„Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.” (Iacov 1:2-3)

     Tu ești mai aproape decât crezi de a fi acea persoană care Dumnezeu vrea să fii. Prin harul Său plin de putere, vei trece peste orice încercare și vei deveni mai puternic și mai înțelept. Apostolul Pavel spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Dumnezeu este pentru tine! Asta înseamnă că poți face ceea ce ți-a fost teamă că nu poți. Zăbrelele neputinței de care te lovești sunt în mintea ta. Și pentru că tu ai ridicat baricada în jurul tău, cu ajutorul lui Dumnezeu o vei dărâma. Dumnezeu dorește să te elibereze de atitudinile tale pline de teamă care te-au ținut pe loc; El dorește să te elibereze pentru a putea trăi la potențialul tău maxim. Atitudinea corectă poate doborî orice barieră. De exemplu, Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8). De ce? Pentru că dragostea nu depinde de emoții sau de circumstanțe, ci este un slujitor al voinței tale. Dragostea este o decizie! Domnul Isus a spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). Și dacă Domnul Isus poruncește, El te va ajuta și să poți duce la îndeplinire! Începutul este de obicei partea cea mai dificilă. Călătoria de o sută de kilometri începe cu primul pas; după aceea totul devine mai ușor. Dar, ai grijă: vechile atitudini vor încerca să iasă la suprafață din nou, și vor fi mai puternice ca niciodată! Nu le lăsa! Jurnalistul radio Paul Harvey spunea: „Întotdeauna îți dai seama când te afli pe calea spre izbândă; tot drumul este la deal!” Așa că ai răbdare; îți va lua timp să ajungi acolo. Dar orice lucru demn merită toate eforturile tale, nu-i așa?

„Auzim însă că unii dintre voi… nu lucrează nimic” (2 Tesaloniceni 3:11)

     Într-o zi, Petru s-a uitat la Ioan și i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” (vezi Ioan 21:21-22). Deci, dacă apostolul Petru a fost apostrofat pentru că s-a amestecat, oricare dintre noi poate fi. Nu vorbim aici despre a da ajutor altora, ci vorbim despre faptul de a ști când să stai deoparte și să-ți vezi de treburile proprii. Uneori dăm buzna și încercăm să rezolvăm probleme fără să ni se ceară acest lucru. Și nu numai că strădaniile noastre rămân fără rod, dar ele sunt și respinse. Când devii matur spiritual și depășești nevoia de a „repara” pe oricine, viața devine mai simplă. Când „nu-ți mai bagi nasul unde nu-ți fierbe oala”, devii mai disponibil să-i ajuți pe aceia care au cu adevărat nevoie. Cu toate acestea, a nu te amesteca înseamnă mai mult decât evitarea tentației de a-i supraveghea, de a-i lumina sau de a-i salva pe ceilalți. Înseamnă să nu tragi cu urechea, să nu bârfești, să nu-i vorbești pe alții pe la spate și să nu vrei să înțelegi pe toată lumea. Identifici vreuna dintre aceste trăsături în tine însuți? Dacă da, confruntă problema înainte de-a te costa și de a-ți pierde respectul celorlalți. Știi de ce ne concentrăm atât de mult asupra slăbiciunilor altora? Ai ghicit: pentru a nu ne uita cu atenție la noi înșine. Singurul lucru pe care îl poți schimba în ce-i privește pe ceilalți este… atitudinea ta față de ei. Apostolul Pavel scrie: „unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-și mănânce pâinea lucrând în liniște” (2 Tesaloniceni 3:11-12). Un consilier spune: „Faptul că suntem oameni împăciuitori nu înseamnă să ne amestecăm în treburile altora. Noi suntem purtători ai păcii prin faptul că noi înșine rămânem liniștiți, nu creăm tulburare și nici haos suplimentar atunci când ajungem în mijlocul treburilor și relațiilor celorlalți.” Deci, nu te amesteca în treburile altora!

