„…prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi”. (2 Corinteni 8:9)

     Biblia ne asigură că Dumnezeu nu este sărac. „Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul” (Hagai 2:8). „Ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmul 50:10). Acum întreabă-te: dacă ai fi milionar, te-ai bucura să-ți vezi copiii zdrențăroși și înfometați? Clar că nu! Ei bine, nici Dumnezeu nu Se bucură! Apostolul Pavel scrie: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9). Poate ai citit acest verset, și te-ai gândit că Pavel vorbește despre bogăția spirituală și nu despre bogăția financiară. Să citim versetul în context și să vedem dacă are sens: „Cel ce a fost bogat spiritual s-a făcut sărac spiritual de dragul nostru, pentru ca prin sărăcia Lui spirituală, noi să ne putem îmbogăți spiritual.” Nu, nu așa scrie! Când a fost Domnul Isus sărac spiritual? Versetul vorbește foarte clar și nu este loc de îndoială: „ca voi să vă îmbogățiți.” Acum, cuvântul „bogat” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. În unele țări, ești considerat bogat dacă ai un acoperiș deasupra capului, trei mese pe zi și o bicicletă cu care să mergi la serviciu. De fapt, acesta este cel mai bun moment pentru a discuta despre cuvântul „prosperitate”, un cuvânt biblic de care s-a abuzat mult în ultima vreme și care a fost înțeles foarte greșit. Prosperitate înseamnă pur și simplu „a avea suficient ca să faci voia lui Dumnezeu.” Are Dumnezeu un plan pentru viața ta? Da! Vrea El să ai suficienți bani ca să împlinești voia Sa în viața ta? Da! Așadar, acesta este planul lui Dumnezeu pentru viața ta!

„El îţi va da putere să le câştigi”. (Deuteronomul 8:18)

     Când vine vorba despre Dumnezeu și despre banii tăi, trebuie să știi că: 1) Dacă faci voia Sa, El te va binecuvânta. De ce? Pentru că faptele tale dovedesc că este mai important să împlinești voia Sa decât propria ta plăcere. „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri” (Matei 25:23). Dar există și cealaltă față a monedei. Când cu bună știință nu faci ceea ce este pe placul lui Dumnezeu, El va înceta să te binecuvânteze. „Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:28-29). 2) Dumnezeu îți va arăta cum să câștigi mai mulți bani. El i-a arătat lui Iosif cum să prospere în mijlocul foametei, și să binecuvânteze astfel mulțimile aflate în nevoie. Iar când plasele de pește au rămas goale, Domnul Isus le-a arătat ucenicilor unde să arunce năvodul pentru a prinde o sumedenie… Odată, au prins un pește care avea în măruntaiele sale suficienți bani ca să-și plătească taxele (vezi Matei 17:27)! Dumnezeu lucrează prin metode cu șanse mici de reușită, și El dorește să depinzi de El. Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor de care ai nevoie! Biblia ne spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi.” Cuvântul „putere” include idei, strategii, planuri, relații și investiții. Da, Dumnezeu îți poate trimite un cec neașteptat prin poștă, care îți va rezolva problemele imediate… dar trebuie să crezi că El îți poate da un plan prin care îți vei putea rezolva problemele pe termen lung!

„Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

     Când vine vorba de bani, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că: 1) Tatăl tău ceresc dorește să ai suficient, încât să poți împlini orice fel de nevoie pe care ai putea-o întâlni. Gândește-te puțin: pe angajați îi interesează doar un singur lucru – să-și primească salariul. Angajatorii, pe de altă parte, au o nevoie mai mare. Ei trebuie să aibă bani suficienți pentru a acoperi salariile tuturor. Dar iată vestea bună atât pentru angajatori, cât și pentru angajați: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8). 2) Uneori Dumnezeu te va trimite într-un loc anume sau la o anumită persoană pentru a-ți împlini nevoia. În timpul unei perioade de foamete severă, când locuitorii Israelului mureau de foame, Dumnezeu i-a zis profetului Ilie: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo” (1 Împărați 17:3-4). Și asta a funcționat bine o vreme… până când „pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară” (1 Împărați 17:7). Dumnezeu folosește, uneori, lucruri neobișnuite (precum: corbi, văduve, surse de apă) pentru a-ți împlini nevoia, deoarece El nu va permite niciodată să depinzi de nimeni altcineva și de nimic altceva, în afară de El. El va seca și „pârâul” tău pentru a te trimite înapoi la adevărata ta sursă – Dumnezeu Însuși. Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ilie: „Scoală-te, du-te la Sarepta… şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (1 Împărați 17:9). Dumnezeu s-a folosit de o văduvă săracă, pentru a împlini nevoile lui Ilie. Așa că nu mai încerca să-L înțelegi pe Dumnezeu! Ai încredere că Acela care „spânzură pământul pe nimic” (Iov 26:7) va folosi orice și pe oricine, oriunde și oricând pentru a-ți împlini nevoile.

