„Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie…” (Numeri 12:6)

     Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da o viziune pentru viața ta – una care îți va permite să vezi obiectivul final al scopului tău, care să te entuziasmeze și să te determine să progresezi spre el. Când unii părinții îți spun că s-au săturat de a-și dezvăța pruncii de scutece, de notele lor slabe, de isteriile adolescentine, ori de accidentele lor de mașină, iar tu le reamintești că este doar o situație temporară – tu practici gândirea vizionară. Viziunile nu se limitează la pastori, la politicieni, sau la marii oameni de afaceri – ele sunt pentru toată lumea. Gândirea vizionară îți oferă o perspectivă mai amplă. E ca și cum ai mări o imagine; ea extinde nu numai ceea ce poți vedea, ci și ceea ce crezi că ești capabil să faci. Gândirea vizionară necesită cel puțin următoarele trei lucruri: 1) Învățare. Fii sigur pe cunoștințele tale și prețuiește-le – dar nu te mulțumi cu cât știi. Formează relații noi, citește cărți și învață deprinderi noi. Fii un învățăcel toată viața ta. 2) Ascultare. Caută-i pe cei ce sunt experți în domeniile în care tu nu ești. Intră în parteneriat cu persoane care pot face lucruri pe care tu nu le poți face. Pune întrebări care îți dezvoltă priceperea și gândirea, și apoi ascultă cu atenție și înregistrează ceea ce auzi. 3) Căutare. E greu să vezi imaginea, când te afli tu însuți în ea. Există o lume exterioară lumii tale, așa că trebuie să încerci să privești și din afară, sau prin ochii celorlalți. Pentru a împlini nevoile altora, trebuie mai întâi să-i cauți și să descoperi cum gândesc ei. Lucrul acesta implică smerenie, ieșire din rutina zilnică și încercarea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt. Biblia insistă pe asta; cel mai bun exemplu: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4). Deci, prin învățare-ascultare-căutare, spre gândirea vizionară!

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări…” (1 Corinteni 9:25)

     A fi responsabil înseamnă a-ți câștiga existența și a-ți întreține familia. Dar în adâncul ființei tale, simți oare că ai fost „chemat” să faci ceva mai mult? Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor să părăsească siguranța malului și să se lanseze la apă, ei au reușit să aducă la țărm cea mai mare captură de pește. Iar o povestioară din zilele noastre ar putea fi și ea o încurajare pentru toți aceia care doresc și simt că trebuie să facă mai mult. În anul 1961, Jerry Richardson s-a trezit că trebuie să ia o decizie importantă. În zilele acelea, el juca fotbal american pentru echipa Baltimore Colts, slujbă considerată bănoasă, de invidiat și sigură. Însă atunci când i s-a refuzat mărirea de salariu pe care a cerut-o, a simțit că este timpul să-și asume riscul de-a face ceea ce și-a dorit dintotdeauna – propria sa afacere. Împreună cu familia, s-a mutat în Carolina de Sud, unde un vechi coleg de facultate l-a invitat să cumpere un stand de făcut hamburgeri. Richardson a acceptat provocarea și a cumpărat prima franciză Hardee. A trecut am spune de la prinderea și aruncarea mingilor la prăjirea hamburgerilor, 12 ore pe zi. Curăța sobe și ștergea podele. Ce salariu avea? Numai 417 dolari pe lună! Însă, deși obosit și frustrat, a refuzat să renunțe. A pus la bătaie aceeași disciplină și determinare pe care le dovedise și pe terenul de fotbal; și-a focalizat efortul pe eficiența restaurantului și a angajaților și pe implementarea de prețuri accesibile tuturor. În scurt timp, afacerea sa a explodat. În cele din urmă, a devenit președintele uneia dintre cele mai mari companii de servicii alimentare din Statele Unite, având vânzări de aproape 4 miliarde de dolari pe an. O, și încă ceva: Richardson a devenit totodată și unul dintre proprietarii Ligii Naționale de Fotbal și a pus bazele francizei Carolina Panthers, pe care a deținut-o și exploatat-o vreme de douăzeci și trei de ani. Așadar, dacă simți că trebuie să schimbi ceva, roagă-te – și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu vei putea!

„Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor…” (Efeseni 6:7)

     Un reporter a întrebat-o odată pe o cântăreață americană celebră, Marian Anderson, care a fost cel mai important moment din viața sa. Ea ar fi putut spune că au fost recitalurile private pe care le-a dat la Casa Albă pentru președintele Roosevelt, sau despre concertul extraordinar susținut în fața reginei Regatului Unit al Marii Britanii… În schimb, ea l-a șocat pe reporter cu răspunsul ei: „Cel mai important moment din viața mea a fost ziua în care m-am putut duce acasă la mama să-i spun că nu mai trebuie să-și câștige pâinea ca spălătoreasă!” Fiecare dintre noi avem tendința înnăscută de a fi egoiști și de a ne gândi mai întâi la propriile noastre interese. De aceea ne spune Scriptura că trebuie „să ne transformăm, prin înnoirea minţii noastre.” (vezi Romani 12:2). Psihologii vorbesc despre comportamente înnăscute și comportamente dobândite. Când tu ai din naștere o gândire negativă, trebuie să înveți să fii pozitiv. Când ești în mod natural o persoană fricoasă, trebuie să înveți să fii curajos. Când în mod natural ești egoist, trebuie să înveți să fii generos. Dumnezeu dorește să-ți trăiești viața căutând oportunități de a-i binecuvânta pe alții: „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10). Și nu trebuie doar să le facem bine oamenilor, ci trebuie s-o facem din dragoste pentru ei și spre slava și gloria Domnului. „Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:6-8). Asta înseamnă că de fapt ce faci tu altora, Domnul va face să se întâmple și pentru tine!

„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului…” (Naum 1:7)

     Louisa Stead, soțul ei și fiica lor se bucurau de un picnic la malul mării, când au observat un băiat care se zbătea pe o placă de surf. Domnul Stead a încercat să-l salveze, dar a fost tras sub valuri de băiatul speriat și amândoi s-au înecat, sub privirile soției și fiicei lui care priveau neajutorate de pe mal. În zilele de durere care au urmat, Louisa a așternut pe hârtie o cântare care este cunoscută de milioane de oameni: „Dulce e a crede-n Isus/ a primi Cuvântul Lui/ Stând pe-a Lui promisiune/ și făcând doar voia Lui./ Doamne, mă încred în Tine/ Te iubesc atât de mult/ O, Isuse, scump Isuse/ de-a Ta voce vreau s-ascult.” Încrezându-se în Domnul și Mântuitorul ei, Louisa a plecat ca misionară în Africa de Sud, unde L-a slujit pe Domnul în următorii douăzeci și cinci de ani. Dacă te lupți cu probleme de tot felul, și ești deznădăjduit astăzi – ia pentru tine cuvintele Scripturii, versete precum: 1) „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:7) 2) „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). 3) „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.” (2 Samuel 22:31). 4) „O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!” (Psalmul 31:19). Așadar, când nu înțelegi ce se întâmplă, nu-ți pierde încrederea în Dumnezeu!

„Toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.” (Marcu 3:10)

     Domnul Isus a vindecat o femeie care suferea de doisprezece ani de o boală pe care oamenii de atunci o numeau cu sfială „scurgere de sânge”; la vremea aceea, medicina nu-i găsise niciun leac. Ați sesizat cum a avut loc minunea, în cazul ei? S-a strecurat prin mulțime, „s-a atins de poala hainei Lui” (Matei 9:20)… și a fost vindecată pe loc! Prin urmare, lumea a început să vorbească despre această minune, și oamenii bolnavi „se înghesuiau spre El.” Patru capitole mai târziu (Matei 14:35-36), citim că „au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.” Dacă în acest moment te lupți cu o boală sau cu o dependență, vino cu ea la Domnul Isus. Continuă să te rogi și să crezi în promisiunile din Cuvântul Său. Fii perseverent! Există o diferență între realitate și adevăr. Realitatea poate fi dură, iar prognosticul bolii tale – sumbru… cu toate acestea, Biblia spune că: „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:15). S-ar putea să spui: „Cunosc persoane care s-au rugat pentru vindecare și nu au primit-o.” Da, este adevărat, dar dacă s-au încrezut în Hristos ca Mântuitorul lor, atunci au primit vindecarea supremă: „să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos… ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23). Când ne vine vremea să plecăm acasă, fiecare dintre noi moare dintr-un anumit motiv. Dar până atunci, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Persoana care a purtat crucea pentru păcatele noastre și a fost biciuită pentru mântuirea noastră – poate să ne vindece și bolile. Iar acea persoană este Domnul nostru Isus Hristos. „El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” (Matei 8:16-17). Așadar „prin rănile Lui suntem tămăduiți” și „toate lucrurile sunt cu putință celui care crede.” Amin?

