„Tot ce este adevărat… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)

     Se spune că în 1949, Căpitanul Edward Murphy, un inginer care lucra pentru Forțele aeriene ale Statelor Unite ale Americii, s-a înfuriat din cauza unui transmițător conectat greșit. Certându-l pe tehnicianul care era responsabil cu asta, Murphy a spus: „Dacă există vreo modalitate de-a face lucrurile greșit, el o va găsi!” De-a lungul timpului, maxima: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost!” a devenit cunoscută drept Legea lui Murphy. De fapt, ea afirmă ceva de genul: „Nimic nu e așa de simplu precum pare. Totul durează mai mult decât te-aștepți și dacă ceva poate merge prost, așa va fi – în cel mai nepotrivit moment posibil!” Descurajant, nu?! Cine s-ar mai bucura de viață dacă ar trăi după această filozofie? Pentru că se așteaptă mereu la rău, asta vor și primi! Legea lui Dumnezeu este în dezacord total cu Legea lui Murphy. Poate că lumea se așteaptă ca Legea lui Murphy să opereze în viețile lor, dar în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu trebuie să te împotrivești acestui stil de gândire și să îmbrățișezi legea lui Dumnezeu. În esență, iată ce spune ea: „Dacă există lucruri bune care se pot întâmpla, așa va fi. Nimic nu este atât de dificil precum pare. Orice lucru aduce satisfacție și dacă se poate întâmpla ceva bun cuiva, mie mi se va întâmpla – pentru că ascult de Dumnezeu!” Gândește-te cât de mult te-ai putea bucura de viață, dacă gândurile tale ar fi în acord cu legea lui Dumnezeu, nu cu Legea lui Murphy. Adevărul este că Dumnezeu ți-a pregătit o viață extraordinară, una de care dorește să te bucuri din belșug. Așadar, în loc să faci din țânțar armăsar, și să contrazici Cuvântul lui Dumnezeu, bazează-te pe o astfel de promisiune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Asta înseamnă să trăiești după legea lui Dumnezeu… nu după Legea lui Murphy!

„Nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.” (Proverbele 1:7)

     În limba ebraică se folosesc trei cuvinte pentru a reda ceea ce în cartea Proverbele apare ca „nebun”: 1) „Kesil.” Acest cuvânt se referă la o persoană încăpățânată care consideră că nu are nevoie de niciun sfat. 2) „Ewil.” Rădăcina acestui cuvânt provine din expresia „plin de fluide.” El se referă la o persoană grea de cap care refuză să asculte sfaturile. 3) „Nabal.” Cuvântul acesta se referă la o persoană fără minte care demonstrează lipsa de înțelepciune printr-un mod de viață nebunesc. Prin urmare, nebunul este o persoană fără minte, grea de cap, încăpățânată și care nu va primi notă de trecere la școala înțelepciunii. O astfel de persoană poate fi sclipitoare din punct de vedere intelectual, poate avea succes financiar și poate fi admirată din perspectivă socială, însă moral și spiritual este o persoană falimentară. Solomon ne avertizează: „nebunii mor fiindcă n-au judecată.” (Proverbele 10:21) La fel cum trupul moare din lipsă de oxigen, nebunul va muri din lipsă de înțelepciune. Solomon concluzionează: „Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.” (Proverbele 14:7) Mesajul este clar: numai nebunul se întovărășește cu un nebun. Așadar, când îți alegi un prieten, iată câteva întrebări pe care să ți le pui și să afli răspunsul la ele: Acea persoană scoate la iveală ce e mai bun, sau ce e mai rău, din tine? Are o atitudine pozitivă sau negativă? Ce prieteni are? Este implicată în lucruri care îți încalcă principiile și valorile? Exersează cumpătarea, și își ține în frâu temperamentul? Te face să te apropii mai mult de Dumnezeu sau te îndepărtează de El? Și pe măsură ce afli răspunsuri, deprinde-te să umbli cu înțelepții!

„Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?” (Psalmul 13:1)

