„Voi sunteți păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă…” (1 Petru 1:5).

     Dacă mântuirea noastră este asigurată atunci când ne punem încrederea în Hristos, nu-i așa că unii ar putea profita de această siguranță? Da, s-ar putea… dar numai pentru o vreme! Pe măsură ce dragostea și bunătatea lui Dumnezeu devin însă evidente în viața lor, ei se schimbă. Harul duce la ascultare. „Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2:11-12). Harul lui Dumnezeu nu doar te mângâie la vreme de necaz; el te mustră când nu asculți. Lasă-l să te mustre! Dacă te surprinzi vreodată că gândești cam așa: „Pot face orice doresc, pentru că Dumnezeu mă va ierta!”, atunci harul nu are efect asupra ta! Egoismul, poate – da… Aroganța, fără îndoială!… Dar harul? Nu. Harul te duce la hotărârea de a face binele, nu la permisiunea de a face răul. Și încă un gând: privește la Hristos, de la început și până la sfârșit! El este Alfa și Omega. El te va susține și îi va susține pe cei pe care îi iubești. Ai un copil risipitor? Îți dorești ca soțul sau soția ta să vină la Dumnezeu? Ai un prieten, a cărui credință s-a răcit? Dumnezeu vrea să-i aducă înapoi mai mult decât dorești tu. Continuă să te rogi, și nu te da bătut. Adevărul este că nu întotdeauna știm dacă cineva și-a pus încrederea în harul lui Dumnezeu. Poate o persoană are o credință de fațadă, fără intenția de a o adânci. Nu e treaba noastră să știm. Dar un lucru știm sigur: acolo unde există o convertire autentică, harul nu încetează niciodată să lucreze. Așadar, astăzi încrede-te în puterea mântuitoare și ocrotitoare a lui Dumnezeu!

„Va fi închinată Domnului…” (Zaharia 14:21).

     Sfințenia trebuie „închinată” întotdeauna Domnului. De fiecare dată când o „închinăm oamenilor” e greșită și nechibzuită, pentru că e numai mândrie și prefăcătorie. Domnul Isus i-a condamnat pe farisei nu pentru faptele lor pioase, ci pentru că le făceau ca să-i impresioneze pe ceilalți. Nu numai că ei trăiau după o listă lungă de „da” și „nu”, ci ei țineau și evidența celorlalți, care nu se ridicau la standardele listei lor, și îi acuzau în mod public pentru asta. Unii dintre noi am crescut în familii și biserici în care s-a practicat probabil asta, și când este pomenit cuvântul „sfințenie” ne simțim încurcați și ne gândim la creștini cu fețe sumbre și cu degete acuzatoare. Dar nu asta este sfințenia biblică, acesta este legalism! Și Dumnezeu îl urăște, iar Biblia îl condamnă. Pentru a înțelege ce este adevărata sfințenie, gândește-te la cuvântul „contaminare.” Este una dintre preocupările cele mai mari din orice sistem medical. Este motivul pentru care doctorii din sala de operație insistă ca instrumentele chirurgicale să fie sterilizate, la fel – capișoanele, halatele, mănușile… iar aerul din sala de operații trebuie menținut la o temperatură în care germenii nu pot trăi. Înțelegi ideea? Ajustează-ți puțin perspectiva și vei vedea și aplicația spirituală. Adevărata sfințenie nu te izolează de lume, ci te izolează de contaminările ei. Apostolul Pavel a mustrat biserica din Corint pentru comportamentul la Cina Domnului spunându-le: „atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.” (1 Corinteni 11:21). Așa că, Pavel a criticat atitudinea lor, care dovedea o dezordine spirituală și o lipsă a sfințeniei: „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm” – spune el (vers. 30). Care este soluția? Sfințenia ta să fie văzută în purtarea ta… dar ea trebuie „închinată” Domnului!

„Au văzut Pruncul… s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat…” (Matei 2:11).