„El… avea ochii pironiți spre răsplătire” (Evrei 11:26)

     Moise a descoperit că atunci când nu îndeplinești visul pe care ți l-a dat Dumnezeu, sau când visul tău nu corespunde cu cel pe care-L are El pentru tine, nici măcar un palat regesc nu te va face fericit. „Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu… pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:24-27). Când Dumnezeu îți încredințează un vis, vei putea vedea lucruri „nevăzute” de alții. Și așa ajungem înaintea celui de-al cincilea distrugător de vise: lipsa imaginației. Umoristul Robert Orben a spus: „Nu uitați că există numai două tipuri de oameni în această lume – realiștii și visătorii. Realiștii știu unde merg. Visătorii au fost deja acolo.” Dumnezeu ți-a dat darul memoriei pentru a-ți reaminti trecutul, și darul imaginației pentru a trăi dinainte viitorul. Moise „a văzut” Țara Promisă cu mult timp înainte de a ajunge acolo. A fost ceea ce l-a susținut în cei patruzeci de ani lungi prin pustie. Dumnezeu nu a făcut vreo greșeală când ți-a dat imaginație. Datorită ei poți rămâne neclintit cu privire la visul tău și îl poți vizualiza înainte de a se împlini, chiar și când ceilalți au îndoieli. Așadar, dacă ești un visător care și-a văzut deja visul prin imaginație, încrede-te în Dumnezeu și pune-ți visul la încercare. Dacă vii dintr-un mediu descurajator sau dacă nu crezi că ai prea multă imaginație, nu-ți pierde speranța. Încă mai poți să-ți descoperi și să-ți dezvolți visul. Dumnezeu a pus în tine această capacitate.

„Caleb a fost însuflețit de un alt duh” (Numeri 14:24)

     Caleb a fost realmente un om remarcabil. El nu-și bătea capul cu vreun plan de pensie sau cu vreo metodă de relaxare! La optzeci și cinci de ani, el a visat să aibă propriul său munte în Țara Promisă. Și chiar dacă acolo existau uriași, el nu s-a lăsat descurajat câtuși de puțin. Când oamenii din jurul său au văzut uriașii și au dorit să se retragă, Caleb l-a introdus pe Dumnezeu în ecuație și a zis: „îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!” (v. 9). Să remarcăm cuvintele: „îi vom mânca”… Pe măsură ce crești în credință, vei începe să te întărești cu ceea ce vrăjmașul aruncă spre tine și în consecință, vei deveni mai puternic. Concluzie: Tu poți alege – să te incluzi sau să te excluzi! Dumnezeu a zis: „pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni.” Putem observa că acest om, Caleb, era însuflețit de „un alt duh”, ceea ce ne indică faptul că suntem în fața celui de-al patrulea distrugător de vise: lipsa încrederii, deznădejdea. Visele sunt fragile, iar ele sunt expuse celui mai mare risc atunci când sunt ceva nou pentru tine, când cei pe care îi iubești și îi respecți nu sunt de acord cu tine și când nu ai în istoria ta niciun exemplu pe care să te bazezi și care să-ți dea încredere. Într-un astfel de moment, trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu în mod personal și să stabilești o relație cu El. „Aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Cuvântul „isprăvi” indică faptul că Dumnezeu îți poate arăta cum să exploatezi, cum să folosești, cum să profiți și cum să găsești ocazii favorabile chiar și în cele mai rele circumstanțe!

„Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.” (Romani 4:17)

     Când îndrăznești să visezi, Dumnezeu lucrează prin tine și „cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.” Dar există un al treilea distrugător de vise pe care trebuie să-l înfrângi: mediocritatea. Visul dat de Dumnezeu te va solicita la maxim și nu-l poți duce la îndeplinire rămânând în siguranța mediocrității. Când te mulțumești cu mediocritatea, ești tentat să dai vina pe alții, pe împrejurările în care te găsești sau pe sistem. Dar în realitate, mediocritatea este întotdeauna o alegere personală. Când nu ai niciun vis măreț, ești în pericol ca viața să ți se scurgă printre degete. Autorul Kenneth Hildebrand o spune astfel: „Cel mai sărac om din lume nu este cel care nu are niciun ban în buzunar, ci cel care nu are niciun vis! El este ca un vapor mare, construit pentru marele ocean, dar care încearcă să navigheze într-un heleșteu. Nu are în vedere niciun port la care să ajungă, niciun orizont îndepărtat, nicio încărcătură valoroasă de transportat. Orele sale sunt absorbite de rutină și de fapte mărunte sau neînsemnate. Nu e de mirare că devine nemulțumit, arțăgos și „sătul.” Una dintre cele mai mari tragedii ale vieții este o persoană cu o capacitate de excepție și cu un suflet de două parale.” Dacă simți că viața ta e mai aproape de mediocritate decât ți-ai dori, atunci trebuie să visezi mai mult. Nimic nu te poate scoate din rutina ta, decât un vis inspirat de Dumnezeu. Și dacă nu ai deja un astfel de vis, roagă-L pe El să ți-l dea… Poate nu ți-l va da pe loc, poate va dura ceva timp – dar ți-l va da cu siguranță!

