„Ca să deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10)

     Pentru a atinge un nivel mai ridicat de autodisciplină, ar trebui să faci următoarele lucruri: 1) Începe fiecare zi făcând mai întâi lucrurile dificile. Și când ți se distrage atenția, silește-te să te aduni și să le termini. De exemplu, fă-ți patul, strânge-ți hainele și spală vasele; nu face lucruri în plus pentru alții. Și nu începe mai multe proiecte în același timp; sentimentul că trebuie să termini ce ai început te va ajuta să crești în ceea ce privește autorespectul și autodisciplina. 2) Ia hotărârea de a fi punctual. Lipsa punctualității este un obicei greu de învins. Pentru a scăpa de el trebuie să fii dispus să-i pui denumirea corectă – un comportament nechibzuit și egoist. 3) Planifică-ți lucrurile dinainte. Lucrurile îți iau mai mult decât crezi, așa că nu aștepta până în ultima clipă și apoi să te grăbești neștiind pe ce să pui mâna. „Viața cu pistolul la tâmplă” îți poate da ulcere, pe când atunci când ai timp în plus, ești sănătos și ai pace în inimă. 4) Acceptă mustrarea celor dragi, fără să te superi și fără să te răzbuni. Până nu ești dispus să accepți mustrarea, nu vei fi calificat să-i mustri pe alții. Biblia spune: „înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10), așa că dacă ești înțelept, vei accepta părerea celor dragi și vei căuta sfaturile lor. Gandhi a spus cândva: „Există o limită a autoîngăduinței, dar nu există nici o limită a autoînfrânării.” Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți înfrânezi gândurile, sentimentele, dorințele și manierele nepotrivite. Identifică domeniile din viața ta care sunt greu de gestionat, nu-ți mai găsi scuze, recunoaște adevărul chiar dacă doare și stabilește-ți câteva ținte pe care le poți atinge. Cu alte cuvinte, învață „să deosebești lucrurile alese.”

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:6)

     Pavel scrie: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, … suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (v. 4-6). Dr John Maxwell ne recomandă să lucrăm acolo unde suntem cei maibuni 80% din timp, unde învățăm 15% din timp și unde suntem cei mai slabi 5% din timp. Așadar, care sunt darurile tale? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie: 1) Să ai sentimentul siguranței. Dacă lași ca neliniștile tale să-ți fure ce ai mai bun în tine, vei deveni o persoană inflexibilă și reticentă față de schimbări. Și dacă nu te schimbi, nu crești. 2) Să ajungi să te cunoști. Stai și analizează-ți darurile, cere părerile altora și primește-le, dar fii totodată cinstit cu privire la ceea ce nu cunoști despre tine. 3) Să ai încredere în liderii tăi. Dacă nu poți avea încredere în cel pe care îl urmezi, atunci ar trebui să cauți pe cineva care îți inspiră încredere sau în caz contrar, alătură-te unei alte echipe. 4) Să vezi întregul tablou. Locul tău în orice echipă are rost numai în contextul întregului tablou. Dacă singurul tău motiv de a-ți găsi o nișă este câștigul propriu, această motivație greșită îți va fura exact bucuria, împlinirea și succesul pe care ți-l dorești. 5) Să contezi pe experiența pe care ai acumulat-o. Singurul mod în care poți să știi dacă ți-ai descoperit locul potrivit este să încerci lucruri noi, să-ți asumi riscuri, să înveți din greșelile și din succesele tale și să descoperi lucrul pentru care te-a înzestrat Dumnezeu.

„S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34)

     Cuvântul metamorfoză înseamnă a fi schimbat dintr-o formă în alta. În Evrei capitolul unsprezece, găsim o listă cu oameni celebri, iar printre ei se regăsesc Moise și David. Aveau ei oare slăbiciuni? Da! Aveau ei uneori lupte? Absolut. Dar: „S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie.” Să ne imaginăm omida care se transformă în fluture. Totul începe lent și timid și este nevoie de multe ore pentru a se putea târî un pas sau doi. Cu toate acestea, când este supusă procesului de metamorfozare, ea devine un fluture frumos care poate zbura pe distanțe lungi prin simpla plutire pe curenții de aer. Aripile fluturilor s-au dezvoltat ca urmare a zbaterii coconului până ce acesta s-a spart. Fără luptă, nu-i cunună! Înțelegi ideea? Te zbați tu pentru ceva anume în prezent? Te afli în mijlocul unei lupte spirituale? Zbaterile tale sunt cele care îți dezvoltă puterea și luptele sunt cele care îți aduc victoria. Satan nu dorește să știi asta. El speră că lupta în care te afli te va distruge în loc să te dezvolte, așa că el continuă să arunce presiune asupra ta. Când viața lui Pavel a devenit atât de grea încât a crezut că nu mai rezistă nici măcar o zi, Dumnezeu i-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Cum a reacționat Pavel? El scrie: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10). Deci, încrede-te în Dumnezeu și învață din fiecare situație prin care El îngăduie să treci!

