„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

     Cuvântul „îngrijorare” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a împărți mintea.” Îngrijorarea te rupe în două; în loc să te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu, rămâi concentrat pe problemele tale. Îngrijorarea este ca un balansoar – îți dă ceva de făcut, dar nu te duce nicăieri. În loc să te elibereze de necazurile zilei de mâine, îți răpește puterea din prezent… or, nu-ți poți permite s-o pierzi! Așadar, cum poți să nu te mai îngrijorezi? Biblia ne oferă un răspuns în două părți: partea lui Dumnezeu și partea ta. Partea noastră include rugăciunea și mulțumirea: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6). Pentru a te îngrijora mai puțin, trebuie să te rogi mai mult și să nu uiți să-ți exprimi mulțumirea. Poți merge la Dumnezeu, plin de încredere, ca să Îi ceri următorul lucru de pe listă, numai după ce ți-ai făcut timp să Îi mulțumești pentru ultimul lucru pe care l-ai primit. Și care este partea lui Dumnezeu? „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7). Ai remarcat expresia „pacea lui Dumnezeu”? Imaginează-ți că ai starea de spirit pe care o are Dumnezeu! Ai impresia că El se luptă cu neliniștile și îngrijorarea? Sau că-și frânge mâinile și le cere îngerilor pastile antistres? Bine, dar El este Dumnezeu – spui tu! Corect! Și este Dumnezeul tău! Problema ta nu este mai plină de provocări pentru Dumnezeu decât este o rămurică pentru un elefant. El Se bucură de o pace desăvârșită pentru că Se bucură de o putere desăvârșită – iar El îți oferă această pace și această putere, prin Duhul Sfânt, și ție. Când îți faci partea prin rugăciune și mulțumire, vei experimenta și tu, cu siguranță, o stare de spirit plină de pace.

„O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!”(Psalmul 27:13)

     Când alegi să vezi lucrurile și problemele din perspectiva lui Dumnezeu, ceea ce simți se schimbă. Singurul lucru care te face să-ți păstrezi acele sentimente negative este gândirea ta. „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine” (Proverbele 23:7). Când începi să deprinzi gândirea corectă, viața ta o va lua în direcția corectă. Dar nu uita: nu ai devenit un negativist peste noapte, și la fel nu vei deveni o persoană pozitivă peste noapte. Așadar, ce ai de făcut? 1) Înlocuiește-ți gândirea negativă cu gânduri „vrednice de cinste” (Filipeni 4:8). Ocupă-te de gândurile distrugătoare la fel cum te ocupi de muștele care te bâzâie când mergi la picnic – alungă-le! Prin exercițiu și perseverență, vei reuși. Poți lua această hotărâre! 2) Adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de tine din trecut, înainte de a te pregăti pentru viitor. Shakespeare a spus: „Ar fi bine să nu lași nici ziua, nici noaptea să treacă nebinecuvântate, și întotdeauna să-ți aduci aminte de ceea ce ți-a făcut Dumnezeu.” Împăratul David a exclamat (Psalmul 27:13-14): „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” Noi nu avem mai multe probleme decât alții, doar că ne gândim la ele mai des. Oprește-te și repetă acest enunț! Ceea ce gândești produce ceea ce simți! Dacă nu crezi asta, încearcă să fii furios fără să ai gânduri pline de mânie, sau să fii trist fără să ai vreo supărare. Pentru a experimenta un sentiment, trebuie să întreții gândul care-l produce. Această informație schimbă vieți – și ți-o va schimba și pe a ta, dac-o iei în seamă!

„Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga…” (Marcu 10:48).