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri” (Romani 4:18)

     Al doilea distrugător de vise este dezamăgirea. Dezamăgirea este prăpastia care se formează între așteptare și realitate, și fără îndoială că te-ai confruntat și tu cu ea. Ai fost nevoit să trăiești cu vise neîmplinite sau cu speranțe spulberate iar lucrul acesta te-a afectat. Mark Twain a spus: „Trebuie să avem grijă ca din experiențe să extragem numai înțelepciunea ce se găsește în ele – și să ne oprim acolo, ca să nu fim și noi ca pisica ce s-a așezat pe plita încinsă a unei sobe. Ea nu se va mai așeza niciodată pe o asemenea plită – și e un lucru bun; dar nu va mai sta nici pe una rece vreodată.” Când ceva nu merge bine, noi spunem: „Nu voi mai face așa ceva niciodată!” Ce greșeală, mai ales când e vorba despre visele tale! Experiența eșecului este prețul pe care trebuie să-l plătești pentru a dobândi succesul. Uneori trebuie să te confrunți cu el și să-l înfrângi în mod repetat, pentru a putea merge înainte și pentru a-ți putea împlini visul. Avraam a fost chemat să dea naștere unei națiuni. Dar înainte de a fi tatăl lui Isaac, s-a dovedit nerăbdător și l-a născut pe Ismael, generând astfel o situație negativă cu care a trebuit să trăiască toată viața sa. Dar el nu a încetat niciodată să creadă în visul său venit de la Dumnezeu. Biblia spune: „El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească” (Romani 4:20-21). Să remarcăm cuvintele „întărit în credința lui”; trebuie să te întărești în credință în fiecare zi prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune, aducându-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu și de faptul că nimic nu este prea greu pentru Domnul (vezi Ieremia 32:17).

„Iosif a mai visat un alt vis…” (Geneza 37:9)

     În următoarele câteva zile, vom analiza împreună câțiva distrugători de vise. Primul este descurajarea. Se povestește că doi tineri, cărora le plăceau foarte mult ciupercile, au cumpărat mai multe kilograme de la un vânzător de pe marginea drumului. Și-au făcut omletă cu ciuperci, salată de ciuperci, supă de ciuperci și au inventat chiar și un desert cu ciuperci. Până și pisica lor s-a ospătat cu câteva resturi de ciuperci. Mai târziu, femeia a intrat în bucătărie și a găsit pisica întinsă pe podea, gâfâind. A pus mâna pe telefon și a vorbit cu veterinarul care i-a spus că probabil ciupercile au fost otrăvitoare și a sfătuit-o să meargă de urgență la spital. Când s-au întors de la spital, se așteptau să vadă pisica zăcând fără viață pe podea. În schimb, ea stătea într-un colț, înconjurată de o mână de pisicuțe care tocmai văzuseră lumina zilei. Ceea ce ei au crezut că este agonia morții erau de fapt durerile nașterii! Când ți se pare că visul tău își trage ultima suflare, continuă să crezi în Dumnezeu; poate că ești mai aproape ca niciodată de a da naștere la ceva! Nu lăsa ca descurajarea să-ți ucidă visul. Iosif a avut un al doilea vis, unul chiar mai măreț! „Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.” (Geneza 37:9). Dacă ți-ai abandonat visul din cauza descurajării, ridică-te și adu-l înapoi. Dacă ți-ai împlinit deja visul, cere-i lui Dumnezeu unul și mai mare. Tu spui: „Dar provocarea pare prea mare pentru mine!” Pentru Dumnezeu nu e prea mare, nu vei avea niciodată vise prea mari pentru El! Cuvântul Său ne întreabă: „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14). Tu ai putea să mori cu visul tău în faza de plan, sau de construcție, sau să-l lași să fie împlinit de altcineva… dar atâta timp cât ești în viață, trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și să visezi din nou!

„Ferice de cei… care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmul 119:2)