„Cel neprihănit dă fără zgârcenie.” (Proverbe 21:26)

     Nivelul binecuvântării financiare pe care ți-o încredințează Dumnezeu depinde de următoarele trei întrebări: 1) Ești suficient de matur ca s-o gestionezi? 2) Speri să culegi, dar nu ești dispus să semeni? 3) Ești o persoană strângătoare sau una darnică? Dumnezeu știe că nu putem dărui toți aceeași sumă. Domnul Isus a lăudat o femeie văduvă pentru că și-a dat ultimii bănuți, spunând: „toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea…” (Marcu 12:44). Pe de altă parte, Barnaba, omul de afaceri „a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele Apostolilor 4:37). Cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât mai mult El te face responsabil. Domnul Isus a zis: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Într-o biserică, în timpul când se adunau darurile de bunăvoie, un pastor a spus adunării să ia fiecare dintre ei portmoneul sau poșeta persoanei din fața lor. „Acum” a spus el „deschideți-le și dăruiți suma pe care v-ați dorit dintotdeauna s-o dăruiți, dar care ați simțit că nu v-o permiteți!” În realitate, noi nu suntem chemați să dăruim la fel, dar suntem chemați să ne sacrificăm la fel. Lucrul acesta ne face pe toți egali. Nu-i așa că este interesant că poți merge să iei cina la cineva care nu are bunăstare, și pleci simțindu-te ca un rege datorită ospitalității acelei persoane? Asta pentru că esența generozității este jertfa de sine. Dumnezeu a dat binecuvântare financiară unor oameni care nu sunt stăpâniți de iubirea de bani. Cum poți să-ți dai seama că ești stăpânit de iubirea de bani? În loc să dăruiești când Dumnezeu îți spune s-o faci, buzunarul tău este închis. Deci, înțelege acest principiu: Când Dumnezeu îți spune să semeni o sămânță, înseamnă că te așteaptă un seceriș!

„Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni… pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36)

     Iosif i-a oferit lui Faraon sfaturi financiare sănătoase, pe care am face bine să le ascultăm și noi: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36). Cum a reacționat Faraon? „Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon.” (citim în versetul 37). Siguranța ta viitoare este garantată, dacă pui în practică următoarele trei principii scripturale: 1) Zeciuiala. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10). 2) Economisirea.  Disciplinează-te să investești o parte din venitul tău în economii. Nu-ți face griji că este o sumă mică, ci fă din asta o prioritate și o obișnuință! Dacă nu, îți vei cheltui banii pe alte lucruri și nu-ți vei atinge niciodată obiectivele majore: de-a merge la facultate, de a-ți cumpăra o casă, de a ieși la pensie sau de a susține lucrarea Domnului. 3) Plata datoriilor. După ce ai dat zeciuială și ai pus deoparte pentru viitor, străduiește-te să-ți achiți toate obligațiile financiare lunare. Dacă nu plătești întreaga sumă lunar, ajungi să plătești mai mult decât trebuie. Plătește atât cât trebuie pentru contribuția la pensie, chiar dacă trebuie să strângi puțin cureaua și să te descurci cu mai puțin o vreme. Pe termen lung, vei ajunge departe. Așa că, ia aminte la aceste sfaturi sănătoase!

