„Orişicine aude aceste cuvinte ale Mele…” (Matei 7:24)

     Anumite produse au o etichetă pe care scrie: „Atenție! Acest produs poate dăuna grav sănătății.” În loc să te ajute, anumite studii biblice pot de fapt să te răscolească. Biblia spune: „Cunoştinţa îngâmfă…” (1 Corinteni 8:1). Cuvântul grecesc original conține ideea de a se umfla, ca un balon cu aer cald. După ce fariseul era ordinat, el putea recita pe de rost legea Vechiului Testament, ore în șir… Cu toate acestea, Domnul Isus a spus că fariseii sunt ca niște morminte – văruite, dar pline de oasele celor decedați… Satan cunoaște Scripturile atât de bine, încât a putut cita din ele când L-a ispitit pe Domnul Isus în pustie. Care este principala caracteristică a lui Satan? Mândria. Este păcatul care l-a făcut să fie alungat din cer. Scopul principal al studierii Scripturii este să ne ofere o abordare corectă a vieții și să devenim mai dependenți de Dumnezeu. În principal, oamenii citesc Biblia din trei motive: 1) Ca să găsească texte doveditoare care să vină în sprijinul concepțiilor lor. 2) Ca să găsească promisiuni care se aplică nevoilor lor specifice. 3) Ca să descopere principii după care să trăiască. Dacă ești un om înțelept, vei fi membrul celui de-al treilea grup. Domnul Isus a zis: „pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” Când au venit furtunile vieții, casa înțeleptului a rămas în picioare, în timp ce casa nebunului – cel care nu a pus în practică ceea ce a știut – s-a prăbușit la pământ. Cu cât a știut mai mult, cu atât a avut o responsabilitate mai mare. Așadar, dacă nu intenționezi să aplici cunoștințele pe care le-ai dobândit în urma studierii Scripturii, mai bine nu mai studia deloc! Îndemnul pentru azi este: studiază Scriptura pentru a-ți schimba viața!

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

     Iată câteva idei care te vor ajuta să beneficiezi de mai multe lucruri prin studierea Scripturii: 1) Pune întrebări. Cu cât vei pune mai multe întrebări, cu atât mai mult vei înțelege. Cui i se adresează textul? Care era situația cu care se confrunta autorul cărții? Care a fost mesajul principal pe care a încercat autorul să-l transmită? Pe măsură ce pui aceste întrebări, vei începe să descoperi lucruri pe care le-ai trecut cu vederea sau pe care nu le-ai observat niciodată. Psalmistul a fost o persoană care medita și care studia în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea el s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” 2) Scrie răspunsurile. Scopul întrebărilor este acela de a obține răspunsuri. Dawson Trotman, fondatorul organizației internaționale și interconfesionale Navigatorii, obișnuia să spună: „Gândurile se limpezesc pe măsură ce ajung pe buze și pe hârtie.” Așa că pregătește-ți un carnețel și scrie esența adevărului pe care ți-l descoperă Dumnezeu. Dacă nu faci asta, îl vei uita! 3) Nu te limita la descoperirea adevărului, ci pune-l în practică. Evanghelistul D.L. Moody a spus: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne mărească știința, ci ca să ne schimbe viața.” Iacov a scris: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22). Întreabă-te: „Care sunt atitudinile pe care trebuie să le schimb? Ce trebuie să nu mai fac, și ce trebuie să încep să fac? Ce trebuie să cred și ce trebuie să încetez să mai cred? Ce relații trebuie să dezvolt? Care este lucrarea în care trebuie să mă implic?” Nu te duce la Biblie cu gândul să descoperi un adevăr pe care nimeni nu l-a mai descoperit, sau ceva cu care să-i impresionezi pe alții… Descoperă ce vrea Dumnezeu să-ți spună ție personal!