     Încearcă să-ți imaginezi că ai fost orb toată viața, până acum, și că apoi dintr-o dată îți capeți vederea în mod miraculos. Și prima față pe care o vezi este… a Domnului Isus! Asta s-a întâmplat cu Bartimeu. Domnul Isus trecea pe lângă locul în care cerșea el, în fiecare zi. Dându-și seama că era o ocazie care se ivește o dată în viață, Bartimeu a strigat după ajutor, din toți plămânii… Uneori parcă rugăciunile respectabile, cuminți n-au efect. Situațiile disperate necesită măsuri disperate. Uneori trebuie să strigi către Dumnezeu din adâncul sufletului tău! „Isus S-a oprit” (vers. 49) când a strigat Bartimeu. Strigătul tău va atrage atenția Lui Dumnezeu. David a spus: „am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2). Nu fi reticent, fii încrezător! „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16). Biblia ne mai spune că „Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus” (Marcu 10:50). Cred că a făcut asta din două motive: întâi, o haină lungă l-ar fi putut încurca; al doilea, hainele îl dădeau de gol că era cerșetor. Pentru a ajunge la Domnul Isus, trebuie să fii dispus să arunci tot ce îți stă în cale: rușinea și eșecul trecutului, lipsurile și limitările, etichetele pe care ți le-au pus ceilalți. Când Dumnezeu te restaurează și te vindecă, nu mai trebuie să porți aceleași haine vechi. Și iată încă un gând: când Bartimeu și-a recăpătat vederea, el s-a hotărât să-L urmeze pe Isus (vezi vers. 52). Și tu trebuie să faci la fel!

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

     Dumnezeu a dat poporului Său o poruncă importantă. „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfăţişezi înaintea Domnului” (Exodul 34:23-24). Imaginează-ți! De trei ori pe an trebuiau să se oprească din munca lor și să petreacă timp cu Dumnezeu – rugându-se, închinându-se, căutând călăuzirea Sa, și primind îndrumare pentru viitor. Îți poți imagina ce s-ar întâmpla dacă și tu ai face lucrul acesta, măcar de trei ori pe an? Să ne bizuim pe promisiunea: „îți voi întinde hotarele.” În timp ce te închini lui Dumnezeu și taci înaintea Sa, El va lupta în locul tău. Și diferența dintre tine și Dumnezeu este că dacă tu ai putea să pierzi, El nu a pierdut niciodată vreo luptă! Să reținem și cuvintele: „nimeni nu-ți va pofti țara.” Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la competiția ori luptele care te așteaptă. Dumnezeu a poruncit acest pelerinaj de trei ori pe an ca să-și învețe poporul următorul principiu: „cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Așadar, iată ce opțiuni ai astăzi: Să continui să te stresezi; sau, să primești puterea și strategia de care ai nevoie de la Dumnezeu. Așadar, fă-ți timp pentru Dumnezeu!

„Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:7)

     Când te afli în sala de așteptare a unui cabinet medical, există câteva lucruri pe care nu ai voie sau nu ar trebui să le faci; de exemplu: să încerci să tratezi alți pacienți sau să-i lași să te trateze ei pe tine; să ceri personalului de la recepție un stetoscop sau un aparat de măsurat tensiunea… așa cum n-ar fi deloc înțelept din partea ta să întrebi persoana de lângă tine: „Ce medicamente luați? Mă gândesc să le încerc și eu!” Se numește sală de așteptare deoarece asta ai de făcut: să aștepți. Însă nouă nu ne place să așteptăm. Ne croim drum în trafic, căutând o bandă mai rapidă; în timp ce cuptorul cu microunde ne încălzește mâncarea, batem cu degetul în masă: „hai odată, hai odată.” Nu ne place să așteptăm nimic, nici măcar pe Dumnezeu. În Scriptură, când se vorbește despre relația noastră cu Dumnezeu, cuvântul „așteaptă” apare în mod constant. Și iată ce nu reușim noi să înțelegem: că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Domnul Isus a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum” (Ioan 5:17). Anunțul ce tronează în sala de așteptare a lui Dumnezeu este (Psalmul 46:10): „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!”. Te poți opri – pentru că El este activ, și te poți odihni – pentru că El este ocupat. A aștepta, biblic vorbind, nu înseamnă să-ți asumi ce e mai rău sau să te îngrijorezi, să te mânii, să ai pretenții sau să preiei controlul. Așteptarea nu este inactivitate. Așteptarea este efortul susținut de a rămâne concentrat pe Dumnezeu, prin rugăciune și credință. A aștepta înseamnă „să taci înaintea Domnului, să nădăjduiești în El și să nu te mânii.” Dumnezeu este Medicul Suprem. Te afli în sala Lui de așteptare. El știe mai bine decât tine ce te doare, și are leacul prin care să te vindece. Așadar, încrede-te în El – și așteaptă!

