„În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat” (Psalmul 118:5)

     La vârsta de douăzeci și șase de ani, Thomas a pus bazele unei edituri și a fondat Convenția Națională a Corurilor Gospel din Statele Unite. A lucrat cu câțiva dintre cei mai mari cântăreți din istoria muzicii gospel, incluzând-o pe Mahalia Jackson. Dar într-o noapte, după ce a cântat în fața unei audiențe din Saint Louis, cineva i-a înmânat o telegramă care spunea: „Soția ta tocmai a murit.” Ea murise în timpul nașterii. Thomas s-a întors degrabă acasă, în Chicago, dar fiul său nou-născut a murit și el în ziua următoare. A căzut în depresie, a evitat să se mai întâlnească cu oameni și s-a mâniat pe Dumnezeu. „Aveam impresia că Dumnezeu a fost teribil de nedrept cu mine! Nu mai doream să-L slujesc sau să mai scriu muzică gospel!” Apoi, un prieten l-a luat cu el la o școală de muzică din apropiere. În acea seară, Thomas s-a așezat la pian și a început să cânte și să se roage… Și-a vărsat inima înaintea lui Dumnezeu… și ce cuvinte minunate a rostit! „Doamne drag, ia-mă de mână, condu-mă Tu. Ajută-mă să stau în picioare, căci am obosit. Sunt un om slab, sunt epuizat; prin furtună, prin noapte, condu-mă spre lumină: Ia-mă de mână, Doamne drag și du-mă acasă!” Thomas A. Dorsey a mărturisit că Domnul l-a vindecat în acea seară în timp ce cânta la acel pian. Și-apoi, el a continuat să compună – peste o mie de cântări!, și a devenit unul dintre cei mai influenți compozitori creștini din toate timpurile. Dar asta s-a întâmplat după ce L-a chemat pe Dumnezeu în ajutor! Și psalmistul a făcut la fel: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: întoarce-te la Dumnezeu, cheamă-L – și El nu te va dezamăgi!

„Îndrăzneala pe care o avem la El…” (1 Ioan 5:14)

     Nu-i așa că uneori rostim rugăciuni care au la bază cuvântul „numai”? Spunem: „Te rugăm numai să ne ocrotești” sau „Numai, îngrijește de noi!” „O, dacă ne-ai ajuta numai în situația asta, am fi foarte mulțumitori!” „Numai scapă-ne, Doamne!” E ca și cum am spune: „Doamne, nu-mi place să te deranjez cu asta, numai că… n-am încotro!” Pare o rugăciune pioasă, plină de smerenie, dar în realitate demonstrează o lipsă de credință și de încredere în apropierea de Dumnezeu. În plus, nu este biblică! Biblia spune: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16). „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14-15). „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20-21). „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11). În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, te poți apropia de Tatăl tău ceresc plin de încredere, știind că indiferent de ce ai nevoie, El Se va îngriji de tine!

„Părul capului lui a început iarăşi să crească.” (Judecători 16:22)

     Biblia surprinde și acest detaliu semnificativ din biografia lui Samson: „părul capului lui a început iarăşi să crească.” Procesul de înnoire, de refacere – începuse! Samson s-a pocăit, Dumnezeu i-a redat puterea, așa că și-a încheiat viața cu un act de eroism care ne inspiră. Poate ai impresia că ai greșit atât de tare, încât Dumnezeu nu te va mai iubi și nu te va mai folosi vreodată! Adu-ți aminte de Samson! Dumnezeu nu l-a abandonat niciodată, și El nu te-a abandonat nici pe tine. El îți vede potențialul și n-a uitat de ce te-a făcut: ai fost creat pentru lucruri mărețe. Numai când te muți în centrul voii lui Dumnezeu, descoperi motivul pentru care ai fost creat, menirea ta. În acel moment, lucrurile vor începe să se aranjeze. Samson face parte din galeria celebrităților lui Dumnezeu – pleiada oamenilor cu o credință mare, detaliată în Evrei 11 – iar acest lucru este încurajator pentru noi. De ce? Pentru că Dumnezeu poate lua o persoană care pare a fi un ratat total și o poate folosi pentru a săvârși lucruri mari. Dacă ar folosi numai persoane perfecte, nu s-ar face nimic niciodată. Din contră, El folosește oameni obișnuiți, plini de slăbiciuni și care eșuează uneori. Așadar, ce trebuie să faci tu, dacă ești un Samson? Predă-ți viața Domnului. Dă-i Lui toate cioburile și lasă-L pe El să le pună laolaltă. El îți poate da puterea să te eliberezi de lucrurile care te țin legat și care Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în viața ta. Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul și nu-l vei atinge de unul singur niciodată. Trebuie s-o faci prin puterea Sa – așa că permite-I să înceapă chiar de astăzi!

„Acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui” (Judecători 13:7)

     Când refuzi să-L iei pe Dumnezeu în serios, nu faci decât să-ți creezi necazuri cu mâna ta. Îngerul care a anunțat nașterea lui Samson a spus că el va fi nazireu… adică Samson trebuia să fie consacrat voii și slujirii lui Dumnezeu. Samson însă a fost neglijent cu viața sa spirituală. S-a rugat numai când era la strâmtoare. Era o persoană impulsivă; făcea doar ce avea chef să facă. Cu alte cuvinte: „și-a luat nasul la purtare.” Adevărul este că ne-am scuti de multe probleme și de multă suferință, dacă ne-am opri și L-am ruga pe Dumnezeu să ne dea călăuzire. Samson s-a întors la Dumnezeu numai când s-a aflat în necaz. Iar acest lucru se numește „creștinism oportunist”. Noi ne rugăm: „Doamne, dacă mă scapi din această încercare, promit să-mi trăiesc viața în conformitate cu voia Ta de acum încolo.” Dar iată o întrebare: Este Dumnezeu pentru tine doar o oportunitate? Când situația se agravează și te afli la ananghie, te întorci la El cu disperare… dar când totul merge bine, Îl ignori? Numai când a fost prins de filisteni, când i s-au scos ochii și a fost pus să macine grâu la moară, ca o vită de povară, citim despre Samson că s-a întors la Dumnezeu și s-a rugat. Ce fel de viață ar fi avut Samson dacă ar fi fost ascultător, și s-ar fi rugat constant? De ce a așteptat până când totul s-a năruit, ca să se întoarcă la Dumnezeu? În viața ta nu trebuie să fie așa! Psalmistul a spus (Psalmul 128:1-2): „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.” Lecția de azi: condiția împlinirii, a fericirii, este temerea de Domnul!

„Dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)

     Când îți alegi prieteni nepotriviți, îți cauți necazul cu lumânarea. Un înțelept a spus: „Dacă vrei să te înalți cu vulturii, nu mai alerga alături de curcani!” În cele din urmă vei deveni ca aceia cu care îți petreci majoritatea timpului; de aceea este important să-ți alegi prietenii cu atenție. Psalmistul a exclamat: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi…” (Psalmul 1:1). Samson a dezvoltat relații nesănătoase și ele l-au condus pe o cale greșită. Așadar, iată o întrebare pentru tine: Te împiedică prietenii tăi să trăiești 100% pentru Dumnezeu? Te doboară sau te ridică? Când ești cu ei, îți dai seama că trebuie să te conformezi unor lucruri care îți lezează conștiința și convingerile, și care te vor face să te simți inconfortabil și vinovat, dacă le vei face? Cartea Proverbelor ne avertizează în mod repetat cu privire la tovărășiile nepotrivite: „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10) Expunerea constantă la atitudini și valori greșite va aduce consecințe nefaste în viața ta. Întotdeauna e mai ușor să tragi pe cineva în jos, decât să-l ridici. Așadar, ce fel de prieteni ar trebui să păstrezi? Categoric, pe aceia care scot tot ce e mai bun din tine, care te încurajează și fac din tine un om mai bun. „Dar nu ar trebui să iubim pe toată lumea?” poate vei întreba. Ba da, dar nu trebuie să ți-i faci prieteni, să te bizui pe ei, să-i asculți, să te deprinzi cu căile lor greșite și să devii ca ei. Când vorbim de alegerea prietenilor, iată porunca biblică după care trebuie să trăiești (Psalmul 119:63): „Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Samson…” (Evrei 11:32)