     Biblia spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta” (Deuteronomul 6:5). „Încrede-te în Domnul din toată inima ta…” (Proverbele 3:5). „Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13). Îl iubești tu pe Dumnezeu cu toată inima ta? Te încrezi în El cu toată inima ta? Îl cauți tu cu toată inima ta? Numai scopul arzător al unei viziuni clare te va împiedica să te pierzi de pe cale sau să fii înghițit de lucrurile pieritoare și care nu valorează nimic prin comparație cu veșnicia. Să ne gândim la masa de nașteri; este concepută în așa fel încât să țină mama pe poziție indiferent de durere și de disconfort. Întrebarea este: tu îți poți păstra poziția credinței chiar și atunci când asta înseamnă să fii expus durerii și presiunii? Asta este ceea ce fac rugăciunea constantă și cititul Bibliei: te țin pe poziție când altfel ai fi tentat să ieși din voia lui Dumnezeu. Poate crezi că dacă nu te expui riscului nu ai cum să mai suferi din nou… Dar asta înseamnă și că nu vei mai aduce rod! Dumnezeu i-a zis Evei: „cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău” (Geneza 3:16). Putem observa faptul că, la sfârșitul travaliului și al durerii, Dumnezeu a spus că va reînnoi relația dintre femeie și bărbat, restaurând dorința femeii. Ideea este următoarea: nu există niciun leac pentru durerea din trecut, decât dorința din prezent. Deci, fie că ești epuizat de victoriile tale sau descurajat de înfrângerile tale, lasă-L pe Dumnezeu să te cheme din nou la El. Lasă-L să-ți reaprindă dorința de a fi tot ceea ce dorește El să fii!

„Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău” (Judecători 6:25)

     Când îngerul Domnului l-a chemat pe Ghedeon, el bătea grâu în teasc, încercând să-l ascundă de madianiți. (vezi v. 11). E un fapt interesant, întrucât Dumnezeu avea să-l folosească pe Ghedeon la distrugerea armatei madianite și la eliberarea Israelului. Dar înainte de-a putea face asta, existau câteva lucruri familiale pe care trebuia să le rezolve – începând cu altarul pe care tatăl său îl zidise pentru un zeu numit Baal. Altarul exista în familie de ani de zile. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău… Să zidești apoi… un altar Domnului Dumnezeului tău.” (Jud. 6:25-26). Să lămurim următorul aspect: lucruri precum mânia, dependența, abuzul și relațiile extraconjugale pot face parte din istoricul familiei tale, dar ele nu trebuie să facă parte și din viitorul tău. Nu numai că Dumnezeu îți poate vindeca inima și suferințele, dar El te va folosi pentru a vindeca inimile și suferințele copiilor tăi. Mizeria care s-a transmis din generație în generație poate fi oprită aici și acum. Nu trebuie să transmiți copiilor tăi ceea ce ți-au transmis ție strămoșii tăi. Scoate totul la lumină și adu înaintea Domnului. Descoperirea duce la vindecare. Și dacă ți-ar fi de ajutor să ai un consilier creștin matur, caută-l! „Să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:2). Lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte. Răul care ți s-a făcut în anii tăi de formare are nevoie de timp de vindecare și Dumnezeu va lucra cu tine zi de zi până când te va face întreg. Dar trebuie să lași ca vindecarea să înceapă. Ridică-te prin credință, ia-ți viața în mâini și declară: „În ce mă privește, toate astea se termină aici și acum!”

„Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi” (Proverbele 13:22)

     Cuvântul „moștenire” este folosit de 203 ori în Sfânta Scriptură, deci cu siguranță Dumnezeu consideră chestiunea importantă. Solomon scrie: „Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi.” În sfera umană, „valoarea ta” este reprezentată de suma totală a posesiunilor tale. Dar în economia lui Dumnezeu, valoarea ta este egală cu suma totală a dărniciilor tale. Ceea ce nu dăruiești este pierdut pentru totdeauna, dar ceea ce pui în mâna lui Dumnezeu devine o amintire eternă. Moses Montefiore a fost primul evreu care a ocupat o poziție importantă în Londra. A fost ridicat la rang de cavaler de către regina Victoria în 1837, și tot în același an a fost ales și prefect al Londrei. În ultimii ani ai vieții sale, el a devenit celebru pentru actele sale caritabile. A efectuat șapte călătorii în Țara Sfântă, ultima la vârsta de nouăzeci și unu de ani. Dragostea sa pentru Țara Sfântă s-a evidențiat prin finanțarea unei fabrici de textile, a unei prese de tipar, a unei mori de vânt și a câtorva colonii agricole din Palestina. La aniversarea a o sută de ani, ziarul London Times a publicat mai multe editoriale cu laude la adresa lui. A strâns o avere colosală din afacerile sale și din achizițiile imobiliare, însă când a fost întrebat de un reporter care este valoarea sa, el a invocat o cifră mult mai mică: „Averea dumneavoastră trebuie să fie mult mai mult de-atât!” a spus reporterul. Sir Moses Montefiore a replicat: „Nu m-ați întrebat câți bani am, ci cât valorez. Așa că am calculat cât am dăruit prin acte caritabile. Noi valorăm numai atât cât suntem dispuși să împărțim cu alții!” Tu, cât valorezi? În ochii lui Dumnezeu, este suma totală a ceea ce dăruiești.