„Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti…” (Efeseni 1:3)

     Un oarecare Brown era fermier pe timpul Marii Recesiuni economice și a avut probleme cu plata ipotecii pe care o avea asupra fermei. În cele din urmă, banca i-a dat treizeci de zile ca să ajungă la zi cu plata; în caz contrar se trecea la executare silită. Atunci s-a întâmplat un miracol. Cineva de la o companie petrolieră a apărut în pragul ușii, cerându-i terenul său în arendă pentru a putea face forări pentru țiței. Pentru că oricum avea să-și piardă ferma, Brown s-a gândit că nu are ce să i se întâmple mai rău. Ei bine, acea companie a venit să foreze și a dat de un filon gigantic, cu jet de erupție de 82.000 de barili de țiței pe zi. Peste noapte, fermierul Brown a devenit milionar. Se pune întrebarea – când a devenit el milionar? Când s-a descoperit țițeiul pe terenul său, ori când a cumpărat terenul? El a fost milionar din clipa în care a cumpărat ferma, însă a trăit în sărăcie pentru că nu a știut ce există sub solul pe care calcă. Biblia spune că Dumnezeu „ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti.” Unii cred că singurul lucru pe care îl va face Dumnezeu pentru tine este să te binecuvânteze cu mântuire, după care te lasă să te lupți tot restul vieții până ajungi în ceruri. Câtă vreme crezi lucrul acesta, trăiești în propria ta versiune spirituală a Marii Recesiuni. Viața ta duhovnicească este săracă, lipsită de putere și fără rod, pentru că nu știi ce ai la dispoziție în Hristos sau cum să beneficiezi de lucrul acesta și să-l folosești în viața ta. Refuză să trăiești astfel! În schimb, citește Biblia și începe să invoci promisiunile lui Dumnezeu în fiecare domeniu din viața ta.

„Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5)

     Ce răspuns ai da tu la următoarea întrebare: Copilul care urmează să vină pe lume se naște cu o personalitate complexă, sau este o pagină albă pe care se va scrie experiența? În trecut, oamenii de știință behavioriști credeau că noul născut nu are nicio trăsătură temperamentală sau emoțională în clipa venirii lui pe lume. Se presupunea că mica lui personalitate se formează în întregime prin experiențele pe care avea să le întâmpine în anii care urmau. Însă majoritatea părinților știau mai bine decât oamenii de știință. Fiecare mamă care avea doi sau mai mulți copii era convinsă că fiecare dintre aceștia are o personalitate diferită și sentimente diferite, încă din momentul în care era luat în brațe pentru prima oară. Acum, în urma unor cercetări îndelungate, numeroase autorități în materie de dezvoltare a copilului recunosc faptul că mamele au avut dreptate. Un studiu important a identificat nouă trăsături care variau la bebeluși, referitoare la starea de spirit, nivelul de activitate și capacitatea de a reacționa. S-a descoperit totodată că diferențele de la un copil la altul persistau în anii care urmau. Firește, bebelușii diferă din multe puncte de vedere care ne definesc umanitatea și individualitatea. Dacă fiecare fulg de nea ce cade din cer are modelul său unic și dacă fiecare fir de nisip de pe malul mării este unic, nu are sens să presupunem despre copii că sunt produse în serie ale unui patiser cosmic! Nu există dubiu că mediul înconjurător și experiența umană sunt importante în modelarea a ceea ce suntem și a modului în care gândim. Însă fără îndoială că fiecare persoană este o făptură unică din primele clipe ale vieții sale pe pământ. Ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia: „Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântece… Eu te pusesem deoparte”, este valabil și pentru copiii tăi.

„Voi aveţi totul deplin în El” (Coloseni 2:10)

