„Toţi mor în Adam…” (1 Corinteni 15:22)

     Apostolului Pavel îi datorăm această informație: „Toţi mor în Adam.” De ce Adam? Pentru că el a fost numit capul primei familii, și din acest motiv el a fost responsabil pentru ce s-a întâmplat în familie. Ca oameni, soții și soțiile sunt egali în fața lui Dumnezeu, dar în căsnicie fiecare are un rol diferit. Ce s-a întâmplat în prima familie a fost o consecință a faptului că Adam și Eva au dorit să trăiască independent de Dumnezeu. Așa funcționează multe relații astăzi. Unul sau ambii parteneri aleg să-și trăiască viețile separat de legea și autoritatea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se vede în rata divorțului care este de 50% în zilele noastre. Această statistică nu ia în considerare faptul că mulți dintre cei care rămân căsătoriți spun că sunt nefericiți și că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană a doua oară. Conflictul apare atunci când cei doi au trecuturi diferite, stiluri diferite de a învăța, personalități și medii familiale diferite. Poate că unul din soți ar putea spune: „Tatăl meu m-a învățat asta”, sau „Mama mea mereu făcea așa”… Cu toții avem propria noastră concepție despre ceea ce înseamnă „cunoașterea binelui și răului” și despre ceea ce e bine și ce e rău într-o căsnicie. Toți avem opinii… Problema este că poți petrece o viață întreagă certându-te din cauza părerilor, fără să ajungi nicăieri. Ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să ne trăim viețile și să ne clădim căsniciile pe descoperirea Bibliei, nu pe intuiția personală. Sarcina lui Adam a fost să înțeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu despre viață și familie și apoi să-l împărtășească membrilor familiei. Cum? Fiind un soț iubitor și un model de lider evlavios. Când o familie funcționează după acest principiu, binecuvântarea lui Dumnezeu sigur va fi prezentă!

„Toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu” (Exod 34:23)

     Dumnezeu a cerut asta: „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu… Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara” (Exod 34:23-24). De trei ori pe an, bărbații lui Israel trebuiau să-și ia o vacanță spirituală și să caute călăuzirea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a promis că le va proteja familiile și posesiunile în timpul în care ei erau plecați și chiar să le „întindă hotarele.” Așadar, dacă ești soț și dorești ca Dumnezeu să-ți ocrotească familia și să-ți binecuvânteze strădaniile, trebuie să-ți pui timp deoparte și să-ți supui gândurile, faptele și deciziile călăuzirii Lui. Niciodată nu vei reuși să-ți conduci familia, până nu ești tu condus de Hristos. Cel mai bun lucru pe care îl poți face, pentru călăuzirea familiei tale și pentru a zidi o căsnicie minunată, este să-ți pui întrebarea: „Care este gândul lui Hristos în această privință?” (vezi 1 Corinteni 2:16). Apoi adu-l la îndeplinire în viața ta. Odată ce ai făcut lucrul acesta, vei dobândi atenția și cooperarea soției tale. De ce? Pentru că nu se va mai certa cu tine și nu-ți va mai pune la îndoială opiniile. L-ai adus, deci, pe Hristos și Cuvântul Său în ecuație. S-ar putea să dureze până când soția ta va avea încredere în tine ca lider și îți va respecta gândirea, însă pe măsură ce te va vedea umblând cu Dumnezeu și punând în practică principiile Sale, va ajunge să aibă încredere în tine și să se simtă în siguranță. Când o femeie îi spune soțului ei: „Aș vrea să mă ții în brațe,” ea nu se gândește neapărat la intimitate fizică, ci vorbește despre nevoia pusă de Dumnezeu în ea, de a se simți în siguranță. Ea are nevoie de un soț pe care să-l poată iubi și în care să aibă încredere. Și Dumnezeu te poate face un astfel de soț!

„Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii…” (1 Corinteni 11:3)

     Pavel scrie: „…vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” Există o ordine a modului în care lucrează Dumnezeu. La fel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu, soții trebuie să se supună lui Hristos, iar soțiile trebuie să se supună soților lor. Să remarcăm cuvintele: „bărbatul este capul femeii” – nu al tuturor femeilor. Această rânduială nu se aplică la locul de muncă sau în alte relații. Când nu reușim să respectăm orânduiala lui Dumnezeu, Satan poate intra în casele noastre, la fel cum a intrat în prima familie din Eden. „Supunere” este un cuvânt foarte nepopular în zilele noastre, însă când îl înțelegem din perspectivă biblică, devine o forță motivatoare de a face binele, nu o forță negativă de a umili și a îngenunchea femeile. Cuvântul grecesc pentru supunere, hupotasso, înseamnă să fii dispus să te pui sub autoritatea altcuiva. Implică nu constrângere, ci mai degrabă disponibilitatea de a accepta ceea ce te-a făcut Dumnezeu, și de a te supune autorității altcuiva. În cazul soțului: lui Dumnezeu, și în cazul soțiilor: lui Dumnezeu și soțului. Pavel scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Când un soț își iubește soția în felul acesta și se dăruiește soției, ea se va supune cu bucurie „conducerii” soțului ei în casă. Dragostea și protecția soțului ei este ceea ce o eliberează și o ajută să atingă plinătatea potențialului pe care i l-a dat Dumnezeu.

„…a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Genesa 3:6)

     În cartea Genesa scrie că, înainte ca Eva să fie creată, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din fructul oprit; fusese deci responsabilitatea lui să-i comunice lucrul acesta soției sale. În mod clar, el nu și-a îndeplinit sarcina prea bine. Prin urmare, și-a pierdut toate privilegiile oferite de Grădina Edenului. Să remarcăm faptul că diavolul a abordat-o mai întâi pe Eva cu ideea de a nu i se supune lui Dumnezeu. „Femeia a văzut că pomul era bun… a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Întrebare: Unde era Adam când Eva a fost amăgită? Cu ea. Deci, putem învăța o lecție importantă de-aici: când un bărbat nu-L ascultă pe Dumnezeu și nu I se supune, el nu poate fi liderul de care soția și familia lui au nevoie. El deschide efectiv ușa lui Satan și îl invită să intre și să creeze haos în familie. Când Satan a încercat să-i vândă „gogoși” Evei, Adam a tăcut chitic, în loc să ia atitudine și să spună: „Nu e adevărat! Dacă nu urmăm calea pe care ne-a trasat-o Dumnezeu, vom pierde totul!” Problema în căsnicie nu este despre cine-i șeful, ci despre respectarea structurii pe care a creat-o Dumnezeu pentru ca toți din familie să poată umbla în binecuvântarea Lui. Biblia spune că Satan vine „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Însă atunci când soțul este supus cu adevărat lui Hristos, el își poate ocroti familia. Așadar, dacă ești soț, acesta este standardul la care trebuie să te ridici. Iar dacă ești soție, trebuie să-ți încurajezi soțul să umble cu Dumnezeu și să-i dai de înțeles că este un privilegiu să urmezi un astfel de bărbat!

„El… face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11)

     Biblia spune: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Uneori ne rugăm pentru un anumit lucru, crezând că este bun pentru noi. Însă Dumnezeu, care are un plan pentru viața noastră, știe ce „este bun” și ce nu este. Soția lui Billy Graham, Ruth, a spus că dacă Dumnezeu i-ar fi răspuns la toate rugăciunile când era tânără, s-ar fi căsătorit cu omul nepotrivit – de mai multe ori! Se spune că două lacrimi pluteau pe râul vieții. Una a întrebat-o pe cealaltă: „Tu cine ești?” Aceasta i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care a iubit un băiat și l-a pierdut. Dar tu cine ești?” Cea de-a doua lacrimă i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care l-a cucerit.” Așa este în viață, nu-i așa? Noi plângem după lucrurile pe care nu le avem, fără să ne dăm seama că am fi putut plânge de două ori mai mult dacă Dumnezeu ni le-ar fi dat. Expresia „umblare prin credință” înseamnă să crezi că planul lui Dumnezeu este desăvârșit și că ți se va revela pe măsură ce ai nevoie să-l cunoști. Pavel a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11). În mod clar, această mulțumire nu a venit din lucrurile înconjurătoare, întrucât și-a petrecut în temniță mulți ani din cei în care a fost angrenat în lucrare. Așadar, de unde a venit mulțumirea sa? Din cunoașterea faptului că Dumnezeu „face toate după sfatul voiei Sale.” Să însemne asta că Pavel a înțeles fiecare amănunt din planul lui Dumnezeu? Nu, însă atunci când nu a înțeles planul, el s-a încrezut în Cel ce a făcut planul! Iată izvorul păcii, bucuriei și mulțumirii lui Pavel. Același lucru este valabil și pentru tine!

„Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră” (Faptele Apostolilor 2:8)

     Biblia spune că în ziua în care a luat ființă biserica: „Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2:4-8,12). Întrebarea finală mai poate fi formulată: „Oare ce înseamnă asta?”, și ne transmite că Dumnezeu iubește și folosește tot felul de oameni – fără studii sau cu studii, oameni simpli sau academicieni, părinți singuri sau directori cu vază. Dumnezeu ne spune că atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, El ne echipează să ajungem cu evanghelia la o anumită persoană. Așadar: 1) Cu cine îți este ușor să discuți? Cu adolescenții? Cu dependenții de droguri? Cu bătrânii? Poate nu-ți găsești cuvintele ca să te faci înțeles de copii, dar ești elocvent cu directorii. Nicio problemă; așa te-a creat Dumnezeu. 2) Pentru cine simți cea mai mare compasiune? Dumnezeu nu ne dă poveri egale. „El le întocmeşte inima la toţi” (Psalmul 33:15). Ce te face să ai inima zdrobită, ce îți ridică tensiunea? Cei lipsiți de adăpost sau victimele traficanților de carne vie? Cei care au pierdut pe cineva drag, sau  cei proaspăt divorțați? Pavel spune: „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Așadar, descoperă care sunt persoanele cărora ai fost chemat să le vestești Evanghelia.

„…Înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbe 12:15)

     Când nu știi anumite lucruri, ești predispus greșelilor. Poate știi multe, dar nu știi tot ce se poate ști. Așa că trebuie să cauți neîncetat și să fii deschis spre lucruri bune. Jucătorii profesioniști de golf folosesc un băiat de mingi. Acesta este mai mult decât o persoană care duce crosele; el este acolo pentru sprijin și sfaturi prețioase. Tommy Bolt a fost unul dintre cei mai mari jucători de golf al tuturor timpurilor dar avea un defect major: avea un temperament groaznic. Într-un an, aflându-se într-un turneu în sudul Californiei, era nervos din cauza unei runde proaste pe care a avut-o cu o zi înainte. Așa că, i-a zis băiatului de mingi să răspundă numai cu „Da, domnule Bolt,” sau „Nu, domnule Bolt”, dacă i se punea o întrebare. Altfel, trebuia să tacă! Bolt a lovit prima minge și aceasta a ajuns după un copac. Când a ajuns în acel loc, l-a întrebat pe băiat: „Crezi că ar trebui să lovesc cu crosa de cinci?” Băiatul, ascultând ordinele, a răspuns scurt: „Nu, domnule Bolt.” Bolt a lovit oricum cu crosa de cinci și a avut o lovitură incredibilă, mingea aterizând pe iarbă la câțiva centimetri de gaură. S-a întors spre băiat și i-a zis cu mândrie: „Ce părere ai despre această lovitură?” În timp ce ridica geanta, asistentul i-a răspuns sec: „Nu a fost mingea dumneavoastră, domnule Bolt!” Dacă nu dorești să faci greșeli pe care mai apoi să le regreți, fii deschis la sfaturi – și urmează-le. Biblia spune: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” Este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„Căci voi turna… binecuvântarea Mea peste odraslele tale” (Isaia 44:3)

     Părinților, iată o promisiune din Biblie pe care vă puteți baza: „Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale.” Copiii tăi ar trebui să continue lucrurile de unde le-ai lăsat tu! Plafonul tău ar trebui să fie podeaua lor! Ei ar trebui nu doar să te urmeze, ci să folosească temelia pe care ai pus-o tu pentru a zidi ceva mai măreț! Nu te folosi de scuze precum: „Așa s-au făcut lucrurile dintotdeauna în familia noastră și așa trebuie să continue.” Trebuie să-ți schimbi asemenea tipare de gândire! Pentru a trece peste barierele tale mentale, trebuie să încetezi să mai spui lucruri precum: „Așa sunt eu” sau „Familia mea nu a realizat prea multe, așa că nici eu”! Când spui asta, Îl contrazici pe Dumnezeu! Când Dumnezeu i-a scăpat pe iudei din robie, ei au pornit spre Țara promisă. Călătoria ar fi trebuit să dureze numai unsprezece zile, însă a durat… patruzeci de ani! Ce s-a întâmplat? Au cârtit fără încetare și prin urmare s-au învârtit în jurul aceluiași munte la nesfârșit. De ce? Pentru că fiind în robie patru sute de ani, ei gândeau și vorbeau ca niște robi și nu puteau înțelege ce le-a promis Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu le-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte” (vezi Deuteronom 2:3). Dacă trecutul tău este plin de eșecuri, trage o linie acum și declară: „Ajunge! Mă voi încrede în Dumnezeu pentru lucruri mai mari și mai bune!” În astfel de clipe se schimbă destinele. Concluzie: Deciziile pe care le iei azi te vor afecta nu numai pe tine, ci și pe copiii tăi – așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să iei deciziile corecte!

„Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm…” (Genesa 37:19-20)

     Iosif a avut vise mari, dar iată cum au reacționat frații săi la visele sale: „Veniți… să-l omorâm…” Uneori, chiar și persoanele cele mai apropiate îți vor disprețui visul, dar cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu îl poți împlini. Andrés Segovia s-a născut în sudul Spaniei, iar când era copil a învățat să cânte la chitară. Pe vremea aceea, chitara era considerată doar un instrument popular; compozitorii și muzicienii serioși nu-l respectau. Dar Segovia a văzut în acest instrument un potențial pentru muzica clasică. A început să studieze tehnicile muzicienilor clasici care cântau la vioară și la violoncel. Apoi el a aplicat aceste tehnici cântatului la chitară, și a dezvoltat alte și alte metode proprii. A adaptat compoziții ale vechilor maeștri, precum Bach, și a învățat să le cânte la instrumentul său. În 1909, Segovia și-a făcut debutul la vârsta de șaisprezece ani. În 1919 a făcut înconjurul lumii și a acaparat instituția muzicii clasice. Pentru prima oară, compozitorii au început să scrie muzică clasică pentru chitară și astfel a luat ființă un nou gen muzical. De-a lungul a optzeci de ani, Segovia a schimbat percepția oamenilor asupra acestui instrument. Și la fel ca multe alte vise îndrăznețe, visul său a avut un impact major. Efortul său a deschis ușa acestui instrument muzical către săli de concerte, biserici sau formații de jazz, și a condus totodată la apariția chitarei electronice. Astăzi, dacă îți place chitara sau muzica celor care cântă la chitară, mulțumește-i lui Andrés Segovia! Dacă nu ar fi fost visul său, o mare parte din muzica secolului XX ar fi luat-o într-o direcție diametral opusă. Concluzie: Urmează-ți visul dat de Dumnezeu, și cu ajutorul Lui îl vei putea împlini!

„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!” (Iosua 1:9)

     Când a venit vremea ca Iosua să-i ia locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” Astăzi, Dumnezeu îți spune același lucru și ție. El dorește să-ți urmezi visul pe care l-a pus în inima ta! Alfred D. Souza, militantul creștin indian, a scris: „Pentru o lungă perioadă de timp mi s-a părut că viața mea stă să înceapă – viața adevărată. Dar mereu apărea vreun obstacol în cale, ceva prin care trebuia să trec mai întâi, ceva ce trebuia mai întâi terminat, timp ce mai trebuia petrecut în slujire și datorii care mai trebuiau plătite. După aceea, viața putea să înceapă. În cele din urmă, am priceput clar că de fapt aceste obstacole erau viața mea.” Când dai de obstacole, descoperi lucruri despre tine pe care nu le-ai știut niciodată. Descoperi adâncimea credinței tale în Dumnezeu – și în tine însuți. Fiecare problemă te ajută să te cunoști mai bine. Obstacolele sunt numai o chemare de a-ți întări poziția, de a nu renunța la visul tău. Când vei privi în urmă la viața ta, vei regreta lucrurile pe care nu le-ai făcut mai mult decât lucrurile pe care le-ai făcut. Așadar, atunci când visul tău pare imposibil, încrede-te în Dumnezeu și acționează ca și cum este imposibil să dai greș. De ce? Deoarece „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27). Asta înseamnă că dacă vrei să urci pe Muntele Everest să te asiguri că ai luat steagul cu tine. Nu-i asculta pe cei ce-ți spun: „Asta nu se poate!” Sau: „Îți asumi un risc prea mare!” Ignoră-i pe cei ce-ți spun că nu se poate realiza, și concentrează-te asupra lucrurilor despre care Dumnezeu spune că se pot face!