„Oricine… se uită înapoi, nu este destoinic…” (Luca 9:62)

     Dacă ești un om înțelept, vei lua aminte și vei aplica în viața ta cele patru sfaturi care urmează, ca să beneficiezi de puterea și eliberarea iertării: 1) Concentrează-te asupra drumului care îți stă înainte. Dacă te uiți în oglinda retrovizoare, în loc să te uiți înainte, vei rata curba care urmează și vei sfârși într-un șanț. Concentrează-te asupra faptului că ai supraviețuit și că ai învățat din experiența ta. Dumnezeu te-a ținut în viață cu un motiv; găsește-l și dedică-te în întregime acestuia. 2) Nu mai căuta abordări facile pentru problema ta. În orice librărie ai intra, vei găsi rafturi pline cu titluri care promit zece pași simpli spre realizare financiară, cinci chei sigure pentru succes, sau douăsprezece strategii simple pentru a fi sănătos, bogat, realizat în viață… Îmi pare rău, dar lucrurile nu stau chiar așa! Viața este grea, și în adâncul nostru știm că aceste abordări simpliste nu funcționează. Dar dacă viața ta e dificilă, nu înseamnă neapărat că te afli pe drumul greșit. Ba, am auzit odată un predicator în vârstă, dintr-o biserică de la țară, spunând că: „Dacă nu te confrunți niciodată cu diavolul față în față, probabil că mergi în aceeași direcție în care merge și el!” Avea dreptate omul acesta, nu credeți? 3) Rămâi pe drumul tău – nu toată lumea va merge cu tine. Poate că unii dintre apropiații tăi sunt persoane care nu se vor schimba niciodată, și cărora nu le plac persoanele care se schimbă. Hotărârea ta de a te schimba nu-i va determina și pe ei să facă la fel. Cu toate acestea, tu trebuie să-ți iei angajamentul să te schimbi, să te maturizezi spiritual, să-ți dezvolți cunoștințele și trăirile, să crești și să ajungi la un nivel profund al trăirii tale cu Dumnezeu. 4) Crede și în tine, într-o măsură – în sensul că Dumnezeu crede că poți face orice, cu El! Când cineva îți spune că nu vei realiza mare lucru în viață, zâmbește și mergi mai departe. Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul, și dacă ești dispus să te încrezi în El și să te străduiești, El te va ajuta să-l împlinești. La analiza finală, biruința ta este un argument pe care dușmanii și criticii tăi nu-l vor putea nega. Așadar, eliberează-te de trecut… și mergi înainte!

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14)

     Cu cât este mai mare ofensa, cu atât îți este mai greu să ierți – însă va trebui s-o faci! Fiindcă orice ofensă pe care refuzi s-o ierți și s-o uiți te va însoți mereu. Iar acest lucru va fi ca o piatră de moară pe care va trebui s-o cari după tine. Ai fost abuzat, înșelat, mințit, concediat sau maltratat într-un anume fel? Te-ai dezamăgit pe tine însuți? Te întrebi cumva: „Cum să trec peste greșelile mele din trecut și să devin iarăși o persoană onorabilă?” Oricare ar fi suferința ta, soluția nu este alimentarea sau negarea ei, fiindcă astfel nu vei face decât să suferi în continuare. Cineva a spus că atunci când alegi să nu ierți pe cineva e ca și cum tu ai înghiți otravă și ai aștepta să moară cealaltă persoană! Pentru a merge mai departe, trebuie să ierți, să uiți și să te împaci cu trecutul tău. Apostolul Pavel ar fi putut lăsa ca amintirea creștinilor pe care i-a trimis la moarte (înainte ca el să-L întâlnească pe Hristos) să-l distrugă și să-i compromită destinul. Dar el a refuzat să-și alimenteze mintea cu aceste gânduri și a scris: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14). Iar Domnul Isus Hristos adaugă: „…când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11:25). Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – iartă, uită, eliberează-te… și mergi mai departe!

„Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă” (Efeseni 2:8)