„Bătrânii voştri vor visa visuri…” (Ioel 2:28)

     Campionul mondial de box la categoria grea George Foreman a crescut într-o familie de creștini și în cele din urmă s-a întors la învățăturile primite în casă – dar nu înainte de a gusta din plăcerile acestei lumi și de a testa pe pielea sa lumea găștilor, a drogurilor și a violenței. Văzând nu doar curajul, ci și potențialul lui George, un prieten i-a sugerat să frecventeze o sală de sport pentru a-și consuma agresivitatea într-un mod mai organizat, și poate constructiv. Lucrul acesta l-a ajutat să devină boxerul numărul 1 al lumii și să câștige milioane de dolari. Dar cariera unui campion mondial la box este relativ scurtă, și în cele din urmă Foreman, îmbătrânit și supraponderal, a ajuns în punctul în care singurele lupte pe care le mai putea susține erau plătite cu numai câteva mii de dolari. Trebuia neapărat să slăbească și să ajungă din nou în formă. Un prieten i-a prezentat o dietă sănătoasă și o parte din noul regim alimentar presupunea utilizarea unui grătar. Într-o zi, soția lui Foreman i-a sugerat că ar fi o idee bună să-și inscripționeze numele pe grill și să-l vândă, ca și alții să se bucure de el. Și așa a făcut! S-au vândut peste 100 de milioane de asemenea grătare George Foreman, și încă se mai vând! Vă puteți imagina? George Foreman a câștigat mai mulți bani din vânzarea micuțului grill, decât ca boxer. Biblia ne învață că atunci când Duhul Sfânt îi împuternicește, „bătrânii voştri vor visa visuri.” Deci, indiferent ce vârstă ai, nu e prea târziu pentru tine! Trebuie doar să te pleci pe genunchi astăzi și să te rogi: „Doamne, tot ce am și tot ce sunt îți dăruiesc ție. Folosește-mă așa cum consideri Tu că e mai bine!” El îți va răspunde, așa că… fii pregătit – e posibil ca El să te conducă într-o direcție total diferită!

„Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18)

     Visul faimosului inventator Samuel Morse era să ajungă, într-o bună zi, pictor. A mers chiar la Paris în urmărirea visului său. Cu ani în urmă, Jedidiah Morse, tatăl său (care era pastor) îl sfătuise folosindu-se de cuvintele Ducelui de Chesterfield: „Dedică-te unui singur lucru odată. Atenția constantă și concentrată asupra unui singur subiect este semnul cert al unui geniu!” Prin urmare, Morse s-a dedicat picturii. Însă după o serie de eșecuri, în cele din urmă a abandonat-o. Momentul de ruptură a apărut când a pierdut dreptul de-a realiza o pictură murală istorică a Capitoliului din Washington, D.C.; atunci a renunțat definitiv la pictură. Scriind despre Samuel Morse în cartea sa „O călătorie mai măreață”, istoricul David McCullough menționează: „El trebuia să se dedice unui singur lucru odată, așa cum îl învățase tatăl său. Astfel, acest „singur lucru” urma să fie telegraful. Dacă nu ar fi renunțat la pictură în momentul acela, nu ar fi apărut niciun telegraf electromagnetic Morse.” Relativ târziu în cariera sa, Samuel Morse a renunțat la pictură pentru a se concentra asupra inventării telegrafului, iar mai apoi inventând limbajul intitulat codul (sau alfabetul) Morse, care a transformat modul în care comunică lumea. Biblia ne asigură, prin Moise, că „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi.” Iar vestea bună este că la Dumnezeu nu există limită de vârstă! El îți poate da succes la începutul, la mijlocul sau chiar la sfârșitul vieții. Dar pentru a reuși într-un alt domeniu, tu trebuie să fii dispus să renunți la domeniul în care ai eșuat!

„Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.” (Deuteronomul 8:5)