     Ceea ce se numește „Sărbătoarea Crăciunului” trebuie să ne vorbească de Hristos! Ar fi o tragedie dacă n-ar fi așa. De ce? Deoarece Isus Hristos este Dumnezeu venit pe pământ să ne mântuie! Nașterea Sa s-a produs în cel mai umil loc, și cu toate acestea, cerul de deasupra Lui s-a umplut de cântecele îngerilor. Locul nașterii Sale a fost un staul de vite, și cu toate acestea, o stea i-a condus pe cei bogați și nobili, de la sute de kilometri depărtare, ca să I se închine. Venirea Sa pe lume a fost împotriva legilor vieții, iar moartea Sa a fost împotriva legilor morții – și cu toate acestea, nicio minune nu este mai mare decât nașterea Sa, viața Sa, moartea Sa, învierea Sa și învățăturile Sale! Nu a deținut ogoare, lanuri sau pescării, și cu toate acestea, a întins masa pentru 5.000 de oameni, care au avut pâine și pește pe săturate. Nu a stat niciodată pe covoare scumpe, și cu toate acestea, El a umblat pe ape și apele L-au susținut. Răstignirea Sa a fost „crima crimelor”, și cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu, răscumpărarea și mântuirea noastră nu ar fi fost altfel posibile! Când a murit, nu mulți L-au jelit, și cu toate acestea, Dumnezeu a acoperit soarele cu un văl negru. Cei care L-au răstignit nu au tremurat pentru ceea ce au făcut, și cu toate acestea, pământul s-a cutremurat sub ei. Păcatul nu L-a atins niciodată. Corupția nu și-a putut face loc în viața Lui. Țărâna care s-a înroșit de sângele Său nu I-a putut ține trupul mort. Timp de peste trei ani, El a proclamat Evanghelia. Nu a scris nicio carte, nu a avut vreun sediu și nu a înființat nicio organizație. Cu toate acestea, după două mii de ani, El continuă să reprezinte figura centrală a istoriei omenirii, tema perpetuă a tuturor predicilor, pivotul în jurul căruia se rotesc veacurile și singurul Răscumpărător al rasei umane. În acest timp al celebrării și al cadourilor, să ne alăturăm și noi magilor care „s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat.” Și să nu uităm niciodată: Crăciunul vorbește despre Hristos!

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă…” (Psalmul 34:18)

     Când ajungi să fii singur de Crăciun, imaginile și sunetele care odinioară îți aduceau bucurie acum pot intensifica sentimentul de tristețe și de pierdere. Nu există o rețetă supranaturală sau vreo formulă prin care să-ți revii rapid; este nevoie de timp și de harul lui Dumnezeu ca să te sprijine pentru a procesa pierderea pe care ai suferit-o. Iată în acest sens câteva idei care-ți pot fi de ajutor: 1) Nu face presupuneri. Nu cădea în plasa mitului potrivit căruia toți ceilalți au parte de un Crăciun perfect, în timp ce, doar tu – suferi. Adevărul este că toți trecem prin cerințele și presiunile nerealiste ale cumpărăturilor, sub tirania pregătirilor și-a cadourilor. Și, da: e mai rău în perioadele de suferință, sau când ești singur. De aceea ne simțim atât de ușurați când totul trece, se stinge… 2) E doar o zi din 365! Îi poți face față douăzeci și patru de ore, deoarece Dumnezeu a promis că-ți va da „putere… cât zilele tale!” (Deuteronomul 33:25). 3) Nu te concentra pe propria ta persoană. Uită-te în jur. Vezi dacă există vreo familie nevoiașă sau o cunoștință aflată în suferință, care s-ar bucura să petreacă o oră cu tine. Poate vei zice că e ultimul lucru pe care ai avea chef să-l faci, dar e terapeutic, îți redă perspectiva și-ți aduce un sentiment de bine și de mulțumire. 4) Fă-ți obiceiuri noi! Mai ales că cele vechi te fac doar să te simți mai rău! Încearcă și pune în aplicare, în viața ta, versetul: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13). Dacă te simți singur, iată o rugăciune pe care o poți rosti: „Doamne, Tu îmi cunoști durerile inimii. Cuvântul Tău spune că ești alături de cei cu inima zdrobită. Ajută-mă să simt apropierea Ta. Fii pentru mine mai real decât activitatea care îmi lipsește, sau decât golul din sufletul meu. Ajută-mă să mă încred în Tine!… și astfel această sărbătoare să fie altfel decât cele pe care le-am avut până acum. Mulțumesc! Amin!”

„Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace”. (Psalmul 29:11)

     Intensificarea ritmului vieții ne-a micșorat pacea, dacă nu cumva chiar ne-a furat-o! Există o anecdotă în care se spune că o secretară stresată i-a zis șefului ei: „După ce se termină toată nebunia asta, o să am o cădere nervoasă. Mi-am câștigat-o, am meritat-o și nimeni nu mi-o va lua!” Zâmbim, dar probabil te regăsești și tu în această situație. În timp, omul a delimitat trecerea vremii prin anotimpuri. Anotimpurile au determinat apariția calendarelor lunare, acestea au generat apariția ceasurilor, care au produs manageri la minut și au dat naștere la agende și organizer-e personale, care ulterior au fost trecute pe i-Pod-uri… Și unde duc toate acestea? Pe măsură ce productivitatea și organizarea noastră cresc, calitatea vieții noastre pare să se degradeze. Un articol din revista „USA Today” relata despre conferința cu titlul „Speed.com: În căutarea semnificației în noul mileniu”, susținută de psihoterapeutul și autorul Ofer Zur. Și știți unde-a ținut-o? În inima stresatei regiuni Silicon Valley, California! Pe măsură ce soseau participanții, Zur a remarcat chipurile trase, privirile îngrijorate și comportamentul preocupat al audienței. A mărturisit apoi că alarma i s-a declanșat când a observat că lumea și-a adus telefoane celulare și laptopuri – și au început să le folosească în timpul sesiunii. Iată ce a spus el despre lucrul acesta: „Am devenit obsedați de viteză. Ajungem să avem o mulțime de planuri pe care nu le putem transforma în realitate, și un program plin pe care nu-l mai putem acoperi. Paradoxul gadget-urilor care ar trebui să ne ajute la economisirea timpului este că am ajuns să nu mai avem timp liber!” Îți sună cunoscut? Așadar, unde poți găsi pacea? La Cel care e sursa păcii, și care Se numește „Prințul păcii”! Astăzi El îți spune: „O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta ca valurile mării!” (Isaia 48:18).

„La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Nu există succes instantaneu, nici în ceea ce-i privește pe oameni, nici în materie de rezolvare a problemelor. Indiferent cât trebuie să slăbești, 5 kg sau 50 kg, kilogramele se pot da jos numai pe rând, și nu toate deodată! Când stai pe vârful unui munte poți simți o senzație de încântare, însă pentru a ajunge acolo trebuie să urci pas cu pas. Nimic măreț nu se crează peste noapte; aproape orice succes semnificativ în viață vine în urma unor așteptări (sau eforturi) îndelungate și anevoioase. Și dacă nu accepți acest adevăr, vei renunța prea repede și vei rămâne prea departe de succesul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine. Compania americană Jell-O a sărbătorit o sută de ani de existență în 1997, dar dacă inventatorul ei ar fi încă în viață, probabil s-ar simți inconfortabil datorită succesului pe care l-a avut produsul său. În 1897, Pearl Wait se ocupa de mai multe lucruri. Era muncitor în construcții, dar în același timp era priceput și în domeniul medicamentelor naturiste, și mergea din ușă în ușă pentru a-și vinde tratamentele. În toiul improvizațiilor și experimentelor, i-a venit ideea să amestece arome de fructe cu gelatină granulată. Soția sa a denumit produsul Jell-O, iar Wait a avut încă un produs de vândut. Din nefericire, vânzările inițiale ale gustării sale „tip jeleu” nu au fost atât de mari pe cât se aștepta el, așa că Wait și-a vândut drepturile pentru Jell-O lui Orator Woodward pentru infima sumă de 450 de dolari. Woodward era un om de afaceri priceput. Cunoștea valoarea marketingului și în decurs de opt ani a transformat o investiție de 450 de dolari într-o afacere de milioane de dolari. Astăzi, niciunul dintre membrii familiei lui Pearl Wait nu primește vreun bănuț din cele peste un milion de cutii de Jell-O vândute zilnic. De ce? Pentru că, în pofida numelui său (to wait = a aștepta), Wait nu a așteptat! Așadar, învață să aștepți!

„Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” (2 Timotei 3:15)

     Multă lume se simte intimidată de Biblie, dintr-o multitudine de motive. Pentru unii, Biblia este o carte atât de groasă! Îi sperie dimensiunile, și nu știu de unde să înceapă. Alții cred că Biblia este o carte atât de veche, care se întinde pe o perioadă atât de mare de timp și cuprinde atât de multe teme, încât nu ar putea niciodată s-o înțeleagă. De aceea, vom încerca imediat să v-o apropiem, prezentând-o simplu și pe înțeles… Gândește-te la Biblie ca la o mini-bibliotecă, un raft cu 66 de volume de grosimi diferite, scrise în decurs de o mie cinci sute de ani, de vreo patruzeci de oameni din tot felul de medii sociale și culturale, cu educație și ocupații diferite. Biblia este o colecție absolut unică de cărți, și coerentă prin faptul că tot ce scrie în fiecare dintre cărțile ce o compun a fost „inspirat” sau efectiv „insuflat” de Dumnezeu (2 Timotei 3:16). Luate împreună, cărțile Bibliei spun istoria dragostei uimitoare a lui Dumnezeu pentru noi, care a culminat la crucea de pe Golgota. Așa după cum i-a scris apostolul Pavel lui Timotei: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:14-15). Biblia este în primul rând istoria dragostei lui Dumnezeu pentru tine. Așadar, de fiecare dată când o citești, las-o să ți se dezvăluie ca o scrisoare de dragoste pe care ți-a trimis-o Dumnezeu. Pe măsură ce o citești și meditezi la ea, teama și îngrijorarea vor dispărea, întrebările tale vor primi răspuns, și vei găsi putere și călăuzire pentru traiul tău de zi cu zi. Așa că, fă-ți timp și citește Biblia în fiecare zi!

„Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22)

     S-ar putea să spui: „Dacă Dumnezeu mă iubește și știe de ce am nevoie, de ce trebuie să Îi mai cer?” Pentru că rugăciunea înseamnă să vorbești cu Dumnezeu și să-L asculți pe Dumnezeu, ceea ce duce la zidirea unei relații cu El. Domnul Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Când rugăciunile tale au la bază relația ta cu Dumnezeu, nevoile tale sunt împlinite. Când Îl iubești pe Dumnezeu și petreci timp cu El, Cuvântul Său spune: „’Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.’ Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său” (1 Corinteni 2:9-10). Ai înțeles? Dumnezeu ți-a pregătit un nivel de binecuvântare pe care ochiul tău natural nu-l poate vedea, nici mintea ta firească nu-l poate cuprinde. Și când te rogi, El îți descoperă lucruri prin Duhul Său cel Sfânt. Când se întâmplă lucrul acesta, credința ta crește și poți primi ce dorește Dumnezeu să-ți ofere. Așadar, dezvoltă o viață de rugăciune – roagă-te tot timpul, oriunde mergi, chiar și în mijlocul rutinei tale zilnice. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Lui Dumnezeu Îi pasă de fiecare detaliu din viața ta. Deci, când devii neliniștit într-o anumită privință, vorbește cu El despre asta. Și nu uita să citești Cuvântul Său. În felul acesta, când apare o problemă, poți spune: „Tată, Tu ai spus în Cuvântul Tău că vei face lucrul acesta pentru mine…” apoi invocă promisiunea Lui peste viața ta – și ai încredere că El va face acest lucru!

