„Nu mi-ar ajunge vremea… să vorbesc… de Samson… de Samuel…” (Evrei 11:32)

     Samson și Samuel sunt pomeniți aici în același verset, însă există diferențe mari între ei. Poate întrebi: „Cu ce mă ajută pe mine acest lucru?” Dacă ești creștin, și tu ești ca ei. Amândoi au avut o naștere miraculoasă, așa că ei sunt imaginea celor născuți din nou, și au fost chemați să-L slujească pe Dumnezeu. Pavel scrie: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră… Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:11-12). Prima diferență: în ce privește posesiunile. Samson era lacom și manipulator, în timp ce Samuel era o persoană integră. Într-o zi, Samson a pariat că treizeci de filisteni nu pot dezlega ghicitoarea, spunând: „Dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.” (Judecători 14:13). O adevărată garderobă, nu-i așa? Accentul pus de Samson a fost pe aceste cuvinte: „să-mi dați.” El este modelul de creștin implicat în afaceri care discreditează cauza lui Hristos prin practici ne-etice, și al celor implicați în lucrare care răstălmăcesc Scripturile și recurg la manipulare emoțională pentru a strânge bani. Lumea ne privește, așa că Biblia ne sfătuiește să urmărim „ce este bine, înaintea tuturor oamenilor” (Romani 12:17). Samuel era total diferit. După patruzeci de ani de slujire exemplară, poporul și-a manifestat aprecierea prin cuvintele: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit…” (1 Samuel 12:4). Când oamenii pot spune la fel despre tine, ai făcut o lucrare bună! Domnul Isus a spus: „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:21). Starea inimii tale se descoperă în modul în care gestionezi banii. Gândește-te la asta, astăzi!

„Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar…” (Exod 24:4)

     Unul din secretele succesului extraordinar din viața lui Moise a fost acesta: a petrecut timp cu Dumnezeu în fiecare zi și a scris tot ce i-a spus Dumnezeu. Și tu ar trebui să faci la fel, deoarece scrisul: 1) îți limpezește gândurile; 2) îți oferă o evidență permanentă la care poți apela oricând; 3) te ajută să-ți măsori progresul. Noi ținem minte numai lucrurile pentru care punem timp deoparte să le consemnăm. Unul dintre cei mai cunoscuți misionari americani a fost Jim Elliot, care a devenit martir pentru Hristos în 1956 în Ecuador. El avea un jurnal spiritual în care și-a notat un lucru interesant: „Tiparul meu de lectură devoțională a fost distrus. Nu l-am mai redobândit niciodată. Rugăciunea de unul singur era dificilă. Acum îmi e prea greu să cobor din pat dimineața. Am luat hotărâri în această privință mai demult, dar nu le-am respectat.” Astfel de scrieri devin oglinzi care reflectă adevărata stare spirituală – o stare este ușor de uitat dacă nu te privește în față în fiecare zi. Elliot, la fel ca noi toți, s-a luptat cu disciplinele spirituale. Dar spre deosebire de majoritatea dintre noi, el a ținut o evidență scrisă a eșecurilor sale spirituale, precum și a victoriilor sale spirituale. Faptul de a ține un astfel de jurnal te obligă să reflectezi la adevărata stare a inimii tale, să consemnezi progresul, să-ți recapeți avântul, să respingi obiceiurile rele, să le întărești pe cele bune… și te ajută să-ți împlinești scopurile spirituale. Mai cunoști o altă disciplină care îți oferă astfel de beneficii? Nu? Atunci, începe un jurnal al călătoriei tale spirituale, astăzi!