     Când Kelly James împreună cu doi prieteni, care făceau cățărări, au murit în Mount Hood din Oregon, Statele Unite ale Americii, fratele său Frank, profesor de teologie a afirmat: „Una e să vorbești despre moarte în mod abstract, la modul generic, și cu totul altceva este când te confrunți cu moartea cuiva drag. Moartea este urâtă. Nu putem – și nu trebuie – să ne străduim s-o facem mai plăcută, prin platitudini pioase. Mă bântuie această întrebare: „Unde era Dumnezeu când Kelly îngheța de frig?” Pentru mine, a nu pune această întrebare ar însemna că nu-L iau pe Dumnezeu în serios. Nu vreau să spun că simplii muritori nu pot sta în picioare la judecata lui Dumnezeu. El nu-mi dă mie socoteală! Însă o întrebare sinceră, dintr-o inimă zdrobită, e un lucru inevitabil, și mi se pare cinstit!” Lui David nu i-a fost teamă să-L întrebe pe Dumnezeu: „Până când îți vei ascunde Fața de mine?” Iar câteva versete mai încolo, același David întristat declara: „Eu am încredere în bunătatea Ta…” (Psalmul 13:5). Și-apoi, Frank James continuă: „În mijlocul consternării spirituale, Dumnezeu S-a manifestat în durerea mea. Nu știu cum, dar El se află în mijlocul dezamăgirii, a confuziei și a emoțiilor neprefăcute. Lucrul acesta nu are niciun sens pentru mine și nu-l înțeleg. Însă concepția mea despre credință a devenit una avraamică. Trebuie să mă încred în Dumnezeu chiar și când nu înțeleg, așa cum au mărturisit creștinii timp de secole: „Credem în învierea morţilor” (vezi 1 Corinteni 15:42). În mijlocul atâtor lacrimi care ar putea umple un ocean, trebuie să-i îngropăm pe cei dragi ai noștri. Dar îi îngropăm cu această convingere: „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.” (1 Corinteni 15:22). Lucrul acesta nu ne scutește de durere, dar promisiunea aceasta ia credința și o duce în miezul durerii, unde speranța începe să-și facă apariția, la fel cum o rază de soare străpunge un cer înnorat!”

„Valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde…” (Osea 2:15)

     Referințele biblice despre văi simbolizează în general o stare de deznădejde. Valea Acor (Tulburare) și-a primit numele când familia lui Acan a fost omorâtă cu pietre, și unde armatele lui Israel au fost învinse (vezi Iosua 7:25-26). Sentimentul deznădejdii face parte din condiția umană… și numeroși eroi, dintre cei mai notabili din istorie, au trăit-o pe propria lor piele. William Penn a spus: „În jurul nostru nu mai este aproape nimic altceva decât ruină și disperare.” Lord Shaftesbury a zis: „Nimic nu mai poate salva Imperiul Britanic de la naufragiu!” Benjamin Disraeli a declarat: „În industrie, în comerț, în agricultură… nu mai există nicio speranță.” Și Lordul Gray se plângea astfel: „Lămpile se sting în toată Europa; nu vom mai vedea lumina în viața noastră!” Există persoane malefice și profeții despre nenorociri peste tot… iar dacă asculți de ceea ce-ți spun ei și le cumperi marfa, vei ajunge să crezi că nu mai există nicio speranță pentru situația ta. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă (Evrei 10:23): „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Dumnezeu are putere și-ți poate transforma Valea Acor în „valea speranței”! E aceeași promisiune pe care El a făcut-o poporului Său, chiar după ce iudeii I-au întors spatele. Dumnezeu a spus în Isaia 65:10: „Valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.” Închei cu vorbele lui Henry Blackaby, care spunea: „Optimiștii nu ignoră dificultățile, însă încrederea în prezența lui Dumnezeu îi împiedică să devină descurajați. E imposibil să stai în prezența lui Dumnezeu și să fii pesimist. Dacă ne concentrăm asupra problemelor noastre, ele vor fi gigantice. Dar dacă ne focalizăm pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, vom vedea situația în perspectivă, și vom fi asigurați că toate lucrurile sunt posibile, împreună cu El!”

„Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

     Dave Dravecky a fost un mare jucător de baseball în echipa San Francisco Giants, în anii 1980. În 1988, doctorii i-au descoperit o tumoare la brațul pe care îl folosea la aruncare, iar în 1991, brațul a trebuit să fie amputat. În cartea sa: „When You Can’t Come Back’’ (Când nu te mai poți întoarce – n.tr.), el vorbește despre sentimentul pierderii. „Îmi este dor să fac lucruri cu ambele mâini și – firește – îmi e tare dor de baseball. În filmul „Field of Dreams” (Câmpul viselor – n.tr.) există o scenă în care Joe Jackson cel desculț – unul dintre cei opt jucători, din echipa Chicago White Sox, excluși din baseball pentru că au participat la o conspirație prin care echipa a pierdut Campionatul mondial din 1919 – a spus: „Faptul că am fost dat afară din baseball a fost ca și cum o parte din mine mi-a fost amputată. Mă trezeam noaptea cu mirosul terenului de baseball în nări și cu răcoarea ierbii pe picioare. Am iubit cu adevărat acest joc. Aș fi jucat doar pentru bani de mâncare… pentru sunete – pentru mirosuri. Aș fi jucat pentru nimic.” Dravecky continuă: „Acea scenă a avut un efect puternic asupra mea. Și mie îmi lipseau acele trăiri. Sentimentul atingerii cusăturilor de pe minge, în timp ce țineam o minge nouă în mână, sunetul bâtei când lovește o minge… Aș fi jucat pentru bani de mâncare. Aș fi jucat pentru nimic!” Da, trăim într-o lume decăzută în care ni se amputează membre ale corpului și pierdem persoane dragi nouă… Însă cerul se va revanșa pentru tot ce am pierdut. Ne vom reîntâlni cu toți cei dragi nouă care au fost răscumpărați, iar noi și prietenii noștri nu vom mai avea boli, dureri și niciun fel de amputare. „Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Într-o zi, vei locui și tu în „casa visurilor” tale… în cea veșnică! Bucură-te de pe-acum!

„Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte…” (Apocalipsa 7:15)

     Când te gândești la „casa visurilor” tale, mai apare o întrebare: cât de aproape este de locul unde lucrez? Te-ai întrebat vreodată ce vom face de fapt în cer? Este cerul Paradisul recâștigat? Apostolul Pavel vorbește despre cer și despre lucrurile din cer în prima sa epistolă către Corinteni, la capitolul 2, de la versetul 9, unde citim: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Noua însă ni le-a descoperit prin Duhul Său.” Biblia nu ne oferă descrieri specifice pentru ceea ce vom face în cer… însă primul Paradis ne dă două indicii importante: Primul indiciu ne spune că nu mai trebuie să ne zbatem ca s-o scoatem la capăt. Nu vom mai trăi cu speranțe zdrobite și cu dezamăgiri. Fiecare vis și idee creativă pe care le vom avea – se va împlini. Al doilea indiciu vorbește despre „a domni peste ceva sau cineva.” Așadar, vom fi promovați și răsplătiți. Dar iată care este diferența: în Paradisul pierdut, Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale…” (Geneza 3:17). Despre Paradisul regăsit însă, Dumnezeu a spus: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo…” (Apocalipsa 22:3). Într-o noapte, uitându-se la stelele de pe cer, un băiețel i-a zis tatălui său: „Dacă partea aceasta păcătoasă a cerului este atât de frumoasă, cum va arăta oare partea lipsită de păcat?” Așadar, iată o întrebare: Mergi tu în cer când mori? Ești sigur? Poți să fii – dacă te încrezi în Domnul Isus Hristos! Apostolul Ioan a scris (1 Ioan 5:13): „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.”  Asta e sigur!

„…m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…” (Apocalipsa 7:9)

     Când vrei să te muți în „casa visurilor” tale, o altă întrebare importantă e: Ce fel de oameni locuiesc în zonă? Apostolul Ioan scrie despre cetățenii cerului în Apocalipsa 7:9-10. „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” Max Lucado povestește într-una dintre cărțile sale despre prietena sa Joy, care era învățătoare de Școală duminicală și avea în grupa ei o fetiță de nouă ani, foarte timidă, pe care o chema Barbara… care era o fetiță fără privilegii, dintr-o zonă săracă a orașului. Lucado scrie: „Barbara avea o viață de familie foarte dificilă și asta o făcea să fie o fetiță fricoasă și nesigură. În săptămânile când prietena mea a fost învățătoare la grupa ei, Barbara nu a scos vreun cuvânt. Niciodată. Când ceilalți copii vorbeau, ea stătea pe scaun. Când ceilalți cântau, ea tăcea. Când ceilalți râdeau, ea stătea liniștită. Era mereu prezentă. Asculta întotdeauna. Dar tăcea întotdeauna! Până în ziua în care Joy le-a prezentat o lecție despre cer. Joy le-a vorbit despre faptul că Îl vom vedea pe Dumnezeu. Le-a spus copiilor despre ochi fără lacrimi și despre viață fără moarte. Barbara era fascinată. Nu o slăbea pe Joy din ochi. Asculta însetată. Apoi a ridicat mâna: „Doamnă?” Joy a rămas înmărmurită. Până atunci Barbara pusese nicio întrebare. „Da, Barbara.” Și fetița aceea de nouă ani a întrebat: „Este cerul și pentru fetițe ca mine?” Răspunsul este: DA! Cerul a fost creat și pentru Barbara – dar și pentru tine!