     În cartea sa „Îndrăznește să trăiești”, autorul Max Lucado spune că în limba greacă cuvântul pentru „binecuvântat”, makarios, era numele unei insule din apropierea Greciei. Era cunoscută drept „insula binecuvântată”, întrucât era o insulă autonomă. Locuitorii ei nu trebuiau să plece de acolo pentru a-și împlini nevoile. Resursele naturale ale acelei insule erau atât de bogate, încât toate cele necesare vieții se aflau deja acolo. Ce putem învăța noi din această relatare? În momentul în care te încrezi în Domnul Isus și Îl faci Mântuitorul tău, El devine Regele tău și tu începi să trăiești în Împărăția Sa. Nu trebuie s-o părăsești sau să mergi în altă parte ca să găsești ceea ce îți trebuie, pentru că totul îți stă la dispoziție pe această „insulă a binecuvântării”. Nu trebuie să depui efort pentru a obține binecuvântarea lui Dumnezeu; trebuie doar să rămâi conectat și s-o primești. E ca la radio; în aparat nu există orchestră sau crainici, există numai un conductor și un punct de contact. Chiar și când aparatul de radio nu mai funcționează, în aer tot mai există semnal. Radioul nu face decât să primească semnalul care vine de la o altă sursă și să-l redea pentru a putea fi auzit. Dacă pierzi lucrul acesta din vedere, îi acorzi aparatului tău de radio mai mult credit decât merită. Unul din motivele pentru care nu recunoaștem binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră este acela că noi confundăm mijlocul (prin care se transmite) cu sursa. Dacă nu-ți cade „din cer” ceva în mod miraculos, te gândești că nu a venit de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu te va binecuvânta în perioade diferite, prin mijloace diferite, în moduri diferite. Tu trebuie doar să nu uiți niciodată că aceștia sunt doar mesagerii binecuvântării, iar sursa este El! (vezi Psalmul 31:19).

„Duhul Sfânt… vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26)

     Domnul Isus Și-a încheiat Predica de pe Munte cu o istorioară frapantă, în care vorbește despre prăpastia dintre a ști și a face: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24). Problema este că ni se pare mai ușor să fim înțelepți, decât să fim buni. Nu trebuie neapărat să cunoști mai multe din Biblie, trebuie să pui în practică ceea ce știi deja. John Ortberg spune că pe vremea când era instructor de tenis, elevii săi începători erau preocupați ce rachetă să-și cumpere – dacă să folosească racordaj din fir sintetic sau din fir natural, și la cât să regleze tensiunea racordajului. Problema era că ei nici măcar nu reușeau să lovească mingea. În loc să aibă dezbateri pe tema unor detalii atât de precise, ei trebuiau pur și simplu să exerseze. E nevoie însă de o precizare aici: Noi nu devenim „ascultători ai Cuvântului” apelând la propria noastră putere și voință. Duhul Sfânt care locuiește în noi este denumit în Scriptură „Paracletul” (Mângâietorul) și cuvântul înseamnă „cineva care ți se alătură pentru a-ți da o mână de ajutor.” Când ne hotărâm să facem ceea ce este bine, Duhul Sfânt din noi ne dă puterea de a trece la fapte. Când se ivește o situație, El ne va atenționa cu privire la ceea ce avem de făcut. Domnul Isus ne-a făcut următoarea promisiune: „Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Tu întrebi: „Dacă nu voi face lucrurile așa cum trebuie?” El va lucra în tine, creând mereu oportunități – până când vei reuși să le faci așa cum trebuie!

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători” (Iacov 1:22)

     Un om de afaceri cunoscut pentru cruzimea, aroganța și religiozitatea sa, i-a spus lui Mark Twain că înainte de a muri dorește să viziteze Țara Sfântă, să urce pe Muntele Sinai și să citească Cele Zece Porunci cu voce tare. „Am o idee mai bună”, a replicat Twain. „Mai bine rămâi aici în Boston și citește-le de pe acum!” Noi mai degrabă cugetăm la lucrurile pe care nu le știm, decât să acționăm potrivit cu ceea ce știm că trebuie să facem. De exemplu, o companie știe că trebuie să-și îmbunătățească controlul calității, așa că managerii discută despre această problemă, ascultă prezentări, citesc tot felul de cărți, se uită la cele mai recente sisteme de dezvoltare – dar nu se apucă niciodată să facă ceva. Problema lor nu este ignoranța, ci faptul că știu prea mult, dar fac prea puțin. Un alt exemplu din viața zilnică: oamenii preferă să dezbată pe teme precum: proteine versus carbohidrații, bucătărie franceză versus cea vegetariană, ridicarea greutăților versus antrenamentul cardio, decât să schimbe modul în care mănâncă. Concluzia este simplă: trebuie să consumi mai multe calorii decât mănânci. Tot astfel, unii creștini preferă să dezbată pe teme doctrinare, decât să facă ceea ce spune Domnul Isus. Ți-aduci aminte vechea reclamă la adidașii Nike? Just do it! (treci la fapte) Impune-ți să iubești o persoană dificilă; încearcă să ierți; dăruiește; oprește-te și spune mulțumesc; laudă-L pe Dumnezeu; încurajează un prieten; binecuvântează-ți vrăjmașul; cere-ți iertare când greșești. Recunoaște: deja știi mai mult decât ai nevoie. Nimic nu-i pune pe fugă mai rapid pe ceilalți decât o persoană doldora de cunoștințe, dar fără bunătate și caracter! Ce a scris Iacov („Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători”) este valabil și astăzi!

