„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri” (1 Petru 2:23)

     Nimeni nu a stăpânit mai bine iscusința de a face față oamenilor dificili decât Domnul Isus. Romanii au vrut să-L reducă la tăcere, Irod a vrut să-L omoare, Pilat s-a spălat pe mâini în ceea ce-L privea, liderii religioși L-au invidiat, familia Sa a crezut că și-a pierdut mințile, locuitorii orașului Său natal au vrut să-L ucidă cu pietre, Toma s-a îndoit de El, Petru s-a lepădat de El, Iuda L-a trădat, soldații L-au bătut, mulțimile au strigat să fie răstignit și cei mai apropiați adepți ai Săi L-au părăsit… Cu toate acestea, Isus nu S-a rugat niciodată ca Dumnezeu să-i îndepărteze pe oamenii dificili din viața Lui. Dacă ar fi făcut-o, n-ar mai fi rămas nimeni. Chiar și rugăciunea poate fi folosită greșit, ca o modalitate de evitare, sau de a scăpa ușor… Uneori Îi cerem lui Dumnezeu să scoată o persoană dificilă din viața noastră, deoarece nu suntem dispuși (ori în stare) să o confruntăm în mod cinstit. Și dacă Dumnezeu ar răspunde acelei rugăciuni după cum dorim noi, vom pierde ocazia de a crește; or, asta este marea Sa dorință pentru noi! Învățăturile lui Isus despre relațiile cu oameni dificili au izvorât din experiențe profunde, intime și dureroase, și din înțelepciune. Iar ele au influențat lideri și mișcări mondiale, cum niciun alt cuvânt care a fost rostit vreodată n-a putut-o face – de la Mahatma Gandhi la Martin Luther King Jr. și până la Nelson Mandela. Petru scrie: „dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:20-23). Azi, ești chemat să Îi urmezi exemplul!

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”… să nu daţi prilej diavolului!” (Efeseni 4:26-27)

     Dumnezeu ne-a conceput astfel încât avem încorporată în noi dorința de a ne întoarce spre El după ajutor, în momentele dificile ale vieții. Locul principal din creier care procesează emoțiile negative puternice, cum ar fi furia și teama, se numește amigdala cerebrală. S-a observat, când a fost scoasă de la anumite animale-cobai, că acestea nu mai afișează frică. Un șobolan cu amigdala cerebrală eliminată va da târcoale unei pisici care se odihnește. În mod normal, când o informație ajunge la creier, ea merge la cortex pentru a fi procesată. În aproximativ 5% din cazuri, când se întâmplă ceva brusc, șocant, informația ajunge la amigdală și partea creierului care gândește se scurt-circuitează. Dar între informația creierului și timpul de reacție al organismului, există ceea ce cercetătorii numesc „sfertul de secundă dătător de viață.” Și acest sfert de secundă – deși nu pare foarte lung – este uriaș. Apostolul Pavel scrie: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”… şi să nu daţi prilej diavolului.” Acel „sfert de secundă” este timpul în care Duhul Sfânt poate prelua controlul. În acel interval poți alege să dai prilej Duhului Sfânt sau păcatului. Acel „sfert de secundă” din mintea ta poate fi momentul când vei spune: „Duhule Sfânt, am acest impuls chiar acum; cum să acționez?” E uimitor cum dorința de a răni pe cineva drag poate fi atât de puternică, și cum poate aduce o suferință atât de mare când îi dai curs. Dar o altă veste bună este că atunci când „o dai în bară” – și lucrul acesta se va întâmpla – Dumnezeu îți trimite un alt „sfert de secundă”, imediat după primul. El este credincios față de tine și va continua să lucreze în tine până când vei face lucrurile cum trebuie!

„Căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi” (1 Tesaloniceni 5:15)

     Domnul Isus S-a referit la Duhul Sfânt ca fiind „Mângâietorul.” Și când asculți de El, te va ajuta să faci față persoanelor dificile din viața ta, așa cum se cuvine. Apostolul Pavel scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30). Nu ofensa, nu inhiba și nu bloca lucrarea Duhului Sfânt din viața ta! Poate întrebi: „Dar cum fac eu lucrul acesta?” Pavel răspunde: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31). Este o listă cu lucruri destul de urâte! Mesajul lui Pavel este acesta: fie permiți ca reacțiile tale să fie guvernate de această listă cu lucruri urâte, fie ele vor fi stăpânite de Duhul Sfânt care locuiește în tine. Alegerea îți aparține! Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27). Când te răzbuni, la mânie, îi dai prilej diavolului să intre în viața ta – „un cap de pod” prin care te poate ataca și în alte domenii. Când se întâmplă lucrul acesta, nu numai că te confrunți cu suferința produsă de persoana dificilă din viața ta, ci și cu suferința suplimentară care vine în urma faptului că i-ai dat prilej diavolului. Așadar, ce trebuie să faci? Biblia spune: „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cu alte cuvinte, nu uita dragostea, răbdarea și bunătatea pe care le-a arătat Dumnezeu față de tine, și extinde-le spre ceilalți. Aceasta e o strategie care nu dă greș niciodată!