„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20)

     E o nebunie să cumperi lucruri de care nu ai nevoie și pe care nu ți le permiți, mai cu seamă atunci când ai facturi restante și când nu ai pus nimic deoparte pentru zile negre. Siguranța ta financiară este determinată de ceea ce ai, nu de ceea ce câștigi! Când trebuie să muncești ani de zile pentru a-ți plăti o datorie, opțiunile tale sunt extrem de limitate. Așadar, stabilește-ți modul de viață prin prisma venitului pe care îl ai, nu prin ceea ce ți-ai dori să fie sau speri să fie. Când ai parte de o mărire salarială, nu cheltui automat mai mult. Biblia spune: „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20). Unul din cele mai înțelepte lucruri pe care le poți face astăzi este să începi să salvezi viitorul, semănând zece la sută din venitul tău pentru Împărăția lui Dumnezeu, ca să poți avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie (vezi 2 Corinteni 9:6). Autorul John Kennedy scrie: „A oferi sfaturi biblice în materie de finanțe a devenit o industrie obișnuită. Nu că sfaturile ar fi noi sau că nu ar fi auzit suficient, realitatea este: creștinii intră în datorii fără să aibă vreun plan de răspundere financiară, și pentru a ține pasul cu plata dobânzilor, ei rămân lefteri.” Este filozofia ta în viață „de ce să aștept și să pun bani deoparte când cardul de credit mă va ajuta să am ce-mi doresc chiar acum?”?! Dacă cumperi lucruri de care nu ai nevoie cu bani pe care nu-i ai, oprește-te! Înainte să mai cumperi ceva, întreabă-te dacă într-adevăr ai nevoie de lucrul acela. Și chiar dacă crezi că ai nevoie, întreabă-te dacă poți trăi fără el o vreme; altfel, vei deveni sclavul datoriilor de pe cardul de credit. Iată un sfat financiar sănătos: Roagă-te pentru călăuzirea lui Dumnezeu înainte de-a face o cheltuială inutilă!

„Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14)

     Dezvoltarea credinței seamănă cu niște cursuri de înot. Să remarcăm: 1) Teama e ca apa: dacă permiți lucrul acesta, te vei scufunda. 2) Când ai pășit pe apă, te-ai și scufundat. 3) Când ajungi la un punct anume, nu mai există cale de întoarcere. 4) Credința seamănă cu aerul din plămâni; te va susține și vei pluti dacă te relaxezi. Ai văzut vreodată un înotător experimentat? Cu fiecare mișcare a brațelor, el ia ceea ce se află în fața lui și împinge în spatele lui, lăsându-se propulsat înainte spre țintă. El ia efectiv ceea ce stă între el și scopul său și folosește pentru a ajunge la țintă. Uneori ne cuprinde disperarea și spunem: „Îmi țin doar capul la suprafață”… și e bine – câtă vreme îți miști și brațele și mergi înainte. Când te simți tras înapoi și ajungi într-un colț fără să ai altă opțiune, înseamnă că trebuie să activezi credința pe care a pus-o Dumnezeu în tine, și să mergi înainte. Domnul Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.” (Matei 11:12). Cuvântul „năvală” sugerează ferocitate, pasiune și intensitate. Trebuie să fii neobosit și să te zbați ca să-ți croiești un drum, încrezător că Dumnezeu este de partea ta – pentru că așa și este (vezi Psalmul 56:9). Apele în care te afli nu-ți determină destinul; ele fie te aduc la suprafață, fie te fac să te scufunzi. E nevoie de credință ca să te facă să mergi mai departe. Când renunți, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru tine! Așadar, astăzi, fie că ai un atac de panică, un blocaj de spate sau un alt fel de atac de care nu a mai auzit nimeni – continuă-ți alergarea!

„Uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii…” (1 Corinteni 1:26)

     Max Lucado scrie: „Edith Hayes a fost o bătrânică sprintenă de optzeci de ani, cu părul alb, și o compasiune arzătoare pentru bolnavii de cancer din Florida de Sud. În 1979 eram proaspăt absolvent de seminar și mă aflam într-un birou plin de cutii nedeschise, când ea a intrat și s-a prezentat. „Mă numesc Edith și ajut bolnavii de cancer.” Mi-a întins mâna. I-am oferit un scaun. A refuzat politicos. „Sunt foarte ocupată. Mă voi întâlni cu echipa mea aici în clădirea bisericii în fiecare marți dimineața. Ești binevenit și tu, iar dacă te descurci bine, te voi pune la treabă.” Din echipa ei, făceau parte cam o sută de femei cărunte care se ocupau de sarcina ingrată de a avea grijă de plăgile infectate. Rănile canceroase au devenit misiunea lor. Ele coseau laolaltă camioane întregi de pansamente, de unică folosință, în fiecare marți și apoi le livrau bolnavilor în timpul săptămânii. Edith a închiriat un apartament, trăia din pensia soțului ei, purta ochelari cu multe dioptrii și ocolea aplauzele ce sunau ca artileria grea.” Povestea lui Edith desființează scuza: „Sunt prea bătrân ca să mai fac ceva pentru Dumnezeu!” Noe avea peste șase sute de ani când a coborât din arcă, și a contribuit la un nou început al rasei umane! Dacă ești dintre cei în vârstă, începe să gândești în felul următor: ești un patrimoniu viu a zeci de ani de înțelepciune și cunoaștere. Așadar, înainte de a pleca de pe acest pământ, fă tot posibilul ca să le oferi celorlalți ceea ce ți-a oferit Dumnezeu. Chiar acum cineva, undeva, are nevoie de ceva ce tu ai, și dacă Îl rogi pe Dumnezeu, El îți va arăta cine este această persoană. În acel moment – implică-te!