„Argintul le dă pe toate.” (Eclesiastul 10:19)

     Știți că Biblia ne învață că Dumnezeu dorește să avem bani suficienți? 1) Pentru a împlini nevoile familiei și a-i ajuta să izbutească în viață. „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8). 2) Pentru a da zeciuială și pentru a susține astfel lucrarea Sa. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare” (Maleahi 3:10). 3) Pentru a ne plăti taxele și impozitele. Răspunsul Domnului Isus la întrebarea: „Se cade să plătim bir Cezarului?” a fost: „Daţi… Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:17-22). 4) Pentru a contribui la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu până la marginile pământului. „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10:14-15). 5) Pentru a-i ajuta pe săraci și nevoiași. „Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!… El are în casă bogăţie şi belşug… El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.” (Psalmul 112:1, 3, 9). Dacă motivul pentru care îți dorești să ai bani este acela de a împlini voia lui Dumnezeu și de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu te va binecuvânta și te va onora!

„Să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16)

     Când ai o problemă (spirituală, fizică, relațională sau financiară), Dumnezeu – la timpul și în felul Său – te va ajuta „la vreme de nevoie”. Însă unora dintre noi le vine greu să creadă asta. Domnul Isus l-a condamnat pe omul bogat pentru că l-a trecut cu vederea pe săracul care stătea la ușa casei sale. Și Dumnezeu nu Și-a schimbat punctul de vedere în această privință. Domnul Isus a spus pilda unui om care era atât de ocupat să câștige bani, încât nu avea timp pentru Dumnezeu. Așa că „Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:20-21). Și El nu și-a schimbat punctul de vedere nici în această privință. Domnul Isus i-a alungat pe schimbătorii de bani de la Templu pentru că îi jefuiau pe oameni. El a mers până acolo încât i-a numit „o peșteră de tâlhari” (Marcu 11:17). Înseamnă oare asta că pe Dumnezeu Îl interesează numai împlinirea nevoilor noastre spirituale, nu și a celor materiale?! S-o spunem limpede: nevoile noastre spirituale trebuie să fie întotdeauna prioritare, dar totodată să lăsăm Scripturile să ne vorbească. Referindu-se la Dumnezeu și bani, Domnul Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33). Să remarcăm cuvântul „toate”; când ai o viață curată înaintea lui Dumnezeu, te poți ruga cu încredere și Îi poți cere să te binecuvânteze în toate lucrurile!

„Având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8)

     Astăzi începem prin a afirma din nou: Ceea ce crezi despre Dumnezeu și despre bani va determina cât, cum și pentru ce Îl crezi. Dacă motivul pentru care dorești să ai mai mult este acela de a fi „în rând cu lumea”, sau ca să te lauzi cu ce ai, nu te aștepta ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planurile. Biblia spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). Smerenia spune: „Doamne, tot ce am este un dar de la Tine. Și tot ce voi avea nevoie vreodată vine de la Tine!” Înainte să Îi ceri lui Dumnezeu mai mulți bani, trebuie să te asiguri că motivația ta lăuntrică este corectă. Și când știi lucrul acesta, te poți baza inclusiv pe următoarele versete: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:6-11). Cui dă Dumnezeu sămânța? Semănătorilor, nu culegătorilor. Când înmulțește Dumnezeu sămânța? Atunci când o semeni pentru a împlini planul Său!

„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)

     Pentru mai bine de o săptămână, vom reflecta la un subiect sensibil. Ceea ce crezi tu despre Dumnezeu și despre finanțele tale va determina modul în care te rogi și motivul pentru care Îl crezi pe Dumnezeu. Tu spui: „Dar banul este rădăcina tuturor relelor.” Nu, Biblia spune că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Asta înseamnă că dacă ești un om zgârcit, Dumnezeu nu-ți va da mai mult. „Dar unii predicatori nu au folosit Biblia pentru a se îmbogăți?” întrebi tu. Poate că da – dar nu ți-aș dori să fii „în papucii lor” când vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Să nu pierdem însă din vedere esențialul. Care este cea mai bună metodă prin care îți poți da seama dacă o bancnotă este falsă? S-o așezi lângă una autentică, nu-i așa? Așadar, întrebarea este: Cauți un motiv să te îndoiești de promisiunile lui Dumnezeu, sau cauți un motiv ca să le crezi? Biblia ne asigură că „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Toți suntem de acord cu faptul că a te îngriji de familie, a-ți educa copiii și a împlini nevoile oamenilor sunt „lucruri bune.” Așadar, când faci „ceea ce este bine” înaintea lui Dumnezeu, te poți aștepta ca El să te binecuvânteze. Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan 2). Numai când copiii ajung la maturitate, și demonstrează că au pregătirea necesară, le încredințăm cheile mașinii, nu-i așa? Așadar, maturitatea trebuie să preceadă prosperitatea. Când dai dovadă de maturitate, poți apela la Dumnezeu cu încredere, știind că El îți va împlini nevoile și te va binecuvânta. Așadar, continuă să crești și să te maturizezi spiritual… iar Dumnezeu îți va spori lucrurile de care știe că ai nevoie!