„Cinsteşte pe Domnul… cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9)

     Solomon ne învață: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.” (Proverbe 3:9-10). Oamenii care au auzit aceste cuvinte se întrețineau din munca pământului și din turmele de care aveau grijă. La fiecare recoltă sau de fiecare dată când fătau animalele, ei duceau la Templu primul snop sau vițelul întâi-născut și le ofereau Domnului. Acestea se numeau „cele dintâi roade”. Astfel ei recunoșteau că „tot ce am vine de la Dumnezeu și îi aparține lui Dumnezeu. Și tot ce voi avea nevoie în viitor depinde de bunătatea lui Dumnezeu față de mine.” Niciodată nu vei auzi un principiu de gestionare a banilor mai important decât acesta: dă-i lui Dumnezeu „cele dintâi roade”, nu resturile! Omul de afaceri Arthur DeMoss a fost un titan al credinței și un om generos care a donat milioane lucrării lui Dumnezeu și a lăsat în urma sa o fundație caritabilă care să-i ducă mai departe moștenirea. Domnul DeMoss a spus că pentru a avea succes trebuie să-i oferi lui Dumnezeu primul cent din fiecare dolar, prima oră din fiecare zi și prima zi din fiecare săptămână. Poate întrebi: „Asta înseamnă că Dumnezeu nu mă iubește, dacă nu dau zeciuială?” Nu! Tu nu poți face nimic pentru a câștiga dragostea lui Dumnezeu; cu toate acestea, faptul că dai zeciuială de bună voie demonstrează ascultarea și dragostea ta față de Dumnezeu.

„Mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbe 10:4)

     Cuvântul „sârguincios” înseamnă „harnic și activ”. El descrie un muncitor determinat, perseverent, harnic și energic. El dorește să muncească, să aducă o schimbare și să contribuie la bunul mers al familiei și al societății. Viața nu-ți datorează altceva decât șanse de a reuși. Într-o zi, doi adolescenți se plimbau, când unul i-a spus celuilalt: „Sunt foarte îngrijorat! Tata muncește ca un rob ca eu să nu duc lipsă niciodată. El îmi plătește facturile și mă trimite la facultate. Mama se spetește și ea cu spălatul, călcatul, curăță după mine și chiar mă îngrijește când sunt bolnav.” Uluit, prietenul îl întreabă: „Și atunci de ce ești îngrijorat?” El i-a răspuns: „Mă îngrijorez că ei s-ar putea sustrage din robie!” Dacă ești părinte, învață-l pe copil să se deprindă cu virtutea hărniciei. Nu o predica doar – trăiește-o! Vei ști că ești pe drumul bun când copilul tău nu se mai simte „îndreptățit” să-ți ceară alocația „lui”, și va înceta să te mai vadă ca pe un bancomat uman pe fruntea căruia scrie „Poftim!” Copiii tăi trebuie să-și petreacă o parte din timpul lor muncind, și ei trebuie să știe că munca a fost ideea lui Dumnezeu, și nu o formă de pedeapsă… Unii cred că munca a fost consecința blestemului din Eden, dar nu a fost așa. Dumnezeu i-a dat lui Adam sarcina de a îngriji grădina înainte să vină păcatul pe scenă (vezi Genesa 2:15). Domnul Isus a fost tâmplar (vezi Marcu 6.3). Și Pavel, unul din cei mai mari creștini ai istoriei, făcea corturi (vezi Faptele Apostolilor 18:1-3). Nu există nimic înjositor referitor la munca ce merită făcută și la munca bine făcută! Gândește la asta, azi!

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.” (Proverbe 10:22)

     Când William Randolph Hearst, celebrul director de ziar a citit despre un tablou anume, a devenit foarte interesat să-l achiziționeze pentru colecția sa… așa că a trimis oameni în toată lumea ca să caute tabloul… dar nu l-au găsit nicăieri. După un an, din senin, unul dintre angajații săi a venit la el și i-a zis că tabloul a fost găsit. Entuziasmat de această descoperire, Hearst a întrebat unde a fost tabloul în tot acest timp. Angajatul i-a zis: „Era la dumneavoastră în colecție. Ați fost proprietarul lui în tot acest timp.” Problema lui Hearst era că nu citise niciodată registrul de inventar în care se găsea evidența tuturor lucrurilor aflate în posesia lui. Biblia este un registru de evidență a tuturor binecuvântărilor pe care Dumnezeu dorește să le experimentezi. Niciuna dintre acestea nu este mai mare decât mântuirea, dar mântuirea nu este singura binecuvântare. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.” John D. Rockefeller a spus cândva că și-ar da averea în schimbul șansei de a se întoarce la munca lui de funcționar din vechiul său birou din Cleveland, Ohio. De ce? Pentru că stresul îi provocase nenumărate episoade de insomnie, ulcere și depresie. Binecuvântarea lui Dumnezeu aduce biruință – fără stres! Dumnezeu promite acest lucru în Cuvântul Său. El dorește să fii „bogat” în relațiile tale, în sănătatea ta, în pacea minții, în carieră și în toate lucrurile care te privesc. Așa că, străduiește-te să cunoști ce ți-a promis Dumnezeu, apoi începe să te rogi și să crezi că El va împlini aceste promisiuni!

„Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10)

     Daca ai tendința să petreci timpul numai cu persoane de credința ta, gândește-te la următoarele: Domnul Isus S-a abătut zeci de kilometri de la drumul Său pentru a se întâlni cu femeia samariteană la fântână. Din punct de vedere cultural și religios, a fost o mișcare greșită. Mai întâi, femeia avea cinci divorțuri la activ, așa că reputația ei era pătată. În al doilea rând, făcea parte dintre neamuri. În acele vremuri, iudeii nu aveau voie să bea apa scoasă din fântână de o persoană dintre neamuri, nici să mănânce din mâncarea lor. Doctorii iudei nu puteau consulta pacienți ne-iudei. Iudeii considerau neamurile ca fiind „necurate”, și aveau convingerea că interacționând cu ei, ar deveni și ei necurați. Dar Domnul Isus dorea să-i includă pe oameni, nu să-i excludă! „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1:14). Domnul Isus a atins leproși, i-a iubit pe străini și a petrecut atât de mult timp cu petrecăreții, încât marii preoți l-au numit „om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19). Domnul Isus nu le-a pus etichete oamenilor; El i-a iubit. Când Îl urmezi pe Isus, El pune degetul pe prejudecățile tale și te face să te confrunți cu ele. Isus dorește să schimbe felul în care îi privești pe oameni și să nu-i mai consideri iudei sau neamuri, oameni dinăuntru sau oameni din afară, liberali sau conservatori, deoarece: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Astăzi, poți avea de-a face cu persoane pierdute, la fel ca femeia de la fântână. Poate au fost dați afară din biserică sau poate biserica le-a întors spatele… Tu vei avea posibilitatea fie să le pui o etichetă, fie să-i iubești. Onorează-L pe Dumnezeu – și iubește-i!

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea” (Coloseni 3:16)

     Se spune că doi tineri căsătoriți s-au hotărât să meargă împreună la vânătoare de rațe. Au auzit că le trebuie un câine bun pentru vânătoarea de rațe, așa că s-au dus la un adăpost pentru animale și și-au luat un astfel de câine. Au auzit că au nevoie și de o pușcă bună, așa că s-au dus la magazin și și-au cumpărat una. Apoi s-au dus la vânătoare. La sfârșitul zilei, nu vânaseră nici măcar o rață. Soțul i-a zis soției: „Dragă, cred că am făcut ceva greșit în toată treaba asta.” Soția i-a răspuns: „Dacă am arunca câinele puțin mai sus, poate că ar reuși până la urmă să prindă o rață!” Zâmbim poate când auzim asemenea întâmplări, dar când vorbim de viața creștină cam la fel încercăm și noi să facem anumite lucruri: folosindu-ne de unelte nepotrivite sau care nu au nici un rost. Câinele nu este arma potrivită pentru vânătoarea de rațe – ai nevoie de praf de pușcă pentru a doborî rața. De ce a scris Pavel: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”? Pentru că atunci când Cuvântul lui Hristos locuiește din belșug în inima ta, ești echipat cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Problema nu se rezolvă prin folosirea elementelor care au cauzat-o. Ai nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu, și aceasta se găsește în Cuvântul Său. Mai puțini de 30% dintre creștini citesc Biblia zilnic. Să ne gândim puțin: 70% dintre creștini caută răspunsuri în locuri greșite. Când ai o problemă, prima întrebare pe care trebuie s-o pui este următoarea: „Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre asta?” „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmul 119:130). În loc să faci lucruri care nu funcționează – întoarce-te la Cuvântul lui Dumnezeu!