„Necazul aduce răbdare…” (Romani 5:3)

     Cu cât îmbătrânim, cu atât mai multă răbdare ar trebui să avem, chiar dacă avem mai puțin timp. De ce? Datorită perspectivei! Problemele noastre nu s-au schimbat, însă perspectiva noastră – da! Am trăit suficient de mult ca să putem spune „Și asta va trece” sau „Harul Său îmi e de-ajuns!” În loc să ne plângem (ceea ce nu face decât să agraveze problema și să ne fure bucuria, cum i s-a întâmplat lui Iosif), noi privim în urmă la experiențele din care am crezut că nu vom scăpa niciodată și spunem: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: Dumnezeu dorește să devii mai răbdător! Răbdarea este unul dintre cele nouă roduri ale Duhului Sfânt menționate în epistola lui Pavel către Galateni, capitolul 5. Dar este un rod care crește foarte încet și care se dezvoltă cel mai bine în solul necazurilor și al încercărilor. Unii dintre noi sunt la fel ca acea doamnă care se ruga: „Doamne, dă-mi răbdare și dă-mi-o acum!” Ne pare rău, dar asta este o rugăciune la care Dumnezeu nu va răspunde. Iacov ne învață: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Dacă stai să te gândești, răbdarea înseamnă să te încrezi în Dumnezeu pentru lucruri precum „de ce”, și „când”… Astăzi, când privești în urmă la unele dintre lucrurile pe care ți le-ai dorit atât de mult și spre care te-ai fi năpustit – îți dai seama că Dumnezeu a tras hățurile și te-a împiedicat să intri în necazuri mari? Nerăbdarea este una dintre caracteristicile dominante ale copiilor; este o dovadă de imaturitate, inclusiv spirituală. Deci, fii răbdător!

„Cereţi, şi vi se va da” (Matei 7:7)

     Să mai învățăm împreună câteva lucruri: 1) Domnul Isus nu a spus niciodată că ne va fi ușor să-L urmăm. „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Așadar, când vei încerca să faci lucruri mari pentru Dumnezeu, așteaptă-te să întâmpini piedici mari, dificultăți, întârzieri… Când echipele de constructori lucrează la un drum, de multe ori așază indicatoare: „DRUM ÎN LUCRU”, sau „TERMEN DE EXECUȚIE:…” Drumul credinței este plin de astfel de indicatoare. Avraam și Sara au așteptat douăzeci și cinci de ani ca să se nască Isaac; de ce-ar trebui ca răspunsurile tale să vină instant? 2) Trebuie să perseverezi ca să primești. Așteptarea este un concept inconfortabil pentru noi. Suntem obișnuiți să primim totul „la cerere.” Dacă ni se spune să așteptăm, găsim o aplicație pe telefon și grăbim tot procesul. Dar când e vorba de perseverență, pentru ea nu există scurtătură. Uneori credința provoacă durere deoarece îți pune la încercare capacitatea ta de a primi. Așadar, mergi înainte prin suferință – de partea cealaltă te așteaptă răsplata! 3) Rezultatul final al credinței este un teritoriu mai mare. În două rânduri, după ce Isaac a săpat o fântână, filistenii au revendicat dreptul asupra apei. Însă când a săpat a treia oară, conflictul s-a oprit și el a pus numele noii fântâni: Rehobot, care înseamnă „loc larg” (vezi Geneza 26:18-22). Isaac nu a încetat să sape și când a venit victoria, el a declarat: „Domnul ne-a făcut loc larg ca să ne putem întinde în ţară.” (vers. 22). Iar lecția pe care a învățat-o Isaac face parte și azi din programa credinței noastre. Trebuie să ne punem la încercare credința și atunci când nu mai există nici o încercare, și trebuie să ne rugăm neîncetat.