     Samson a avut un potențial incredibil, dar nu a știut să-l valorifice corect. Cum asta? Din mai multe motive. El nu a reușit să-și controleze pornirile. A fost puternic din punct de vedere fizic, dar slab din punct de vedere moral. Apoi, a trecut cu vederea principiile lui Dumnezeu în mod deliberat, iar viața sa a devenit un ciclu de eșecuri… din care n-a învățat nimic – și a continuat să facă aceleași greșeli la nesfârșit. Pentru el era un fel de joc: „Cât de tare mă pot apropia de foc, fără să mă ard?” Dalila, o prostituată filisteană care l-a prins în mreje, l-a presat continuu să-i spună care este sursa puterii sale, și de fiecare dată s-a apropiat și mai mult de adevăr. Samson s-a jucat cu ispita, jucându-se cu Dalila – și în cele din urmă „s-a ars”! Și noi facem la fel când spunem lucruri precum: „Ce rău poate să-mi facă?… doar de data asta!” Adevărul este că niciunul dintre noi nu-și plănuiește eșecul. Eșecul vine de la sine – și treptat. E un proces pas cu pas, pe măsură ce devenim tot mai slabi. Viața noastră nu se năruie într-o zi. Problemele se adună în timp, deoarece refuzăm să învățăm din greșeli. S-ar putea să spui: „Dar acesta este un domeniu din viața mea pe care nu-l pot controla! Așa sunt eu!” Răspuns greșit! Vrei să știi răspunsul corect? „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40:29). În cele din urmă, Samson s-a întors la Dumnezeu, iar Domnul a rupt ciclul eșecurilor, i-a dat puterea să facă ceea ce trebuie, și l-a făcut învingător.. chiar dacă a plătit cu viața! Dumnezeu va face și din tine un biruitor – când te vei întoarce la El!

„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)

     Biblia ne spune că, într-o zi, Dumnezeu ne va evalua pe fiecare dintre noi și ne va răsplăti potrivit inclusiv cu modul în care ne purtăm cu cei din jurul nostru aflați în suferință și în nevoi. De aceea, trebuie să ne gândim serios cum putem să-i ajutăm. Thomas Barnardo a fost un filantrop irlandez care a făcut din asta scopul prioritar al vieții sale, și a devenit unul dintre marii eroi creștini ai sec. al XIX-lea. În timpul slujirii sale printre cei săraci și lipsiți de adăpost din cartierul londonez East End, a construit o casă pentru copiii nevoiași, care adăpostea patru sute de băieți și fete. Apoi a transformat Edinburgh Castle, o clădire din zonă renumită pentru divertismentul dezmățat și consumul de alcool, și l-a transformat într-o cafeterie muncitorească, ce adăpostea și un centru de evanghelizare și activități creștine. A construit un sat pentru fete care a adăpostit peste nouă mii de tinere în timpul vieții sale. În total, peste șaizeci de mii de copii și tineri au beneficiat de cele peste 90 de centre de formare profesională și cămine pe care le-a fondat el. În cazurile extreme, când găsea copii aflați în mâna unor oameni plini de cruzime, el îi „răpea” – o tactică interzisă de lege, dacă erau implicați părinții. Dar Thomas Barnardo asculta de o lege superioară – legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-a făcut vulnerabil în fața acuzațiilor penale și a confruntărilor crunte pentru custodie. În cele din urmă, legea țării s-a schimbat, dar nu și Barnardo. Printre cei care-au beneficiat de slujirea sa transformatoare s-au numărat destui avocați, doctori, muzicieni, comandanți de nave, oameni de afaceri și miniștri de mai târziu, toți aceștia fiind scoși dintr-o viața promiscuă și nevoiașă. Te-ai gândit vreodată că și tu poți schimba lumea? Și-o poți face chiar de astăzi – implicându-te în viața cuiva care are nevoie de ajutor!

„Isaac îl iubea pe Esau… Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.” (Geneza 25:28)

     Rivalitatea dintre frați reprezintă ceva normal într-o familie, și gestionarea ei necesită sensibilitate și înțelepciune. Din nefericire, Isaac și Rebeca duceau lipsă de aceste două calități. „Isaac îl iubea pe Esau pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.” Necazurile lui Iosif au pornit de la aceste cuvinte: „Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3). Dar nu așa trebuie să fie și în familia ta. Nu e nici necesar, nici sănătos să faci diferențe sau să ai preferințe între copii, ori să-ți lași copiii să se atace unii pe alții și să le facă viața nefericită și celor din jur. Probabil nu vei reuși să stabilești o armonie deplină în relațiile lor, dar practicând imparțialitatea, cel puțin poți evita înrăutățirea lucrurilor prin inflamarea geloziei dintre ei. Încă de la creație, frații au fost invidioși unii pe alții și s-au aflat în competiție pentru câștigarea atenției părinților. Așa că trebuie să ai grijă să eviți comentariile care ar putea să-l favorizeze pe unul dintre copii în detrimentul celuilalt, mai ales în următoarele trei domenii: 1) Frumusețea fizică. 2) Inteligența. 3) Competențele și abilitățile atletice. Acestea sunt trei corzi sensibile de care atârnă stima de sine. Faptul că îți numești unul dintre copii „fiica mea cea drăguță” sau „fiul meu cel isteț” poate declanșa emoții pline de furie în ceilalți copii, care se percep drept urâți sau proști. Sensibilitatea în aceste domenii va reduce antagonismul dintre copii și va crea un cadru mai armonios pentru fiecare membru al familiei. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.” (1 Timotei 5:21). Aceasta a fost și este o „regulă a bisericii”, dar trebuie să fie și „o regulă a casei” tale!