     Într-un anumit sens, au existat doi fii risipitori, și amândoi au crescut într-o cultură religioasă în care cei ce respectau regulile erau lăudați, iar cei ce le încălcau erau pedepsiți. Să observăm cum începe capitolul 15 din Luca: „Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei.” Dar El le-a spus pilda aceasta…” (Luca 15:1-3). Aici Domnul Isus vorbește despre două grupuri diferite: 1) Cei ce încălcau legea, precum fiul risipitor, dar recunoșteau faptul că numai prin harul lui Dumnezeu sunt mântuiți. 2) Cei ce păzeau legea, precum fratele mai mare, și care credeau că pot câștiga sau pot contribui la mântuire, făcând fapte bune. Și asta îi face și astăzi pe cei ce respectă legea să-i judece pe cei ce o încalcă. Fratele mai mare a refuzat să participe la petrecerea de „bun-venit-acasă” a fratelui său. De ce? Ascultă: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (vezi Luca 15:29). Îți sună cunoscut? Iată ce i-a spus tatăl: „Fiule… tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.” (vers. 31). Să reținem cuvântul „fiu”. Domnul Isus ne învață că suntem mântuiți prin „relație”, nu prin „respectarea regulilor”. Fratele mai mare credea că acceptarea tatălui său depinde de faptele sale. Da, există loc pentru fapte, în Împărăția lui Dumnezeu… Răsplata ta din cer se bazează pe faptele tale de pe pământ. Dar răscumpărarea ta depinde numai de lucrarea lui Hristos: „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Da, Dumnezeu te va provoca, te va încerca și te va curăța, pentru a te transforma în persoana pe care o dorește El să fii. Dar mântuit ești numai prin har!

„Întoarce-i şi celălalt obraz.” (Matei 5:39)

     Mântuitorul ne-a învățat, în Predica de pe munte: „oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” În vremea Domnului Isus, societatea era construită în jurul rușinii și onoarei. Mâna stângă era considerată necurată; ea nu trebuia folosită pentru a mânca, sau pentru a lovi. Deci, o lovitură peste obrazul drept se făcea cu dosul palmei. Era o modalitate de a insulta public pe cineva. O lovitură dată cu dosul palmei era ceva ce se făcea numai cuiva inferior, din punct de vedere social, cum ar fi un sclav sau un copil. Deci, când cineva te insultă, ce ar trebui să faci? Lumea se așteaptă la unul din următoarele două răspunsuri: răzbunare sau lașitate. Dar Domnul Isus ne învață că: „Siguranța și onoarea noastră se află în mâinile Tatălui nostru ceresc.” Așadar, acum putem deveni creativi. O posibilitate ar fi să întoarcem celălalt obraz. Dușmanul nostru nu ne poate lovi cu dosul palmei drepte peste obrazul stâng! Fie trebuie să se lupte cu noi ca un egal, ceea ce nu va vrea să facă, fie trebuie să găsească o modalitate nonviolentă de a rezolva conflictul. Prin urmare, cine ajunge să te insulte? „Palmele” iau deseori forma unor remarci ironice, aluzii răutăcioase și afirmații jignitoare. Ideea pe care o ai la locul de muncă este ignorată. Acasă ești acuzat pe nedrept. O rudă te critică. Care este primul tău instinct – răzbunare, teamă sau ambele? Cu Duhul Sfânt care te ajută, există o nouă posibilitate. Nu fugi, nu te ascunde. Nu lovi la rândul tău. Înfruntă cealaltă persoană cu onestitate și tărie. Fii creativ, răbdător și activ. Lucrează cu dragoste în direcția reconcilierii. Acesta este motivul pentru care Biblia numește viața creștină o „alergare pentru premiul ceresc” (Filipeni 3:14). Așadar, data viitoare când cineva te supără, „comportă-te contrar așteptărilor!” Fă asta chiar azi!

„Nu vă răzbunaţi singuri.” (Romani 12:19)

     Isus a spus: „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5:38-39). Deși afirmația „ochi pentru ochi” pare dură, ea a reprezentat un pas enorm înainte, în lumea juridică antică, când oamenii puternici te-ar fi putut ucide pentru o rană ușoară. Această lege limita sentința, învățându-i pe oameni principiul dreptății proporționale. Dar o problemă rămâne în continuare. Instinctul spune că dacă cineva te rănește, îl rănești și tu pe el… și că durerea pe care o experimentezi pare întotdeauna mai mare decât durerea pe care i-o cauzezi celeilalte persoane. Într-un experiment, un grup de subiecți au fost puși doi câte doi și fiecare persoană a primit o apăsare pe un deget. Apoi li s-a spus să exercite aceeași cantitate de presiune asupra degetului celeilalte persoane. Când le-a venit rândul, au provocat mai multă durere decât au primit. Un fel de: „ochi pentru ochi… și încă ceva pe deasupra.” Tu spui: „Dar această persoană mi-a făcut rău și ar trebui să plătească pentru asta!” Cât ar trebui să plătească? Numai Dumnezeu este capabil să răspundă corect la această întrebare! Și Cuvântul Său spune (Romani 12:19-21): „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”  Doamne, ajută-ne și pe noi ca asta să facem – astăzi!