Israeliţi să se îndoiască de promisiunea lui Dumnezeu, să renunțe la visul lor și să moară în pustie. În mod ironic, ei se aflau la o distanță de numai câteva zile de mers față de Țara promisă! Cum s-a putut întâmpla așa ceva? După patruzeci de zile în Canaan, o țară atât de roditoare încât era nevoie de doi bărbați ca să ducă un ciorchine de struguri, zece din cele douăsprezece iscoade s-au întors spunând: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră.” (Numeri 13:31-32). Acum, ai vrea să știi ce părere are Dumnezeu despre oamenii care împrăștie o asemenea descurajare? „Bărbaţii… care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui Moise, înnegrind ţara… au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică. Numai Iosua… şi Caleb… au rămas cu viaţă.” (Numeri 14:36-38) Dar ce poţi spune despre tine? Când îi vezi pe alții că se confruntă cu împrejurări potrivnice, îți exprimi îndoiala cu privire la abilitatea lor de a reuși? Poți asculta planurile cuiva fără să faci remarci descurajatoare? Chiar dacă nu reușești să-ți imaginezi visele lor, cel puțin fii de acord să-i susții prin credință, pentru ca planul desăvârșit al lui Dumnezeu să se împlinească cu privire la scopul pe care și l-au propus. Gândește-te la toți aceia care te-au încurajat pe tine de-a lungul vieții tale! Într-o lume atinsă de negativism și vești rele, oricine are nevoie de puțină încurajare, din când în când… Așa că fă un efort conștient de a-i încuraja, de a-i susține și de a-i inspira pe cei aflați în sfera ta de influență. Și când întâlnești o persoană care seamănă descurajarea, nu-i permite să te abată de la decizia ta. Adu-ți aminte, ție și ei, că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Pentru că El are putere!

„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare…” (Romani 12:8)

     Știai că există darul încurajării? Există! Biblia spune: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat… Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare.” Îmbărbătarea înseamnă acțiunea de a insufla bărbăție, curaj, avânt și încurajare. Și nu trebuie să fii talentat sau să ai un coeficient al inteligenței ridicat ca să demonstrezi că ai acest dar. Zilnic întâlnești oameni care au nevoie de încurajare. Poate la suprafață nu o arată, dar înlăuntrul lor se luptă să rămână pe linia de plutire. Unii dintre ei sunt în culmea disperării, iar vorbele tale îi pot ajuta. Chiar și un zâmbet o poate face. Iov a spus: „Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.” (Iov 29:24) Înțeleptul Solomon a spus: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbele 12:25). Nu presupune că oamenii care au de toate (faimă, avuţie, succes) nu au nevoie de încurajare. David a fost un autor de succes, ai cărui psalmi se citesc în întreaga lume și în zilele noastre. A fost cel mai popular rege al lui Israel. Victoriile sale în luptă sunt pomenite de orice strateg în orice academie militară. Dar a avut zile în care s-a simțit atât de mizerabil, încât mai jos de-atât nu putea ajunge: „Sunt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea” (Psalmul 38:17). Iată deci că nu doar oamenii de rând au nevoie de încurajare, ci și autorii de succes, regii și generalii! Toată lumea are nevoie de încurajare! Și ăsta e un lucru bun, deoarece nu vei rămâne fără slujbă – dacă ai darul încurajării! Așadar, astăzi fii sensibil la călăuzirea lui Dumnezeu… și, dacă El îți arată că trebuie să încurajezi pe cineva, fă-o!