„Deprinderea trupească este de puţin folos” (1 Timotei 4:8)

     Pe măsură ce avansăm în vârstă și ajungem la patruzeci, cincizeci ori șaizeci de ani, avem tendința să devenim tot mai sedentari, și să facem glume pe acest subiect; de exemplu: o femeie și-a luat angajamentul de-a nu mai transpira. O alta a spus că singurul motiv pentru care ar accepta să facă jogging ar fi dac-ar fi obligată să arate mai bine la propria-i înmormântare. Un șofer și-a lipit următorul abțibild pe mașină: „Mă îndrept spre cincizeci și asta înseamnă destul exercițiu fizic.” Dar, de-ajuns cu gluma! Biblia ne spune că: „deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.” Înseamnă însă asta oare că nu este important să te îngrijești de trupul tău? Nu, ci înseamnă că trebuie să păstrezi un echilibru! Ce rost ar avea să te străduiești ca să-ți dezvolți virtuțile unui sfânt, dacă mori înainte de vreme cu arterele blocate? Tu spui: „Dar nu-mi place să alerg și să ridic greutăți!” Atunci primește următoarea veste bună: În urma unor studii medicale recente, s-a descoperit că o persoană care alocă patruzeci și cinci de minute pe zi făcând treburi casnice, cum ar fi tunsul gazonului, va fi mai longevivă decât cei care sunt inactivi. Ar fi chiar extraordinar dacă ai merge la piață pe jos sau cu bicicleta. Dacă nu reușești să-ți întreții mașina, nu ai niciun drept să dai vina pe fabricant. Și dacă nu reușești să-ți întreții trupul, care este templul Duhului Sfânt, nu ai niciun drept să dai vina pe Dumnezeu. Tu spui: „Dar eu cred în vindecare divină!” Și Dumnezeu promite lucrul acesta în Cuvântul Său (vezi Iacov 5:14-15). Însă El se așteaptă să-ți folosești credința – dar și înțelepciunea. Așadar, lasă telecomanda din mână, ridică-te de pe canapea și apucă-te de curățenie sau de plimbare sau de reparații. Nu numai locuința, ci și trupul tău vor arăta mai bine, și chiar e posibil să trăiești mai mult!

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3)

     Apostolul Petru scrie: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” Pentru a trăi o viață deplină, avem nevoie de câteva lucruri: 1) Ceva în plus. Aici este vorba de principiul încă unei mile, propovăduit de Domnul Isus: „dacă cineva îți cere să mergi cu el o milă, mergi cu el două.” (vezi Matei 5:41) și acesta necesită două lucruri: a) Efort suplimentar. Îndrumătorul și autorul Art Williams a spus: „Vei învinge 50% din oameni muncind din răsputeri, 40% dacă ești o persoană onestă, integră și dacă lupți pentru o cauză, iar restul de 10% prin luptă.” Dacă vrei să ieși învingător, ia hotărârea de a face mereu „ceva în plus”! b) Timp suplimentar. „Dacă zăboveşte (proorocia), aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). Gutzon Borglum, sculptorul care a creat monumentul național de pe Muntele Rushmore, dedicat președinților Americii, a fost întrebat dacă își consideră lucrarea ca fiind perfectă. El a răspuns: „Nu astăzi. Nasul președintelui Washington este cu doi centimetri și jumătate mai lung. Dar e bine și așa… pentru că se va eroda, și peste zece mii de ani va fi exact cum trebuie!” 2) Un al doilea lucru de care avem nevoie pentru a trăi o viață deplină este să dăm tot ce avem mai bun. Andrew Carnegie a spus: „Nu are rost să ajuți oameni care nu vor să se ajute singuri. Nu poți împinge pe cineva în sus, pe o scară, dacă nu este dispus s-o urce.” 3) Al treilea lucru de care ai nevoie pentru a trăi o viață deplină este: mentorul potrivit. Apostolul Pavel a scris: „Urmaţi-mă pe mine” (Filipeni 3:17). Mentorii de valoare conduc prin exemplu; ei știu că pentru a fi urmați de alții, mai întâi trebuie să fie respectați. Ei știu dacă ești o persoană care învață vizual sau verbal. Ei știu dacă ai nevoie de o bătaie pe umăr sau să fii împins de la spate. Dacă ai un astfel de mentor, ești binecuvântat. Dacă nu, cere-I lui Dumnezeu să-ți trimită unul în viața ta – chiar astăzi!