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

     În timpul vieții sale, evanghelistul britanic din secolul al XIX-lea George Müller a primit (pe baza rugăciunilor) cca 5,7 milioane de lire sterline, pentru întreținerea orfanilor pe care îi avea în grijă – în moneda de astăzi, peste 86 milioane de lire sterline. El nu a urmat strategia „promovării” nevoilor sale financiare, și cu toate acestea, a avut întotdeauna suficienți bani ca să acopere nevoile alimentare – pentru că Dumnezeu S-a îngrijit de acest aspect în mod supranatural. Totuși, credința lui Müller a fost pusă la încercare în alte moduri. De exemplu, el s-a rugat în mod regulat pentru cinci bărbați pe care dorea în mod sincer să îi vadă câștigați pentru Hristos. Primul și-a predat viața lui Hristos după cinci ani, al doilea și al treilea după zece ani, iar al patrulea după douăzeci și cinci de ani. Dar iată dovada decisivă: Müller s-a rugat pentru convertirea celui de-al cincilea bărbat vreme de… cincizeci și doi de ani! De fapt, bărbatul a depus mărturia de credință, în Hristos, la câteva luni după înmormântarea lui Müller. Te-ai putea ruga pentru ceva, timp de cincizeci și doi de ani, fără să ai vreun semn vizibil de răspuns? Ar trebui, și așa e potrivit! Sau, după cum a spus chiar Müller: „Dumnezeu se bucură să mărească credința copiilor Săi. Și în loc de-a nu ne dori încercări pe drumul spre victorie, sau vreo practicare a răbdării, ar trebui să fim dispuși să le primim din mâna lui Dumnezeu ca pe un mijloc. Încercările, obstacolele, dificultățile și uneori înfrângerile sunt însăși hrana credinței!” Dacă te rogi și Îl întrebi pe Dumnezeu: „Mă vei ajuta?”, răspunsul Său va fi acesta: „Te voi ajuta!” Psalmul 91:15 ne spune: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” Și în Ieremia 33:3, Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te și crede neîncetat!

„Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (1 Samuel 30:8)

     Te lupți cu un obicei încăpățânat, cum ar fi consumul de droguri sau de alcool? Jocurile de noroc? Mâncatul excesiv? Pornografia? Avem o veste bună: Domnul Isus a spus că El a venit „să propovăduiască robilor de război slobozirea.” (Luca 4:18). Îți poți reveni! Poți recăpăta ce-ai pierdut, sau poți primi ceva mai bun. În ce fel? Făcând cele două lucruri pe care le-a făcut împăratul David când amaleciții i-au distrus casa și i-au luat familia captivă: 1) El s-a întors spre Dumnezeu ca să primească putere. „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul” (1 Samuel 30:6). Recunoaște: dacă ai fi putut rezolva problema singur, ai fi făcut-o. Recunoașterea neputinței este primul pas spre victorie. Dar recunoașterea nu e același lucru cu renunțarea în fața înfrângerii și a disperării. Recunoașterea înseamnă că tu nu poți, dar Dumnezeu poate – și te va ajuta, atunci când te predai Lui! 2) El s-a întors spre Dumnezeu ca să primească o strategie. „David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (vers. 8). Să reținem cuvântul „urmărește-o”: David era neobosit; el nu s-a oprit decât atunci când a recuperat tot ce i-a furat dușmanul. Și tu trebuie să ai aceeași atitudine. Poate spui: „Dar am greșit de-atâtea ori!” Biblia spune: „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” (Proverbele 24:16). Sau spui: „Cum pot eu să fiu neprihănit în ochii lui Dumnezeu și să continui să păcătuiesc?” Pentru că neprihănirea ta nu este câștigată de faptele tale, ci îți este transferată prin fapta lui Hristos la cruce (vezi 2 Corinteni 5:21). Când știi lucrul acesta, vei primi credința și curajul de a „urmări… a ajunge… și a izbăvi totul” – ca David – și puterea de-a te ridica din nou în picioare!

„Sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el” (1 Samuel 18:1)

     Te doare când descoperi că nu toată lumea se gândește la ce e mai bun pentru tine, nu-i așa? Așadar tu trebuie să înveți să ai mai mult discernământ și să știi la ce nivel să interacționezi cu oamenii. De obicei numai câteva persoane fac parte din cercul tău intim de prieteni. De aceea trebuie să fii înțelept cu privire la persoanele pe care le accepți în acel cerc. Vedem lucrul acesta ilustrat în viețile lui David și a lui Ionatan. David era „la cuțite” cu regele Saul, tatăl celui mai bun prieten al său, Ionatan. Ionatan a păstrat secretele lui David și l-a protejat cu însăși viața sa, chiar și când s-a confruntat cu riscul de a-și înfuria propriul tată. Ionatan nu căuta faimă, nu căuta să-și alimenteze părerea despre propria persoană sau să-și orchestreze propria avansare prin relația lui cu David. Simplu spus, ei aveau o „legătură de suflet.” Valoarea unui prieten adevărat se dovedește în capacitatea lui de a păstra tăcerea. Dacă cineva este bârfitor, se descalifică automat. Noi trebuie să ne putem odihni în siguranța acestor relații, pentru a ne putea exprima, pentru a aduna informații și sfaturi înțelepte. Altfel, suportăm consecințele neplăcute ale faptului că persoane nepotrivite știu prea multe despre noi. Prietenii adevărați nu numai că ne păstrează secretele, dar ei refuză să folosească acea informație privilegiată spre propriul lor câștig. Lor le pasă cu adevărat de noi și nu ne aruncă în față greșelile din trecut. Ei nu-ți „dau în cap” cu cuvinte precum: „ți-am spus eu!” Prietenii adevărați vor fi în viața ta pe termen lung și tu trebuie să-i binecuvântezi și să-i prețuiești, dacă îi ai!