„Vorbeşte cu toţi cei destoinici…” (Exodul 28:3).

     Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Fratelui tău Aaron să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă. Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron…” (Exodul 28:2-3). Să reținem cuvântul „destoinici.” Dumnezeu ne oferă capacitate artistică, și – când o folosim – Îl glorificăm pe El. Veșmintele „de cinste și podoabă” necesitau creativitate. Nu mai separa spiritualul de secular! „Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus” (Coloseni 3:17). Cum poți deveni o persoană creativă? 1) Recunoaște că Dumnezeu te-a creat să fii așa – creativ. 2) Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere domeniile în care ai talent și creativitate. 3) Prețuiește ideile creative. Indiferent ce faci de obicei, și indiferent cât de bine faci lucrul acela, o idee creativă te va ajuta să-l faci și mai bine! Creativitatea înseamnă să fii în stare să vezi ce nu văd ceilalți și să gândești ce nimeni altcineva nu a gândit, ca să poți face ce nimeni altcineva nu a mai făcut. Uneori, gândirea creativă se găsește în procesul unei invenții, astfel încât să realizezi lucruri noi. Alteori se găsește pe drumul spre inovație, care te ajută să faci lucruri vechi printr-o metodă nouă. Oricum ar fi, creativitatea înseamnă a vedea lumea dintr-o perspectivă suficient de nouă ca noi soluții să apară. „În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse” (Geneza 2:2). Să observăm că ea, creativitatea implică muncă – motiv pentru care mulți sunt tentați s-o evite. Dar dacă ești dispus și te străduiești să fii creativ, Dumnezeu te va folosi ca să faci lucruri mari!

„Creşteţi, înmulţiţi-vă…” (Geneza 1:28).

     Tatăl nostru ceresc a creat lumea… iar tu ai fost creat după chipul Său. Asta înseamnă că ai fost creat să gândești creativ. Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea Sa creatoare în șase zile… iar după ziua de odihnă, a început lucrarea noastră! În esență, Dumnezeu a zis: „Ți-am oferit toate resursele și talentele de care ai nevoie pentru a avea o viață îmbelșugată. Acum, fă ceva bun cu ele!” Oaia pe care a creat-o El ne dă lâna, din care noi producem materiale de diferite culori pentru îmbrăcăminte asortată. Dumnezeu nu a creat cașcavalul; El a creat vacile care dau lapte, ca noi să putem face din el cașcaval. Biblia descrie începutul tuturor lucrurilor prin aceste cuvinte: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă…” Expresia „înmulțiți-vă” înseamnă că Dumnezeu dorește să ajungi la sfârșit având mai mult decât ai avut la început. Dar pentru asta trebuie să începi să gândești creativ! În loc să accepți pur și simplu ceea ce există, trebuie să iei ceea ce există și să faci ceva în plus cu acel ceva. Când faci asta, calci pe urmele Tatălui tău ceresc. Uneori bisericile toarnă apă rece peste orice gând sau activitate care nu pare a fi religioasă – afirmând că este „lumească” și că lui Dumnezeu nu-I place. E ca și cum ai spune că Dumnezeu lucrează numai între pereții bisericii! NU! „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). Oriunde te-ai afla, oricine ai fi, orice ai face în viață, Dumnezeu dorește să-ți pui creativitatea la lucru – ca să-L glorifici pe El, și să-i binecuvântezi pe ceilalți!