„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare…” (2 Corinteni 3:5-6)

     Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41). Ce a vrut El să le spună prin asta? El a dorit să le transmită că fără prezența Duhului Sfânt care dă putere, și pe care aveau să-L primească în curând, ei nu ar fi fost pregătiți pentru provocările cu care aveau să se confrunte. Nu se punea problema că Domnul Isus se îndoia de devotamentul și de disponibilitatea lor de a-L sluji; dar El știa că ei nu se puteau descurca singuri. Și nici tu nu poți! Așadar, cu cât încetezi mai repede să încerci, cu atât va fi mai bine pentru tine! Dumnezeu nu caută oameni destoinici, pasionați și bine intenționați – dar firești; de fapt, El nu caută deloc oameni firești. El te va binecuvânta numai când îți recunoști totala dependență de El. Asta înseamnă să te rogi și să te sprijini pe El înainte de a începe și să continui să te rogi și să te sprijini pe El până când ajungi la linia de sosire. În același timp, dacă Dumnezeu nu te trimite, iar tu insiști să mergi sau dacă El îți spune să faci ceva și tu încerci să faci lucrul acela prin propriile tale forțe, vei claca negreșit. Și în plus de asta, El te va lăsa să repeți eșecul până ajungi în punctul în care vei spune asemenea apostolului Pavel: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori.” Când ajungem la capătul resurselor noastre, atunci intervine puterea lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este următorul: Nu te mai sprijini pe propriile tale forțe și resurse, ci fii dependent în totalitate de Dumnezeu!

„Mântuirea… vine de la Mine” (Isaia 54:17)

     Ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Nu ești singurul! Și Domnul Isus a fost! Lumea L-a numit mâncăcios, bețiv și prieten al celor mai mari păcătoși. Pe apostolul Pavel l-au acuzat că e prefăcut, nebun, palavragiu… Cine era în spatele acestor acuzații? Cel pe care Biblia îl numește „tatăl minciunilor” (Ioan 8:44) – Satan! Și când îți iei angajamentul de a face voia lui Dumnezeu, el te va ataca și pe tine – și se va folosi de oameni pentru asta. Nu te descuraja și nu dispera: Dumnezeu te va apăra! Cuvântul Său așa spune (Isaia 54:17): „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine.” Dar dacă insiști să te răzbuni, Dumnezeu Se va retrage… și te va lăsa s-o faci! Însă atunci când lași situația în mâinile Sale, încercarea poate duce la o mărturie despre bunătatea și harul Lui în viața ta. Așa că, în loc să-ți irosești timpul văicărindu-te sau încordându-te, mai bine rostește aceste cuvinte din Scriptură (Psalmul 31:16-20): „Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor! Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit! O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc.” Sau roagă-te simplu: „Tată, încredințez situația asta în mâinile Tale. Te rog, scapă-mă! Amin!”

„Iosafat a numit nişte cântăreţi cari… lăudau pe Domnul” (2 Cronici 20:21)

     Încă un lucru de făcut, dacă vrem să câștigăm bătăliile vieții: să învățăm să-I mulțumim lui Dumnezeu în avans. Imaginează-ți că stai pe vârful unui munte și privești în zare spre muntele care se vede de partea cealaltă a unei văi. Jos, se pregătește o luptă. Pe muntele din fața ta, trei armate inamice stau pregătite și așteaptă să nimicească poporul Israel. Iudeii stau pe muntele pe care stai și tu, iar Iosafat, căpetenia lor, le spune așa: „Iată planul de luptă al lui Dumnezeu: toți cei care cântați în cor, vreau să veniți în față.” Așa că, armata va mărșălui spre locul luptei având în linia întâi… corul, care va cânta laude lui Dumnezeu! A funcționat planul? Da! Armatele dușmane au fost „învălmășite” și au ajuns să se omoare unii pe alții – astfel că tot ce i-a mai rămas poporului lui Dumnezeu de făcut a fost să ridice și să împartă prada! De ce a procedat Dumnezeu astfel? Pentru a ne da o imagine clară, din care noi să învățăm să-L lăudăm pe Dumnezeu, prin credință, chiar înainte ca victoria să aibă loc! Deci ne putem ruga astfel: „Doamne, știu că știi că am probleme, dar Îți mulțumesc dinainte, pentru că nu există situație de care Tu să nu te îngrijești!” Vom vedea că se întâmplă trei lucruri: 1) Atmosfera se schimbă. Nu mai resimți teamă, pentru că ai siguranța prezenței lui Dumnezeu. 2) Atitudinea ta se schimbă. Începi să spui: „Doamne, poate situația e prea grea pentru mine, dar pentru Tine nu e prea mare!” 3) Abordarea ta se schimbă. În loc să te plângi prin necredință, începi să rostești vorbe pline de credință. Și pentru că credința ta Îl onorează pe Dumnezeu, și El îți va onora credința și lupta se va schimba în favoarea ta. Și mai există un lucru important referitor la viața de biruință: nu-L lăuda pe Dumnezeu doar periodic, ci laudă-L neîncetat – până când vine, dar și după ce obții izbăvirea sau victoria. Amin?

„Staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (2 Cronici 20:17)

     Uitându-ne la exemplul din 2 Cronici 20, încercăm să învățăm cum să câștigăm și noi bătăliile vieții! O a cincea condiție: să rămânem neclintiți. Ați reținut ce i-a spus Dumnezeu lui Iosafat? „Stați acolo!” Ce înseamnă să stai neclintit când ești într-o criză? Este o atitudine mentală de încredere și de pace sufletească, în care declar: „Mă voi încrede în Dumnezeu!” Un pastor scria: „E ceva ce învăț încetul cu încetul; voia lui Dumnezeu nu este niciodată să fug de o situație dificilă. Dacă fug, situația mă va urmări și mă va ajunge din urmă, mai încolo, pe drum… Poate nu va arăta la fel, dar va fi aceeași. De ce? Pentru că Dumnezeu dorește să mă învețe că El este îndeajuns pentru orice problemă. Dacă nu învățăm lucrul acesta astăzi, poate îl vom învăța săptămâna viitoare. Dacă nu-l învățăm săptămâna viitoare, poate îl vom învăța anul viitor. Până-ntr-un final, îl vom învăța… dar cu cât mai devreme, cu atât mai bine! Ne putem scuti de probleme dacă stăm neclintiți și-L așteptăm pe Dumnezeu cu o încredere deplină!” Așadar, pe ce stăm noi neclintiți? „Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi” (2 Cronici 20:20). Trebuie să stăm neclintiți bazându-ne pe caracterul lui Dumnezeu. Avem un Dumnezeu credincios, pe care ne putem bizui! În al doilea rând, noi trebuie să stăm neclintiți bazându-ne pe mesajele pe care ni le-a oferit prin profeții Săi – cu alte cuvinte, pe adevărul Bibliei. Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu și noi trebuie doar să ne bazăm cu încredere pe promisiunile scrise ale lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul Lui pentru tine (pentru noi toți!) astăzi este acesta: Stai neclintit, bazându-te pe caracterul imuabil, statornic al lui Dumnezeu și pe promisiunile neschimbătoare pe care le găsim în Cuvântul Său!

„Nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15)

     Un alt lucru necesar, dacă vrem să câștigăm bătăliile vieții, este să învățăm să ne relaxăm prin credință. Să observăm modul în care a răspuns Dumnezeu la rugăciunea lui Iosafat: „Nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.” Mulți dintre noi se istovesc încercând să ducă luptele lui Dumnezeu de unii singuri. În entuziasmul de început al vieții noastre de creștini, suntem nerăbdători să câștigăm lumea pentru Hristos și să punem neîntârziat bazele Împărăției Sale prin forțe proprii. Asta pentru că nu înțelegem care sunt implicațiile! Apoi, după ce ne-am străduit din răsputeri, se instalează realitatea. Și vom ajunge în final, să ne târâm înapoi pe coate și pe genunchi, amărâți și descurajați, crezând că L-am dezamăgit pe Dumnezeu. El însă ne liniștește, spunându-ne: „Nu M-ai dezamăgit, întrucât nu te-ai încrezut în Mine.” Adevărul este că nu noi ne încredem în Dumnezeu, El crede în noi! Nu noi Îl ținem pe El de mână, ci El ni le ține într-ale Sale! Și El ne spune să ne odihnim prin credință și să-L lăsăm pe El să lucreze prin noi. Apostolul Pavel a scris: „După cum L-aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El” (Coloseni 2:6). Cu alte cuvinte, adu-ți aminte cum erai la început când ai crezut: aveai o credință curată și clară în lucrarea desăvârșită a lui Hristos… Așadar continuă să trăiești prin acea credință. Tu nu ai devenit creștin, căutând desăvârșirea, prin strădanie și fapte bune. Lucrările lui Dumnezeu nu au nimic de-a face cu asta! Mântuirea este un dar fără plată. Dumnezeu nu are nevoie de noi ca să gestionăm lucrurile la milimetru; El ține totul sub control, și El dorește ca noi să ne odihnim și să-L lăsăm pe El să lucreze prin noi. Concluzie: Biruința în viață este un dar de la Dumnezeu! De aceea (cf. 2 Corinteni 2:14), „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos”.

„Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul” (2 Cronici 20:3)

     Un alt lucru pe care trebuie să-l facem pentru a câștiga bătăliile vieții este să ne aducem problemele înaintea lui Dumnezeu. În mijlocul crizei în care se afla, Iosafat „şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post.” Rugăciunea nu este întotdeauna primul lucru la care ne gândim. De ce? Pentru că vrem să ne rezolvăm problemele pe cont propriu. Într-o zi, un diacon și-a sunat pastorul și i-a zis: „Avem o problemă pe care nu o putem rezolva. Am încercat toate metodele și nimic nu merge.” Pastorul a răspuns: „Ei bine, înseamnă că tot ce ne rămâne de făcut este să ne rugăm.” La care diaconul a replicat: „Chiar credeți că e nevoie să ne rugăm pentru așa ceva?” Când ne confruntăm cu bătăliile vieții, rugăciunea trebuie să fie primul lucru la care recurgem, nu ultimul! Și uneori, când problema nu poate fi rezolvată doar prin rugăciune, Dumnezeu ne călăuzește spre un al doilea element: postul. L-ai încercat vreodată? Postul nu e ceva mistic, tainic; postul are de-a face cu concentrarea! Când postești tu spui: „Doamne, pot trăi fără multe lucruri, dar nu pot rezolva problema aceasta fără Tine. Așa că în loc să fiu preocupat de televizor, mâncare sau rețele de socializare, îmi voi petrece timpul căutând fața Ta!” Sutașul Corneliu a postit și s-a rugat timp de patru zile, rugându-L pe Dumnezeu să-i arate calea. Drept urmare, Dumnezeu i l-a trimis acasă pe apostolul Petru, ca să-i predice Evanghelia lui și Neamurilor – și astfel el a schimbat cursul istoriei (vezi Faptele Apostolilor cap.10). Pentru a ști pe cine să aleagă în echipa misionară, biserica Noului Testament a postit, s-a rugat și a cerut călăuzirea lui Dumnezeu. Și drept rezultat, s-a format una dintre cele mai dinamice echipe de evanghelizare din toate timpurile: Pavel și Barnaba (vezi Faptele Apostolilor 13:2-3). Când devii suficient de serios ca să te rogi și să postești pentru problema ta, Dumnezeu îți va arăta soluția!

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Pentru a câștiga bătăliile vieții, trebuie să ne recunoaștem inamicii… dar trebuie, 2: să ne recunoaștem neputința. Singurii oameni pe care Dumnezeu nu-i poate ajuta sunt aceia care nu cred că au nevoie de ajutorul Său. Regele Iosafat a zis: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Deseori, ochii noștri sunt îndreptați spre orice și spre oricine, numai spre Dumnezeu, nu – adică, tocmai către Cel care chiar poate rezolva problemele! Circumstanțele noastre sunt precum o saltea: dacă stai pe ea, te odihnești bine, dar dacă stai sub ea – te poți sufoca! Ațintește-ți privirea la Domnul, și doar așa vei ieși biruitor în împrejurările în care te afli! Ține minte, „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul…” (Zaharia 4:6). Nu putem trăi viața de creștini prin propria noastră putere, pentru că ea este limitată. Avem nevoie de puterea pe care o căpătăm atunci când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să trăiască în noi. Să ne gândim la o mănușă. În sine, este neputincioasă și fără valoare. Dar când mâna intră în ea, mănușa devine utilă și eficientă. Domnul Isus a zis: „Voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi” (Faptele Apostolilor 1:8). Domnul Isus S-a referit deseori la Duhul Sfânt ca la „Mângâietorul”… așa că, atunci când nu știi ce să faci, bazează-te pe promisiunea Sa: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Concluzie: dacă luptăm prin propria noastră putere, vom pierde; dar când apelăm la puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi, vom câștiga!

„Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră” (2 Cronici 20:12)

     Cu ajutorul lui Dumnezeu, regele Iosafat a învins nu doar o armată, ci trei! Și istoria lui ne învață și pe noi cum putem câștiga bătăliile vieții. Așa că, în câteva episoade consecutive vom învăța împreună cum să biruim și noi. În primul rând, trebuie să ne identificăm dușmanii. Cei mai mulți dintre noi nici nu se gândesc cine este adevăratul dușman. Credem că e automat cel care vrea să ne ia locul de muncă, soțul, soția, sau banii. Însă de multe ori dușmanul este în noi – e propria atitudine! Adesea, ceea ce ne doboară nu este ce ni se întâmplă, ci reacția noastră la acea situație. Înainte de-a obține victoria, la nivel personal, trebuie să-ți identifici dușmanul. Să observăm cum a reacționat Iosafat când a auzit că „o mare mulțime” se ridică împotriva lui. El s-a umplut de „spaimă” (v. 2-3) – o reacție (am spune) destul de firească: întrezărim problema, ne îngrijorăm, ne umplem de spaimă gândindu-ne ce-o să ni se întâmple, ori ce să facem. În realitate, spaima este totalmente nocivă doar dacă ne raportăm la ea într-un mod greșit. Dar o putem și folosi, pentru a ne motiva să învingem problema și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Numai atunci când devenim descurajați, când renunțăm, când ne înfuriem, când începem să întrebăm: „De ce eu, Doamne?” – atunci de fapt ne învinge teama. Dacă te afli într-o situație care te umple de neliniște, de frică, de panică – adu-ți aminte: Dumnezeu răspunde nu neapărat la nevoi, El răspunde la credință! Așadar, fundamentează-ți credința pe Cuvântul Său neclintit și bazează-te pe promisiunile Sale, precum cea din Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” Încrederea nezdruncinată în Cuvântul lui Dumnezeu declanșează ajutorul Său în favoarea noastră. Așadar, încrede-te în promisiunile lui Dumnezeu!

„Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.” (1 Samuel 1:27)

     Ana își dorea atât de mult să devină mamă, încât „se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea”. (vers. 10). De fapt, ea a făcut o juruință înaintea lui Dumnezeu, promițând că, dacă îi va da un copil, „îl va închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui” (vers. 11). Și așa s-a întâmplat! Biblia relatează: „Când i s-au împlinit zilele, Ana a născut un fiu” (vers. 20). Același lucru i s-a întâmplat și lui Rut: „Boaz a născut pe Obed, din Rut” (Matei 1:5). Rut era o văduvă săracă atunci când Dumnezeu i-a prezentat-o lui Boaz, proprietarul ogorului unde ea trudea din greu. Ea făcea parte dintre neamuri, iar el era iudeu – și prin Lege, le era interzis să se căsătorească. Însă Dumnezeu a dat la o parte bariera care le stătea în cale și, din unirea lor, a rezultat un băiat pe nume Obed. El va fi un strămoș al regelui David și în cele din urmă al Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27). Iar răspunsul, tot aici (Ieremia 32) în vers. 17: „Doamne… Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!” Astăzi, dacă te rogi ca Dumnezeu să-ți dăruiască un copil, bazează-te pe aceste versete și crede-le: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra… Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:4-5, 7). Domnul să-ți asculte ruga!

„Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace” (Psalmul 29:11)

     Oare de ce momentul de întoarcerea acasă, seara, se numește „oră de vârf”, când nimic nu se mișcă? Adevărata „oră de vârf” este mai degrabă când ajungem acasă, deoarece tuturor ne este foame și ne pierdem rapid răbdarea. Când ambii părinți lucrează, se întorc de obicei acasă obosiți, uneori iritați, dar copiilor nu le pasă – ei au nevoie de atenția lor imediată. Așa se creionează un cadru potrivit pentru ceartă. Există anumite lucruri pe care mama le poate face pentru a detona această bombă a orei de vârf. Mai întâi, dă-le un telefon copiilor înainte de-a pleca de la serviciu. Lucrul acesta îți poate oferi un punct de pornire în rezolvarea problemelor care ar putea mocni acasă. Al doilea lucru, roagă-te și fă un efort conștient, în drumul spre casă, pentru a te debarasa de responsabilitățile de la serviciu și de problemele acelei zile. Al treilea, în ce privește cina, e înțelept să faci câte ceva de dimineață, sau în seara dinainte. O cină cu legume care pot merge din congelator direct în cuptor, împreună cu șnițelele pregătite dimineața, vor elibera presiunea din momentul în care stresul e cel mai mare. Cu cât familia mănâncă mai repede și nivelul de zahăr din sânge crește, cu atât mai bine. Apoi, petrece-ți timp cu copiii înainte de-a le verifica temele. Tatăl ar putea să-i scoată la o plimbare prin cartier sau să joace fotbal cu ei. În cele din urmă, puneți-i pe copii la culcare și rezervați-vă câteva clipe de liniște pentru voi. Nu e ușor să faci față orei de vârf cinci seri pe săptămână, dar cu o mică planificare, poate fi mai puțin stresant. Și iată o promisiune pentru ora de vârf: „Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” Iar noi spunem: „Doamne ajută, Doamne dă izbândă, tuturor părinților!” Amin!