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5)

     Consilierul creștin Dr. Ann Shorb scrie: „În fiecare dimineață îmi iau doza de suplimente nutriționale. Fiecare din ele are câte ceva ce eu nu am, însă niciunul nu este suficient ca să-mi asigure tot ce am nevoie.” Iată „suplimentele spirituale” pe care acest consilier afirmă că le ia: 1) Jertfa de la Golgota, pentru că-mi este de folos pentru mântuirea mea: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). 2) Tăria Sa, pentru că mă ajută în slăbiciunea mea: „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29). 3) Autoritatea Sa, pentru că mă ajută în luptele mele. Domnul Isus a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici” (Matei 28:18-19). 4) Puterea Sa, pentru că mă ajută să mă ridic: „Domnul sprijină pe toţi cei ce cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.” (Psalmul 145:14). 5) Înțelepciunea și cunoștința Sa, pentru că-mi sunt folositoare în călăuzire: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10). 6) Harul Său, pentru că este suficient pentru toate nevoile mele: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Uneori s-ar putea să auzi Psalmul 51:12 citat în felul următor: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii mele”, în loc de „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale.” (cum e, de fapt!) E o mare diferență! Mântuirea mea înseamnă să lucrez ca să fiu mântuit și să nu știu niciodată dacă am făcut destul. Mântuirea Ta depinde în totalitate de lucrarea desăvârșită și încheiată a lui Hristos la Calvar. Ea recunoaște că deși „prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi, totuși „destoinicia noastră, vine de la Dumnezeu.” Să-i  mulțumim Lui pentru asta, astăzi!

„Dacă vei asculta de glasul Domnului… Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine…” (Deuteronomul 28:1-2)

     Multe dintre binecuvântările lui Dumnezeu vin cu anumite condiții: „Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui.” Când pui Cuvântul lui Dumnezeu în practică, ai parte de binecuvântarea Sa. Orbul Bartimeu cerșea când Domnul Isus trecea prin apropiere. Așa că a strigat: „Rabuni… să capăt vederea.” (Marcu 10:51). El știa că binecuvântarea lui Dumnezeu nu vine automat, dar este la îndemână. Într-un episod din serialul animat „Peanuts”, Charlie Brown se joacă de-a trasul cu arcul. Pe lângă arc și săgeți, el mai cară o pensulă și o găleată cu vopsea. Charlie trage cu săgeata unde vede cu ochii și oriunde aterizează aceasta, el desenează centrul țintei în locul unde s-a-nfipt săgeata. Când Lucy îl întreabă pe Charlie ce înseamnă asta, el îi spune: „În felul acesta arăt că am nimerit întotdeauna ținta!” Un autor scrie: „Acesta este modul în care trăiesc unii creștini, oriunde se întâmplă să cadă săgețile vieții, ei pretind că aceea a fost destinația de la bun început!” Cât de mult îți dorești binecuvântarea lui Dumnezeu? Cât de serios ești în angajamentul tău? Dorințele pe care le-a pus Dumnezeu în duhul tău și planul pe care L-a stabilit în Cuvântul Său nu se vor împlini automat, dar ele se pot împlini. În primul rând: tu trebuie să-ți zidești o temelie solidă, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu. În al doilea rând: așteaptă să crești treptat. Apostolul Pavel scrie: „calcă pe urmele credinţei” (Romani 4:12). Rezultatele nu vor apărea peste noapte, dar ele vor apărea – și vei vedea răsplata ascultării tale! În al treilea rând: țintește sus, așteaptă tot ce e mai bun de la Dumnezeu și fii dispus să Îi oferi tot ce ai mai bun. Ap. Petru scria (2 Petru 1:5-7): „daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”  Și dacă vom face asta, vom fi binecuvântați!