     Când asculți experiențele oamenilor aflați pe patul de moarte, ar trebui să fii atent și să înveți! Ei îți vor împărtăși lucruri care trebuie ținute minte: „Viața este fragilă și prețioasă. M-am hotărât să petrec mai puțin timp la locul de muncă și mai mult timp cu soția și familia. Simt o compasiune profundă pentru oameni, și am mai multă înțelegere și simpatie. Am ajuns să-L cunosc pe Domnul într-un mod personal și profund, pe care nu-l credeam posibil.” În loc să întrebe: „De ce, Doamne?!” ei au întrebat: „Ce vrei Tu să învăț din această experiență?” Iar asta nu înseamnă că învățăm încet, ci că uităm repede! De aceea Dumnezeu i-a spus poporului Său: „Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins.” (Deuteronomul 11:2) Așadar, în loc să-L rogi pe Dumnezeu să-ți îmbunătățească situația, mai bine cere-I s-o folosească pentru a te face o persoană mai bună. Viața este o cursă obligatorie, așa că ai face bine să te străduiești s-o termini onorabil. Dumnezeu lucrează în viața ta, fie că știi, fie că nu! „El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.” (Plângerile lui Ieremia 3:33). Dumnezeu nu Se bucură de suferința ta, dar se bucură de creșterea ta. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). El nu va da greș! De ce? Pentru că El nu poate să greșească! El lucrează în noi „ce-I este plăcut” (Evrei 13:21). Fiecare provocare, mică sau mare, te echipează pentru viitorul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine – este gândul menit să te îmbogățească astăzi!

„Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat!” (Osea 14:4)

     Pauza din timpul unui joc sportiv este pentru odihnă și evaluare. E timpul pentru a se regrupa – pentru a evalua cum au decurs lucrurile și pentru a hotărî ce schimbări trebuie făcute pentru timpul de joc care a mai rămas. Deseori, o echipă poate lăsa impresia că va pierde, după prima repriză, pentru ca până la sfârșitul jocului, să răstoarne scorul și să câștige. Meciul se joacă până la fluierul final! Și același principiu este valabil și în viață. Dacă te afli încă aici, jocul vieții nu s-a terminat pentru tine. Ceasul tău încă bate. Încă mai ai zile de trăit. Nu numai atât, dar prima repriză nu trebuie să determine rezultatul final al jocului. Poate că ai făcut greșeli, și ai experimentat dezamăgiri și eșecuri. Poate că viața ți-a rezervat câte o lovitură dură din când în când, dar te afli încă aici – fluierul încă nu s-a auzit, iar pentru Dumnezeu nu e niciodată prea târziu ca să te ducă direct spre planul pe care îl are pentru tine. Vezi tu, Dumnezeu privește la viitorul tău, în timp ce dușmanul încearcă să te țină concentrat asupra trecutului. Dumnezeu spune: „Tu poți, în ciuda a ceea ce ai pățit.” Dumnezeu nu te va defini niciodată prin prisma trecutului tău, pe câtă vreme vrăjmașul va încerca să te controleze și să te îngrădească folosind tocmai trecutul împotriva ta. Fie că prima repriză a fost dominată de lucruri bune, fie de lucruri rele sau urâte, scopul lui Satan este să te țină legat acolo… Dumnezeu, pe de altă parte, dorește să înveți din trecut – nu să trăiești în el. Așadar, azi întărește-te în acest adevăr: viața se „joacă” până la fluierul final! Cu Dumnezeu, poți fi un câștigător!

„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)

     Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Timotei era deja un slujitor. Și poate că unele persoane din biserică erau de părere că promovarea sa la o vârstă atât de fragedă nu era un lucru potrivit. Însă Pavel era de altă părere! De aceea i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1 Timotei 4:11-15). Cine spune că ești prea tânăr ca să ai un impact? Sigur, NU Dumnezeu! Și nici istoria! Victor Hugo a scris prima sa dramă la vârsta de 15 ani. Rafael a lăsat în urmă numeroase tablouri celebre, deși a murit la vârsta de treizeci și șapte de ani. Lord Tennyson a scris primul său volum de poezii la optsprezece ani. Pascal a scris marile sale lucrări între șaisprezece și treizeci și șapte de ani. Ioana d’Arc și-a îndeplinit misiunea, și apoi a fost arsă pe rug la 19 ani. Romulus a pus bazele Romei la 20 de ani. Calvin s-a alăturat Reformei la vârsta de 21 de ani și a scris celebra sa lucrare „Învățătura religiei creștine” la vârsta de 27 de ani. Alexandru cel Mare a cucerit lumea cunoscută la acea vreme, înainte de a împlini 23 de ani. Isaac Newton avea 24 de ani când a formulat legea gravitației. Concluzie: crede în tine însuți, câtă vreme Dumnezeu este de partea ta! Dezvoltă-ți darurile și roagă-L pe Dumnezeu să le binecuvânteze. Profită la maximum de fiecare oportunitate – și poți face ca lumea să devină un loc ceva mai bun!