„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

     În vara anului 1986, două vapoare s-au ciocnit pe Marea Neagră, în apropiere de coasta Rusiei. Sute de pasageri au murit în apele înghețate. Tragedia a părut și mai mare după investigația care a demonstrat cauza accidentului. Nu fusese o problemă tehnică (de exemplu: radarul sau semnalizările nu au funcționat), nici meteorologică (de gen: vizibilitate redusă din cauza ceții). Nu, cauza a fost umană – mai precis, încăpățânarea și trufia omenească prostească. Ambii căpitani au știut de prezența celuilalt vas și ar fi putut să se ferească. Dar, potrivit raportului, niciunul dintre căpitani nu a dorit să-i facă loc celuilalt, pentru că fiecare era prea mândru ca să cedeze. Până să-și vină în fire, a fost prea târziu. Dacă ești o persoană cu capul pe umeri, cu o voință puternică, și duci totul la îndeplinire, gândește-te la ceea ce tocmai ai citit. Dacă prin faptul că ai câștigat o ceartă rănești sau pierzi o relație, se mai poate spune că ai câștigat? Dacă ieși cu fața curată, dar pierzi relația, ajungi să fii pomenit la rubrica „pierderi”. Așadar, iată cuvântul pentru tine astăzi: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia… Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor… Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul… Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (am spicuit din Romani 12, între versetele 10 și 21) Așadar, fii gata să asculți, să iei aminte și să cedezi!

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri…” (Filipeni 2:14)

     Persoanele care suferă de cârtire cronică sunt aproape imposibil de ajutat. Nu-i poți mulțumi niciodată, dar nici nu te vor lăsa să încerci să-i ajuţi, așa că în preajma lor te simți ca-ntr-o capcană. Când capeți eticheta că ești o astfel de persoană, oamenii vor fugi de tine ca de ciumă, și vei ajunge să te simți singur și neapreciat. Și probabil nu vei înțelege niciodată cu adevărat de ce! Atitudinile nu se întâmplă pur și simplu, ci le alegi. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!” (Filipeni 4:4). Lipsa bucuriei caracterizează o sumedenie de persoane care merg la biserică, și din nefericire nu este genul de problemă pentru care ne facem griji. Psalmistul scrie: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Să observăm că el nu a spus „Ieri a fost ziua Domnului, ce fericit am fost atunci,” sau „Mâine va fi ziua Domnului, voi îndura până atunci.” Nu, această zi, azi, acum este un dar de la Dumnezeu! Cârtirea vine deseori din egocentrism şi se referă la ceea ce îți place ție sau nu-ți place – adică egoism pur. Bucuria adevărată este o alegere. Ea vine la acei oameni care se angajează în ceva mai măreț decât propria lor fericire. Există decizii pe care trebuie să le iei în fiecare zi, cum ar fi: ce mănânci, cu ce te îmbraci, atitudinea pe care o afișezi… Pavel se afla în închisoare, lipsit de orice speranță de a fi eliberat, când a scris: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”. Nu circumstanțele i-au dictat bucuria, ci prioritățile și valorile vieții sale! Același lucru este valabil și pentru tine. „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:16-18). Așadar, astăzi alege bucuria!

„Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor…?” (Galateni 1:10)