„El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.” (Filipeni 3:21)

     Biblia spune că trupurile noastre cerești vor fi exact ca cel pe care l-a avut Domnul Isus după înviere. Semăna cu El, pentru că ucenicii L-au putut recunoaște. El a mâncat și a băut cu ei, iar ucenicii L-au putut atinge. Dar El putea trece în mod miraculos prin ziduri și s-a arătat în locuri diferite la oameni diferiți, fără a călători cu mijloace de transport cunoscute. Trupul Său deja transformat nu mai îmbătrânea, nici nu mai era supus bolii și morții. Noul tău trup va fi ca al Lui. „Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul” (1 Corinteni 15:23-24). Robert Baillie, prezbiterian de origine scoțiană, a aflat, în 1684, că ar putea fi spânzurat pentru presupusa implicare într-un complot de asasinare a regelui Charles al II-lea și apoi tăiat în bucăți, iar capul și mâinile țintuite în cuie pe podul din acel ținut. Cum a reacționat el? Citând următorul verset din Scriptură: „Cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3:20-21). Apoi a declarat: „Trupul meu poate fi tăiat și ciopârțit cum doresc ei, dar știu sigur că nimic nu se va pierde, iar toate mădularele mele vor fi reașezate la locul lor în chip minunat și trupul meu va fi aidoma trupului glorios al lui Hristos.” De fapt, chiar dacă trupul tău va fi pus într-un sicriu sau nu, asta nu are importanță, pentru că Dumnezeu ți-a pregătit un trup de slavă, la fel ca cel al lui Hristos!

„Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta.” (Ieremia 15:1)

     A cincea diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul rugăciunii. În Biblie sunt menționate numai două ocazii în care Samson s-a rugat: prima oară a fost când a crezut că moare de sete și avea nevoie de apă (Judecători 15:18); iar a doua oară a fost în ultimele clipe ale vieții, când a pierdut totul și a ajuns în închisoare (vezi Judecători 16:28). Asta mi-aduce aminte de un băiețel care a fost întrebat: „Te rogi în fiecare seară înainte de culcare?” La care micuțul a răspuns: „Nu, pentru că uneori nu am nevoie de nimic.” Pe de altă parte, Biblia spune: „Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel” (1 Samuel 12:18). Unul din cele mai mari omagii aduse cuiva în Scriptură a fost rostit de Dumnezeu cu referire la viața de rugăciune a lui Samuel: „Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta.” Aceasta a fost „trecerea” pe care a avut-o Samuel în fața lui Dumnezeu! Biblia are multe lucruri de spus și despre viața de rugăciune a Domnului Isus. Uneori El Se ruga toată noaptea; alteori se trezea să Se roage înainte de zorii zilei. A fost secretul eficienței Lui în lucrare. El Și-a făcut depozite consistente în domeniul rugăciunii, pentru ca mai apoi să poată apela în mod constant la această putere de fiecare dată când a avut nevoie. Vom observa că rareori S-a rugat pentru cei pe care i-a vindecat. De ce? Pentru că El deja petrecuse timp în rugăciune. Mai demult, cei care mergeau la biserică numeau lucrul acesta „a veghea în rugăciune.” Acesta este secretul unei vieți creștine victorioase!