„El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29)

     Când bătălia se dezlănțuie fără niciun scop, la vedere, și nu se întrevede sfârșitul ei, începi să obosești. Te afli într-o astfel de stare astăzi? Lucruri care până de curând mergeau de la sine, astăzi par blocate? Ai făcut tot ceea ce ai știut să faci, dar fără nici un folos? Ce ar trebui să schimbi? Petrece mai mult timp cu Dumnezeu în rugăciune și ascultă-L atunci când îți vorbește prin Cuvântul Său. Câtă vreme nu renunți la lupta lăuntrică, victoria va fi posibilă în exterior. Este o chestiune ce ține de reîntregirea forțelor prin invocarea puterii lui Dumnezeu, prin refocalizarea credinței spre victorie, și prin „reamintirea promisiunilor lui Dumnezeu” (Psalmul 77:6). Când te simți copleșit de necazuri – în domeniul căsniciei tale, al afacerilor tale, al sănătății tale, la locul tău de muncă sau în materie de bani – bazează-te pe aceste două promisiuni din Biblie: „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31). „În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10). În loc să te străduiești din răsputeri să scapi din situația în care te afli, mai bine caută-L pe Dumnezeu… și vei primi de la El strategia și resursele ca să ieși mai puternic, din ea.

„Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:31)

     Când ești epuizat din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual, tu devii o persoană vulnerabilă. Când puternicul Samson a obosit, din toate punctele de vedere, a ajuns… în brațele Dalilei. Domnul Isus ne-a chemat la o dedicare 100% față de El, dar în același timp El a știut cât de important este să fim echilibrați, în ce privește munca și odihna, în a dărui și a primi… „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte” (Marcu 6:31-32). Un general bun nu-și va trimite niciodată toți soldații pe câmpul de luptă, în același timp. El va păstra efective de rezervă, care să-i înlocuiască și să le permită celor din prima linie să se retragă, atunci când sunt epuizați. Da, este posibil să ai cea mai importantă misiune din lume și să ai succes, dar dacă nu ai „o rezervă,” te expui unui real pericol. De aceea este atât de important să-ți pui timp deoparte, în fiecare zi, ca să fii singur cu Dumnezeu în rugăciune și în citirea Bibliei. Dacă diavolul nu te poate doborî pe loc, el se va mulțumi cu o versiune epuizată și ineficientă a ceea ce dorește Dumnezeu să fii. Dacă ești tipul de persoană din clasa energetică A+, ești predispus la risc. Iată o soluție a Scripturii: „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:30-31).

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată.” (2 Corinteni 7:10)

     Există o diferență între mărturisirea păcatului și căința pentru păcat. În Scriptură, cuvântul „pocăință” înseamnă „schimbarea minții”, dar și a faptelor. Prin mărturisirea păcatului recunoști ceea ce ai săvârșit; prin pocăință te întorci de la el. Iar vestea bună este că iertarea lui Dumnezeu nu are margini. În clipa în care o ceri, o primești. Cu toate acestea, Dumnezeu nu dorește să mai repeți tiparele păcătoase din nou și din nou. Aici intervine „întristarea după voia lui Dumnezeu”… Despre ea, apostolul Pavel scrie: „tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi!” (2 Corinteni 7:11). Scopul întristării după voia lui Dumnezeu este să te facă să te strădui mai mult atunci când vine vorba de schimbarea comportamentului. Când lași păcatul să intre în viața ta, violezi esența neprihănirii tale. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). În momentul în care Dumnezeu te-a mântuit, El te-a făcut efectiv „neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.” Tu ai un duh nou care locuiește într-un trup vechi, ne-înnoit… iar când îi permiți păcatului să intre în viața ta, el va murdări exact esența ființei tale! Lucrul acesta va produce în tine o întristare după voia lui Dumnezeu, care duce la pocăință și la întoarcerea de la păcat. Nu te mulțumi să spui: „E un obicei de care nu pot scăpa, dar e în regulă, pentru că Dumnezeu mă va ierta!” Da, te va ierta, dar El nu dorește să intri într-un ciclu al păcatului, pocăinței, iertării și apoi al repetării păcatului. El dorește să fii puternic și eficient în slujirea Lui, de aceea El te cheamă la o trăire creștină profundă. Așadar, străduie-te să duci o viață de „neprihănit în Hristos”!