     Când cauți bunăvoința oamenilor, se întâmplă două lucruri: 1) Îți neglijezi propriile dorințe, pentru a împlini dorințele lor. 2) Vei lua decizii pe baza aprobării lor. În oricare dintre situații, te vei simți ca și cum ai fi preșul lor. Poate că ai devenit o persoană care caută bunăvoința oamenilor, pentru a primi atenția după care tânjeai și pe care nu o primeai altfel. Sau poate nu ai învățat niciodată să ai încredere în tine însuți. Biblia spune: „Frica de oameni este o cursă” (Proverbele 29:25), deoarece provoacă întotdeauna rezultate neașteptate. Nu numai că ceilalți se supără pe tine, dar ajungi să fii dezamăgit de tine însuți, când lucrurile nu se rezolvă. Apostolul Petru s-a luptat cu această tendință de a fi pe placul oamenilor. În noaptea dinaintea răstignirii, când „o slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!”… s-a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.” (Matei 26:69-70). După aceea, a ajuns să plângă cu amar pentru eșecul său. Când Samuel l-a confruntat pe Saul cu privire la decizia lui de-a nu-i distruge total pe amaleciți: „Saul i-a zis lui Samuel: „…mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.” (1 Samuel 15:24). Pe de altă parte, apostolul Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” E bine să fii atent, iubitor și răbdător, dar nu te poți lăsa intimidat și manipulat: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7). Când cedezi în fața fricii de oameni, îi lași de fapt pe ei (și nu pe Dumnezeu!) să-ți controleze viața. Dumnezeu nu dorește să-i slujești pe oameni din frică, ci din dragoste – pentru ei… și pentru El!

„Un singur lucru trebuie…” (Luca 10:42)

     Astăzi vom vorbi despre doi dușmani care îți amenință viața spirituală: 1) Plictiseala. Misionarul și pedagogul Frank Laubach a spus: „Dacă te-ai plictisit de o anumită formă de închinare, probabil și Dumnezeu este la fel de plictisit ca și tine.” Umblarea cu Dumnezeu ar trebui să fie cel mai entuziasmant și împlinitor mod de viață posibil. „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11). 2) Supra-aglomerarea. Domnul Isus i-a zis Martei: „pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” (Luca 10:41-42). Ce făcea Maria? Stătea la picioarele Domnului Isus și-L asculta! Marta Îl iubea pe Domnul Isus și parcă nu făcea destule pentru El. Dar era atât de ocupată să-L slujească, încât nu știa să se relaxeze și să se bucure că este cu El. Poate, ca Marta, și tu ai impresia că dacă nu faci tu lucrurile, nu vor fi făcute cum trebuie. Și poate așa e! Dar Dumnezeu nu-ți va cere niciodată să faci ceva ce va lua locul Lui din viața ta. El dorește să fie prioritatea ta. Uneori ne apropiem de Dumnezeu cu o listă interminabilă de cereri, pentru că ne interesează mai mult darurile Sale decât prezența Sa. David a spus: „Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui” (Psalmul 27:4). Îți imaginezi cum ar fi să ai zilnic, ca prioritate în agenda ta, să petreci timp cu Dumnezeu? Gândește-te serios la asta, pentru că ți-ar putea revoluționa viața!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Biblia spune: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi” (Proverbele 27:1). Adevărul este că atunci când te trezești, în fiecare dimineață, nu ai nici cea mai mică idee despre ce ți se va întâmpla în acea zi. Speri să ai o zi fără incidente, o zi în care așteptările și dorințele tale să fie împlinite… însă știi din experiență că nu se întâmplă mereu așa. Noi trăim într-o lume reală, cu probleme reale. Dușmanul tău, diavolul, este și el real, și lucrează pe toate căile să răspândească descurajare, teamă și eșec. Cunoscând lucrul acesta, psalmistul a scris: „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:9-16). Indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să ai încredere că în acel moment, Dumnezeu îți va da harul de a face față. Nu uita: lui Satan îi face plăcere să-i atace pe cei care se califică pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea apostolul Pavel a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Tăria interioară este mai bună decât tăria fizică. De ce? Deoarece, câtă vreme rămâi puternic pe dinăuntru, poți face față oricărui lucru care vine asupra ta din exterior, și poți merge înainte. Așa că, să ai o zi binecuvântată!

„Biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14)

     Pentru a reuși în viață, ai nevoie de oameni înțelepți și competenți în jurul tău, de oameni informați și cu o conduită morală impecabilă, care să te poată asista. Dar ține cont: Cei mai buni oameni, cu cea mai vastă cunoaștere, te vor provoca, te vor solicita și îți vor confrunta părerile pe care le-ai avut până acum. Asta nu înseamnă că trebuie să-i eviți. Din contră, este exact motivul pentru care ai nevoie de ei! Trebuie să treci peste teama pe care o ai față de persoanele care sunt mai istețe, mai pregătite, mai talentate și mai experimentate decât tine, și să înveți de la ele. Ceea ce ne împiedică, pe cei mai mulți dintre noi, să ne apropiem de oameni competenți este faptul că ne simțim stingheri în preajma lor. Nu e grav să fii neștiutor… dar e grozav să rămâi așa! Nu fugi spre lucrurile comode, obișnuite și spre interacțiunea cu persoane mediocre, care nu te provoacă să crești. Cu cât te miști în mai multe domenii ale vieții, cu atât ai mai multă nevoie de „un mare număr de sfetnici” care să te forțeze să fii mai mult decât ești, chiar dacă la început nu e ceva confortabil. Du-te acolo unde sunt ei, ascultă ce spun și evaluează-le părerile. Dacă te zidesc spiritual, emoțional și financiar, trebuie să-ți părăsești confortul. Dacă nu, nu vei avea informația de care ai nevoie ca să mergi dincolo de zona ta de confort și să-ți atingi țelul. Doar cei ce sunt dispuși să lupte își împlinesc visele. Și nu uita, oamenii de care ai cea mai mare nevoie sunt cel mai adesea foarte ocupați! De aceea, e puțin probabil că ei vor veni la tine; așa că tu trebuie să mergi la ei. Și fii pregătit: poate că unii dintre ei te vor refuza, dar destui alții, văzându-ți foamea după înțelepciune și cunoaștere, vor răspunde și te vor ajuta să reușești. Așadar, caută sfetnici buni!

„Cuvântul… în gura ta…” (Romani 10:8)

     Dacă nu ești atent, s-ar putea să rostești cuvinte nepotrivite, care să semene îndoială și să contrazică ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Apostolul Pavel scria romanilor: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.” Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste situația în care te afli – și vei vedea cum El lucrează în locul tău, rezolvând lucrurile pentru tine. Cuvântul „mărturisire” vine de la cuvântul grecesc homologia, care înseamnă „a ajunge la un acord, a spune același lucru.” Asta înseamnă că trebuie să ajungi în consens cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu, și să înveți să spui ceea ce spune El, indiferent cât de gravă poate părea situația la un moment dat. Dacă nu este ceea ce spune Dumnezeu, nu este ce trebuie! Dar dacă este în acord cu ce spune Dumnezeu, cuvintele rostite vor deveni arme puternice. Biblia spune: „cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!” (Iov 6:25). Cuvântul „înduplecător” vine de la cuvântul iudaic marats, care înseamnă „a apăsa.” La fel cum sigiliul, de pe inelul regelui, imprimă pecetea autorității sale pe un document, mărturisirea credinței tale pecetluiește problema înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:23-24). Nu te limita doar să Îi spui lui Dumnezeu despre „muntele” tău – vorbește-i „muntelui” tău, folosind Cuvântul lui Dumnezeu! Fă, începând de azi, din Cuvântul lui Dumnezeu – cuvântul tău… și „muntele” tău va începe să se miște!

„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor” (1 Ioan 2:1)

     Luna și stelele pe care le vezi pe cerul senin sunt doar niște picături în vastitatea universului. Soarele nostru este una din cele peste 100 de miliarde de stele care formează galaxia Calea Lactee. Și probabil că există nu mai puțin de 100 de miliarde de galaxii – dintre care miliarde de galaxii probabil că au sute de milioane de planete asemănătoare cu planeta noastră. Telescopul spațial Hubble ne trimite imagini ale unor galaxii aflate la 13 miliarde de ani-lumină. Undeva, pe-acolo, ar putea fi și casa pregătită de Domnul Isus pentru noi, nu crezi?! Și toate acestea au fost create pentru că Dumnezeu a rostit o singură propoziție: „Să fie!…” (vezi Geneza 1). Dar există ceva și mai uimitor: Cel care a creat toate acestea te iubește, și se îngrijește de fiecare detaliu al vieții tale. Când ești slab, El este tare. Când greșești, El te iartă. Biblia ne liniștește că „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:1-2). Harul lui Dumnezeu este cu adevărat uimitor și nu trebuie să faci nimic pentru a-l merita. Fiindcă Dumnezeu este Tatăl tău, poți merge oricând acasă și vei fi întâmpinat de El. Ești „conectat” cu Cel care „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Tu ești conectat la mila și la harul Său nemărginit! Fii uimit și încântat și astăzi de cât de extraordinar este faptul acesta!

„Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14)

     Se spune că uităm peste 80% din ceea ce învățăm la școală și la facultate. Se ridică astfel întrebarea: „Atunci, de ce să ne mai ostenim? Chiar merită educația să investim atât de mult în ea?” Merită! Există nenumărate motive valide pentru învățare, chiar dacă uitarea își va lua și ea tributul. Iată cinci dintre cele mai importante argumente: 1) Funcția cea mai importantă a procesului de învățare este autodisciplina și controlul pe care le cultivă. Studenții sârguincioși învață să urmeze indicații, să îndeplinească cerințe și să-și canalizeze facultățile mentale spre scopuri constructive. Acestea sunt capacități de care ai nevoie pentru a reuși în viață. 2) Chiar dacă nu ținem minte toate faptele și conceptele, știi că ele există și știi unde să le găsești. Așa că știi de unde poți extrage informația, atunci când vei avea nevoie de ea, mai târziu… 3) Faptul că ai învățat mai demult te ajută să înveți mai ușor în prezent. Fiecare exercițiu mental îți facilitează mai multe indicii asociative, de care poți lega idei și concepte viitoare; de asemenea, poți fi transformat prin procesul de învățare. 4) Creierul tău este ca programarea computerului. În realitate, nu se uită nimic. Informația este încă depozitată în creier și se va reactiva atunci când este stimulată în mod corespunzător. 5) Ești modelat de influența celor care te învață. Biblia spune: „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14). Poate ți-ai dori să se descopere un proces mai simplu de modelare a minții omenești, care să înlocuiască experiența anevoioasă și dureroasă a educației. Dar până se va inventa „pilula pentru învățare”, va trebui să te mulțumești cu vechea abordare. Așadar, continuă să înveți!

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbele 21:5)

     Fără un plan pentru viața ta, ea te va lua prin surprindere. Unii își planifică viața pe zile. Se trezesc, își fac lista cu lucrurile pe care le au de făcut – și trec la treabă. Alții își planifică viața pe o săptămână întreagă. Se uită în calendarul săptămânii, își verifică întâlnirile, își revizuiesc țelurile și apoi se pun pe treabă. Expertul în leadership John Maxwell scria: „La începutul fiecărei luni, stau o jumătate de zi și îmi stabilesc agenda pentru următoarele 40 de zile. Pentru mine, patruzeci de zile funcționează mai bine decât treizeci. În felul acesta, am parte de o introducere în luna următoare și nu sunt surprins. Încep prin a-mi revizui programul de călătorii și activitățile planificate cu familia. Apoi revizuiesc proiectele, lecțiile și alte obiective pe care doresc să le îndeplinesc în timpul acelor cinci sau șase săptămâni. După aceea, încep să aloc zile și perioade pentru solitudine, citit, scris, muncit, întâlniri cu oamenii etc. Mi-am pus în orar și activități recreative, cum ar fi să văd o expoziție, să urmăresc o partidă, un meci – sau să joc golf. De asemenea aloc timp și pentru lucrurile neprevăzute. Iar când termin, voi putea să spun aproape tot ce voi face, pe ore, în săptămânile care vor urma. Acesta este unul din motivele pentru care am reușit să realizez atâtea.” Poate gândul de a-ți planifica programul pentru următoarele 40 de zile te copleșește, dar începe măcar prin a-ți planifica ziua. Apoi fă-ți planuri pe o săptămână, pe două săptămâni… apoi pe o lună, pe un an etc. Și dacă Îl consulți mereu pe Dumnezeu, „El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6).