„Ştim… că… avem o clădire în cer…” (2 Corinteni 5:1)

     Puține lucruri în viață se compară cu entuziasmul pe care îl simți atunci când te muți în „casa visurilor” tale! Dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iată ce urmează: indiferent cât de frumoasă este casa visurilor tale de pe pământ, ea este o nimica toată în comparație cu cea pe care o vei avea în veșnicie! De aceea Domnul Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2). Când vine vorba despre casa în care vrem să locuim, apar anumite întrebări. Iar prima dintre ele este: cât costă? Răspuns: Mai mult decât ne-am putea permite vreodată! Pentru a te răscumpăra și a te duce în cer, Dumnezeu „a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Nimeni din cer nu va spune vreodată: „Uite ce am realizat eu împreună cu Domnul Isus.” Asta l-ar face co-răscumpărător cu Hristos. Ar fi o insultă la adresa crucii. Te-ai face vinovat de o așa mândrie, încât ar fi imposibil să poți locui acolo! Horatius Bonar (socotit între altele „prințul compozitorilor de imnuri creștine” din Scoția sec. al. 19-lea) scria la un moment dat: „Peste viața ce n-am trăit-o eu, peste moartea ce nu e a mea, viața, dar și moartea altuia, o pun ca garanție pentru veșnicia mea.” Biblia vorbește despre „truda” și „munca” pentru Dumnezeu… însă nu le amesteca! Nu putem lucra pentru a fi mântuiți; lucrăm pentru că suntem mântuiți. Noi nu lucrăm pentru răscumpărarea noastră; noi lucrăm pentru răsplata noastră. Dumnezeu ne va arăta „în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7). Așadar, vrei să ai o casă în cer? Este posibil – doar să te încrezi în Cel care o pregătește!

„De la Tine vine bogăţia şi slava…” (1 Cronici 29:12)

     Pentru a fi un bun negociator, tu trebuie să faci următoarele trei lucruri: 1) Vorbește cu Dumnezeu înainte de a vorbi cu oamenii. Implică-L în toate deciziile tale. Biblia spune: „de la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.” „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19). Dacă Dumnezeu a plătit prețul mântuirii noastre la cruce, nu crezi că El este calificat ca să te ajute să negociezi cu bine și în afacerea ta? 2) Gândește pe termen lung. Când cineva simte că „s-a fript” în negocierea cu tine, poate că ai încheiat o tranzacție, dar ai pierdut un client! Miliardarul Sam Walton a spus că foarte rar a investit într-o companie pentru ceea ce urma să devină peste optsprezece luni. În schimb, el a investit în companii care aveau să aibă succes și peste zece ani. Poate că azi ești de neînlocuit… dar nu vei fi mereu așa! Și dacă îți presezi șeful să-ți acorde o mărire salarială amenințând că-ți dai demisia, câștigul tău pe termen scurt ar putea duce la o pierdere pe termen lung. 3) Nu lua decizii sub presiune! Fugi de vânzătorii care insistă: „E ultima zi de reducere!” Generic vorbind, când te întorci după o lună, reducerea este încă valabilă! În multe situații, ei au nevoie să le fii cumpărător, mai mult decât ai tu nevoie de produsul lor! Opinia lor merită să fie auzită și respectată. Însă asigură-te că vine la momentul potrivit, în atmosfera potrivită și cu atitudinea potrivită. Ține seama de asta, și vei fi un bun negociator!

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Pentru a fi un bun negociator, trebuie să pricepi și să înțelegi bine ce se petrece în ambele tabere. Oamenii cumpără rareori un produs din motivul pentru care tu dorești să-l vinzi. Dacă prioritatea și interesul tău sunt focalizate pe profit, și nu pe nevoia oamenilor, vei eșua. Așadar, iată câteva lucruri la care e bine să te gândești, când vrei să negociezi cu cineva: 1) Atitudinea corectă. Nimănui nu-i place să fie înjosit, umilit, constrâns sau presat. 2) Posibilitățile clienților. Există o diferență ca de la cer la pământ între negocierea cu cineva care are mulți bani, încât își poate permite indiferent care este costul, și negocierea cu cineva care face sacrificii ca să cumpere, pentru că are într-adevăr nevoie de acel produs. Dacă dorești să ai un client pe termen lung și nu o vânzare pe termen scurt, practică Regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). 3) Momentul potrivit. Înțeleptul Solomon ne spune astfel: „căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:6). Fie că ceri o mărire de salariu, fie că încerci să vinzi un produs unui client, momentul ales este extrem de important. Când dai peste cineva căruia îi este foame, care se simte singur, mânios, obosit, stresat sau se află într-o criză – n-ai nicio șansă de reușită!… pe când dacă aștepți momentul potrivit, ai de câștigat. Chiar îi pasă lui Dumnezeu de astfel de lucruri? Da! „Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.” (Proverbele 16:11). Ca urmaș al lui Hristos, trebuie să-ți dorești ca ambele părți să plece câștigate de la negociere, sau măcar cu sentimentul că au fost tratate corect!