„Îmi veţi fi martori în Ierusalim…” (Faptele Apostolilor 1:8)

     Martorul este acea persoană care vede și experimentează un eveniment, apoi depune mărturie despre el la tribunal într-un mod convingător. Asta ai fost chemat să faci și tu! „Dar nu mă simt calificat”, spui tu. Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, ci El îi califică pe cei chemați. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă de altceva (pentru că va încerca!) El îți va spune că Dumnezeu are un anumit standard de inteligență sau o taxă de intrare; că El angajează numai specialiști, experți și personalități influente. Nu, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Îmi veţi fi martori… până la marginile pământului.” Voi, oameni needucați și simpli… voi, aruncători de năvoade plini de toane, și vameși: „Îmi veți fi martori!” Singurul lucru pe care ucenicii l-au avut în avantajul lor a fost disponibilitatea de a face pasul când Domnul Isus a spus: „Veniți după Mine.” Așadar, dacă ești mai mult un muncitor decât un director sau dacă albastru e culoarea blugilor, nu a sângelui, atunci ești calificat! „Printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:26-27). Așadar, roagă-te: „Doamne, m-ai chemat în Împărăția Ta ca să Te slujesc în acest loc specific, în această perioadă specifică, cu acest scop specific… În ciuda faptului că sunt un om obișnuit, eu Îți aparțin – iar Tu nu ești obișnuit! Astăzi, ajută-mă să torn harul și compasiunea Ta peste alții, ca și ei să poată experimenta bogăția dragostei Tale!” Amin!

„Poate că Domnul va lucra pentru noi” (1 Samuel 14:6)

     În primii ani ai domniei lui Saul, filistenii controlau granița de vest a țării lui Israel și au mobilizat trupe la trecătoarea numită Micmaș. Saul părea bucuros să stea în liniile de pe margine, dar Ionatan a dorit să fie în prima linie. „Vino, şi să pătrundem până la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta” (1 Samuel 14:1). Acolo se afla doar Ionatan și  purtătorul armurii, deci șansele nu erau prea mari. Însă atunci când faci o mișcare motivată de slava lui Dumnezeu, inima și mâna lui Dumnezeu se mișcă. Este nevoie doar de un pas al credinței. Și deseori e cel mai lung, cel mai greu și cel mai înfricoșător pas pe care l-ai făcut vreodată. Deseori când regii lui Israel se duceau la luptă, o făceau pentru că primiseră un cuvânt de la Domnul, care-i asigura de victorie. Ionatan nu a primit un astfel de cuvânt. El a spus doar: „Poate că Domnul va lucra pentru noi.” Majoritatea oamenilor operează în virtutea unei mentalități opuse: „Poate că Domnul nu va lucra pentru noi.” Ei lasă ca teama să le dicteze deciziile, și nu credința. Așadar, ei aleg să stea deoparte cu Saul. Cum s-a terminat lupta pentru Ionatan și cel ce-i purta armele? „Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea” (1 Samuel 14:23). A fost nevoie numai de o decizie îndrăzneață! Și așa va fi întotdeauna! Când acționezi, Dumnezeu va acționa și El pentru tine. Și dacă nu acționezi, mereu te vei întreba „dar dacă”! Regretele care durează cel mai mult sunt acelea că nu am făcut nimic – lucrurile pe care le-am fi făcut, am fi vrut să le facem sau pe care ar fi trebuit să le facem, dar pe care nu le-am făcut. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Încrede-te în Dumnezeu, și treci la fapte!