„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)

     Unui prizonier de război, dușmanul îi controlează toate mișcările și-i impune ce să facă în fiecare zi a vieții sale. La fel este și în domeniul spiritual… Te simți captiv, azi? Poate ai încercat de mai multe ori să te eliberezi de anumite dependențe, dar ești încă prizonierul lor. Avem o veste bună: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Fie că este vorba de droguri, de pofte, de alcool, de jocuri de noroc, de mâncare sau de orice altceva, răspunsul la problema ta nu este unul natural – ci supranatural. Dependența este un „simptom” al unei boli spirituale profunde, pe care Domnul Isus, Marele Doctor dorește s-o vindece. În esență, toate programele pentru persoanele cu dependențe au un adevăr comun: numai întorcându-ne spre o putere mai mare decât noi înșine și dezvoltând o relație cu El putem fi eliberați și vom reuși să ne păstrăm libertatea. Și noi știm la cine găsim această „putere” – la Domnul Isus! Când te simți „neliniștit, agitat și nemulțumit”, prezența Sa îți aduce pacea și seninătatea. Când ești tentat să te întorci la o dependență pentru a te liniști, prezența Sa umple golul din tine și îți dă putere să spui NU! Când simți „o chemare euforică” și începi să te gândești la clipele frumoase din timpul dependenței, și nu la cele mai rele, Cuvântul Său îți înnoiește mintea și îți remodelează atitudinea, arătându-ți calea cea bună pe care să pășești în acele clipe: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). Petru a spus: „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9). Astăzi, Dumnezeu dorește să te elibereze, indiferent cu ce te confrunți!

„Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi” (Ioan 15:4)

     Să faci un ceai bun este o artă. Poți introduce pliculețul de ceai în apă, mișcându-l apoi în sus și-n jos, iar după aceea să-l scoți din ceașcă. Sau îl poți lăsa în apa fierbinte timp de câteva minute pentru a experimenta apoi tăria și savoarea deplină a ceaiului. Domnul Isus a zis: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi (Locuiți în Mine și Eu voi locui în voi.) După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5). Secretul vieții creștine pline de izbândă nu este să te „cufunzi” în prezența lui Dumnezeu mergând la biserică o dată pe săptămână, ci să „trăiești” în prezența lui Dumnezeu în fiecare zi. De aceea chiar și această rubrică poate fi un instrument extrem de util pentru creșterea ta spirituală: pentru că te face să intri în Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, să meditezi la el și să întrebi: „Doamne, ce vrei să-mi spui?” Când te adâncești, trebuie să pui lucrurile în mișcare prin propriile eforturi. Trebuie să miști pliculețul de ceai în sus și în jos, să înfășori ața în jurul linguriței, să tragi plicul afară etc. E un efort… or, Dumnezeu nu dorește să-ți trăiești viața de creștin în felul acesta. Nu, El dorește să trăiești în El. Profunzimea și durata rămânerii tale în Hristos determină forța și bogăția vieții tale spirituale. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Rămâi în El!

„Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:7-8)

     Planeta Mercur este un corp ceresc fierbinte, în timp ce Pluto este o planetă rece. De ce? Pentru că Mercur este aproape de soare, iar Pluto este cu mult mai departe. Temperatura și clima unei planete sunt determinate de distanța față de soare. Putem extrage un principiu spiritual de aici. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, temperatura ta spirituală este determinată de apropierea ta de Domnul Isus. Tu spui: „Mi-aș dori să fiu mai aproape de Domnul!” Realitatea este că depinde de dorința ta, de hotărârea ta și de disciplinarea ta de a fi aproape de El. Căutarea ta de Dumnezeu este dovada pasiunii tale pentru Dumnezeu – sau arată lipsa ei. Pentru a experimenta o relație cu adevărat intimă cu cineva, trebuie să fii dispus să sacrifici alte lucruri și să te dăruiești în întregime acelei persoane. Psalmistul a scris: „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8). Putem observa că psalmistul nu a spus că trebuie să căutăm darurile lui Dumnezeu, ci fața Sa! Nu darurile, ci pe Dătătorul darurilor! Când faci astfel, un lucru uimitor se întâmplă: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului (sprijinește-te pe El, bazează-te pe El și fii încrezător), încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmul 37:4-5). Așadar, apropie-te mai mult de Domnul decât de alte lucruri!