„Până aici Domnul ne-a ajutat.” (1 Samuel 7:12)

     A patra diferență majoră dintre Samson și Samuel a constat în responsabilitate. Samson a avut o atitudine trufașă, și nu găsea de cuviință să dea socoteală cuiva. Era un „hoinar singuratic” care refuza să lucreze cu ceilalți. Încercările sale răzlețe de-a elibera poporul lui Dumnezeu au dat motiv filistenilor să impună iudeilor taxe mai mari și să le îngreuneze traiul. Pe de altă parte, Samuel a lucrat în consens cu ceilalți. Când el s-a rugat, Dumnezeu a dat poporului o victorie spectaculoasă asupra dușmanului; Samuel a refuzat să accepte laudele, „a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.” Samson era preocupat de propria lui persoană, Samuel era orientat spre ceilalți. Psalmistul a spus: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! …acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa pentru veşnicie.” (Psalmul 133:1,3). Secretul umblării în binecuvântarea lui Dumnezeu nu este să acționezi de unul singur, ci să cooperezi cu ceilalți. Așa a făcut biserica Noului Testament. Citim în Faptele Apostolilor 4:21: „I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece… După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor.” Când apostolii au fost atacați, „ei s-au dus la ai lor.” Ei erau în legătură cu cei care au știut să-i sfătuiască și să-i îndrume, să-i întărească și să-i încurajeze, să se roage și să le împărtășească din Cuvântul lui Dumnezeu. Și tu ai nevoie de așa ceva! Nu-ți poți permite să aștepți până vine necazul, ca să creezi astfel de relații. Pune azi bazele unor astfel de relații, și ele îți vor fi de ajutor în vremuri de restriște!

„Domnul… Dumnezeul vostru era Împăratul vostru.” (1 Samuel 12:12)

     A treia diferență dintre Samson și Samuel a fost: Motivația. Samson l-a dezonorat în mod repetat pe Domnul prin faptele sale și prin modul său de viață. Asta pentru că nu punea preț pe slava lui Dumnezeu. Ce diferit era Samuel! Când poporul Israel a dorit un rege pentru a fi ca celelalte popoare din jur, lui Samuel i s-a frânt inima. El a amintit poporului de vremea când „Domnul… Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.” Slăvirea lui Dumnezeu era pentru el cea mai înaltă prioritate. O învățătură de preț se poate extrage de aici, mai ales pentru cei implicați în lucrare. De fiecare dată când cineva pășește spre amvon, acea persoană trebuie să-și verifice  eul  și  să-și pună următoarea întrebare: „Care este scopul meu: să-L prezint frumos pe Dumnezeu sau pe mine însumi?” E greu să dai un răspuns la această întrebare. Biblia spune: „Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele sunt cântărite de El.” (1 Samuel 2:3). De fapt, fără puterea Duhului lui Dumnezeu care ne locuiește, nici unul dintre noi nu are cele necesare pentru a face lucrarea, și nu trebuie să uităm niciodată lucrul acesta. Tragedia sfârșitului lui Samson este descrisă în aceste două versete: „Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.” (Judecători 16:20). Iar despre filisteni ni se spune (versetul 25): „În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor.” Să remarcăm expresia „a jucat”. Fără harul și puterea lui Dumnezeu suntem toți, în cel mai bun caz, niște actori. Așa că, smerește-te și caută să-L înalți numai pe Domnul!

„Ia-mi-o, căci îmi place.” (Judecători 14:3)

     A doua diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul relațiilor. Citim în Judecători 14: „Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” Când era vorba de relații, Samson se lăsa dominat de porniri trupești, în loc să fie condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Și a plătit scump pentru asta. De trei ori citim că: „Samson s-a pogorât” (v. 1): s-a pogorât la Timna și s-a căsătorit cu femeia nepotrivită; s-a pogorât la Gaza și a petrecut noaptea la o femeie de moravuri ușoare; s-a pogorât la Sorec și a ajuns în brațele Dalilei, pierzându-și puterea, libertatea, reputația, ungerea și viața. Samuel, pe de altă parte, a fost crescut cu scopul de a contribui la curățarea lucrării lui Dumnezeu. Marele preot Eli avea doi fii, pe nume Hofni și Fineas, care urmau să devină preoți, însă ei luau mită ca să acopere păcatul și se însoțeau cu neobrăzare cu prostituatele. Fiecare copil răscumpărat poate extrage o învățătură de aici: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.” (2 Corinteni 6:14). Este Dumnezeu părtinitor sau neiubitor? Nu, El este protector! Când te „înjugi” într-o relație cu cineva care nu-ți împărtășește credința, valorile, scopurile și prioritățile, sar scântei și trageți în direcții diferite! Când apar probleme (și asta se va întâmpla în mod sigur!), ai nevoie de cineva care să-ți fie alături și care apelează la aceeași sursă la care apelezi și tu pentru a găsi soluția – la Dumnezeu!