„Poruncile Tale însă sunt fără margini” (Psalmul 119:96)

     Psalmistul a scris: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că de fiecare dată când citim un verset, vom descoperi în el ceva nou. E ca lumina răspândită de un diamant: pe măsură ce îl rotim, vedem o altă fațetă a frumuseții lui. De aceea Biblia este diferită de orice altă carte pe care o vom citi vreodată. Vom afla lucruri despre Dumnezeu din experiența personală și din gândurile și experiențele altora, dar pe El vom ajunge să-L cunoaștem prin citirea Cuvântului Său mai mult decât pe orice altă cale. Putem studia același verset iar și iar, putem pătrunde în profunzimile lui, îl putem lăsa deoparte trei sau patru luni, și când ne întoarcem la el vom descoperi mult mai multe lucruri. Iată cheia: stăruința, perseverența! Putem pune întrebări fără număr, putem face observații nesfârșite și putem găsi aplicații nenumărate. Așa că, nu te da bătut! Cea mai bună atitudine pe care o putem avea referitoare la studiul biblic este cea pe care a avut-o Iacov când s-a luptat cu îngerul Domnului: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” (Geneza 32:26). Prin urmare, Dumnezeu i-a dat un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Studiul biblic nu are scurtături; el cere efort. Dar dacă suntem sârguincioși și avem răbdare, vom culege cele mai mari binecuvântări. Odată ce am simțit bucuria și mulțumirea atunci când am descoperit un mare adevăr spiritual de unii singuri și l-am aplicat în viața noastră, nu ne vom mai raporta la studiul biblic la fel ca până acum. Fie să ai și tu această bucurie, astăzi!

„Înţelegeam că Domnul ne cheamă…” (Faptele Apostolilor 16:10)

     Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:6-10). Dumnezeu are o metodă a ușii deschise. Când deschide El o ușă, tu trebuie să intri pe ea. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că atunci când Dumnezeu l-a împiedicat pe Pavel să meargă în Asia, el nu a întrebat: „De ce, Doamne?”, ci și-a continuat călătoria. Pentru Pavel, faptul că a încercat ceva și nu a funcționat nu a fost mare lucru. El a crezut că darul său pentru Dumnezeu era inima lui deschisă și disponibilitatea de a călători, iar darul lui Dumnezeu pentru el era că îl va călăuzi mereu spre locurile în care trebuia să ajungă. Lucrul pe care Dumnezeu îl împiedică poate fi la fel de bine „călăuzire divină” precum lucrul pe care El îl îngăduie. Fiecare ușă ce nu s-a deschis, fiecare ocazie de care n-ai profitat, fiecare telefon pe care nu l-ai dat sau primit – au fost poate și acestea călăuziri din partea lui Dumnezeu, la fel ca acelea care s-au întâmplat. Așadar, faptul că știi că nu poți rămâne unde ești acum poate fi punctul de pornire al călăuzirilor lui Dumnezeu în viața ta. Și călăuzirea Lui poate începe deseori cu o neliniște, cu un neastâmpăr profund în sufletul tău. Deci, spre ce te îndeamnă Domnul astăzi?

„Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11)

     Irene Park a devenit o creștină devotată. Povestea ei este cu totul ieșită din comun. Cândva a fost o mare vrăjitoare în statul Florida, racolând fete și băieți pentru practici oculte. Ea a declarat că nu avea niciodată putere asupra copiilor ai căror părinți îi protejau prin rugăciunea în Numele Domnului Isus, pe baza meritelor sângelui răscumpărător al lui Hristos. În zilele noastre, ocultismul și-a croit drum în sistemele de școli publice sub masca „pluralismului” și a „libertății de exprimare.” Dacă ești părinte, trebuie să fii îngrijorat! E normal să-i dai copilului tău un telefon mobil ca să poți păstra legătura cu el. Dar cea mai puternică apărare pe care i-o poți oferi este să te rogi pentru el în Numele Domnului Isus, bazându-te pe meritele sângelui Său vărsat. Domnul Isus l-a învins pe Satan la cruce. Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Victoria Mea este și a ta, iar autoritatea Mea este și a ta – folosește-le!” Trebuie să fii conștient de existența diavolului, dar nu trebuie să te temi de el, pentru că „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Faptul că negi existența lui Satan sau că îi subestimezi puterea, îi conferă avantaj asupra ta. Însă Dumnezeu ți-a dat cheia prin care poți învinge puterea lui Satan în viața ta: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.” Începând de astăzi, declară în mod solemn ce a făcut sângele Domnului Isus pentru tine. Făcând astfel, vei avea o viață plină de izbândă!

„Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20)

     Când vorbim despre „rodul Duhului”, ne referim la nouă trăsături de caracter: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Aceste roduri nu sunt pentru a fi arătate, ci pentru a fi împărțite cu ceilalți; altfel, ele nu sunt mai mult decât niște fructe care nu au crescut deloc. Să zicem că te duci la piață, ca să cumperi legume proaspete. Vezi roșii, dovlecei, castraveți, mai multe feluri de ardei – tot ce-ți dorești să ai pe masă. Când începi să-ți alegi produsele, fermierul de la tarabă spune: „Îmi pare rău, produsele acestea nu sunt de vânzare. Mie îmi place să le cultiv și să mă uit la ele până se strică. Apoi le arunc…” Poftim?! Probabil până acum nu te-ai aflat într-o situație atât de absurdă, și sper să nici nu fi vreodată… Asta pentru că fermierii și cumpărătorii știu că legumele sunt pentru a fi consumate. Firește, îți place să le privești, însă folosul lor dat de Dumnezeu este ca oamenii să se hrănească cu ele, să-și potolească foamea într-un mod sănătos… Similar, dacă noi nu facem altceva decât să mergem la biserică și să predicăm despre rodire, s-o analizăm și să cuantificăm rodurile fiecăruia, suntem un eșec total. Nu este suficient să fii roditor, ceilalți trebuie să fie părtașii acestei rodiri, ca să fie binecuvântați și să fie atrași în Împărăția lui Dumnezeu. Pavel scrie că: „…noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Rodirea și împărtășirea rodurilor cu ceilalți sunt două fațete ale aceleiași monede.

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

     William Carey este cunoscut ca fiind „părintele misiunilor moderne.” Însă numărul realizărilor sale din India a fost aproape egal cu numărul obstacolelor pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo. Un grup de misionari i-a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe păgâni, tinere, El o va face fără ajutorul tău sau al nostru!” Carey nu a fost misionar de profesie. El era un tânăr englez cu sănătatea șubredă, soția lui fiind însărcinată și având deja copii mici. Era la fel ca noi toți – încerca să-și câștige pâinea și să supraviețuiască. Dar mai avea ceva, o întrebare arzătoare care nu-i dădea pace: „Cine va merge la cei pierduți din India, dacă nu merg eu?” Mai târziu, privind în urmă, Carey a înțeles că provocările pe care le-a învins în locul natal au fost exact ceea ce l-a pregătit pentru succesul misiunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu în străinătate. Același lucru i s-a întâmplat proorocului Isaia: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:8-9). Însă înainte ca Isaia să fie pregătit să meargă, a avut nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu care să-i schimbe viața. „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7). Simți că Dumnezeu te pregătește ca să te trimită? Dacă este așa, spune da chemării lui Dumnezeu!

„…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

     Liderii înțelepți îți vor spune că vor veni momente în care și ei își vor pierde siguranța; momente în care nu vor ști tot ce le-ar plăcea să știe. Dacă acești lideri sunt persoane sincere, vor recunoaște: „Mă bucur că cei pe care trebuie să-i conduc nu știu cât de multe nu știu eu!” Fie că ești lider, fie că ești învățăcel, Biblia ne spune că „umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Dar să fim cinstiți: uneori știm ce dorește Dumnezeu să facem, însă nu ne place. Așa că ne rugăm în speranța că Se va răzgândi și că va da curs dorințelor și cererilor noastre. Dar lucrul acesta mai degrabă nu se va întâmpla! Dumnezeu nu poate binecuvânta faptele tale de neascultare. În epistola către Evrei citim: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Când Îl urmezi pe Dumnezeu, de cele mai multe ori nu vei ști tot ce ți-ai dori. Consilierii, grupurile de studiu, manualele despre cheia succesului, comitetele, planurile de afaceri și planurile de viitor ne pot fi de ajutor. Dar vine o vreme când va trebui să-ți părăsești confortul și să mergi în direcția pe care ți-o indică Dumnezeu. Vei avea oare răspunsuri la toate întrebările tale, și ți se vor limpezi toate îngrijorările? Nu. La fel cum farurile unei mașini îți luminează drumul înainte, tot așa Dumnezeu îți va da instrucțiuni numai atunci când ai nevoie. Numai așa poți trăi! Îți vei păstra dependența de El, vei ține minte cine este în control și cine merită toată lauda pentru reușitele tale. Și apropo: e nevoie de o viață întreagă ca să înțelegi călăuzirea lui Dumnezeu… așa că nu te lăsa descurajat!

„Suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi” (Romani 15:1)

     Dacă ai impresia că nu ai nimic valoros de oferit altora, gândește-te la cuvintele unui poet anonim: „Cântarea poate lumina o clipă, și floarea poate trezi o năzuință. Copacul poate deveni pădure, iar pasărea poate vesti primăvara. Un zâmbet încheagă o prietenie, o strângere de mână îl ridică pe cel căzut. O stea ghidează corabia, iar un cuvânt exprimă un scop. Un vot schimbă națiunea, și raza de soare luminează încăperea. Lumânarea spulberă întunericul, și râsetul împrăștie tristețea. Călătoria începe cu un pas, iar rugăciunea cu un cuvânt. Speranța înalță sufletul, iar mângâierea arată că îți pasă. Înțelepciunea prin vorbă se arată, și inima poate ști ce este adevărat. Viața cuiva poate aduce schimbarea… totul depinde de tine!” Un alt autor, Jon Walker, spunea: „Încurajarea face parte din natura lui Dumnezeu. Cuvântul folosit pentru încurajare în Noul Testament este același pe care l-a folosit Domnul Isus pentru Duhul Sfânt care este cu noi: Mijlocitor… Mângâietor permanent… Învățător și Memorator… Ajutor divin… Încurajator… O altă cale prin care ne încurajează Dumnezeu este atunci când alți credincioși merg alături de noi, ca agenți ai încurajării. Încurajatorii oferă susținere și întărire celor care văd mâna lui Dumnezeu lucrând în viețile lor (vezi 1 Tesaloniceni 2:4); îndemn și mângâiere pentru cei ce trec prin încercări și necazuri (vezi 1 Tesaloniceni 5:14); și ridicare și restaurare pentru cei care s-au rătăcit (vezi Galateni 6:1). Deși există multe căi prin care putem scoate la iveală ce-i mai bun în ceilalți, în realitate una singură este îndeajuns: disponibilitatea de a răbda slăbiciunile celor slabi şi de a nu ne plăcea pe noi înşine.” Asta se numește „zidirea oamenilor”, și așa le întărim credința!

„Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora” (Romani 15:2)

     Doi bărbați care împărțeau același salon de spital au devenit prieteni. Unul dintre ei avea voie să stea ridicat o oră în fiecare zi. Avea patul lângă singura fereastră existentă. Celălalt își ducea zilele întins pe spate. În fiecare zi, bărbatul de la fereastră îi descria celulalt activitatea și culorile lumii din exterior: parcul din jurul unui lac, rațele care înotau, copiii care se jucau, cuplurile care se plimbau ținându-se de mână, linia orizontului din depărtare… Prietenul său, care nu putea vedea nimic din toate astea, zâmbea și își imagina totul prin ochii minții. Într-o zi, bărbatul de la fereastră a murit, și colegul de salon a trecut în locul său. S-a ridicat în coate să se uite afară… și a văzut cu uimire un zid dărăpănat de cărămidă! Nedumerit, a întrebat-o pe asistentă cum de prietenul său i-a descris peisajul în imagini atât de strălucitoare. Ea a răspuns: „De fapt, el era orb și nu putea să vadă nici măcar zidul. Dorea doar să te încurajeze!” Pavel a spus: „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Ai parte de o mare satisfacție când îi încurajezi pe oameni, mai ales când propria ta situație nu este mai fericită. Un autor a scris: „Când îi spui unei persoane că este frumoasă, schimbi modul în care se vede pe sine. O tânără îndrăgostită crede că este cea mai frumoasă fată din lume pentru că un tânăr i-a spus așa. Când un profesor îi spune elevului că este deștept, acesta învață mai mult și are realizări mai mari. Când un părinte îi spune unui copil că-l iubește, acel copil are convingerea că poate ajunge până la stele. Pe de altă parte, doctorul care îi spune verde-n față pacientului că este în fază terminală poate grăbi procesul morții.” Cuvintele sunt puternice; folosește-le azi ca să-i zidești pe oameni!