„Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32)

     Când George H. W. Bush a candidat la președinția Statelor Unite în 1988, el a recunoscut că a făcut o remarcă nepotrivită la adresa jurnalistului american Dan Rather și a corespondentului Casei Albe, Lesley Stahl, după o confruntare în direct. Bush s-a referit la Rather folosind un termen ce nu se poate reda, și totodată a luat în deșert Numele lui Dumnezeu atunci când a vorbit despre Columbia Broadcasting System. Când a fost confruntat, el a zis: „Dacă aș fi știut că microfonul este pornit, nu aș fi luat Numele lui Dumnezeu în deșert și îmi cer iertare pentru asta.” De fapt, el nu ar fi trebuit nicidecum să zică așa ceva, fie că era înregistrat, fie că nu! Nu uita: la Dumnezeu se înregistrează întotdeauna! Biblia spune: „Căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui” (Proverbe 5:21). Cu secole în urmă, Domnul Isus a declarat: „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” (Luca 12:2-3) Stai o clipă și gândește-te la aceste două versete: „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.” (Proverbe 15:28) „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.” (Proverbe 10:32) Primul verset ne spune că un om înțelept se gândește înainte să vorbească, pentru că își dă seama că fiecare cuvânt atrage o consecință. Cel de-al doilea verset ne spune că un om neprihănit știe automat ce este acceptabil, și nu uită faptul că Dumnezeu aude fiecare cuvânt. Așadar, fii atent la vorbirea ta!

„Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge” (Proverbe 21:6)

     E mai ușor să-ți păstrezi integritatea decât s-o redobândești. Poate că vei plăti scump să faci ceea ce este bine, dar te va costa și mai mult să-ți abandonezi principiile. „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.” (Ieremia 17:11) În 1994, jucătorul de golf Davis Love a cerut o lovitură de pedeapsă în timpul rundei a doua a campionatului Western Open. El și-a mutat marcatorul de pe calea liniei de plasare a altui jucător; dar nu și-a putut aminti dacă și-a mutat și mingea înapoi în locul său original. Deoarece nu era sigur, a solicitat o lovitură suplimentară. Și acea lovitură a făcut să fie eliminat din turneu. La sfârșitul anului, Love a avut cu 590 $ mai puțin pentru a se putea califica automat pentru Masters și a trebuit să câștige un turneu pentru a accede la unul dintre cele mai râvnite evenimente ale Golfului. Din fericire, povestea are un final fericit. Cu o săptămână înainte de marele eveniment, el s-a calificat prin câștigarea unui turneu în New Orleans și a câștigat 237.600 de dolari prin faptul că a terminat al doilea la Mastersul din 1995. Mai târziu, când a fost întrebat cum s-ar fi simțit dacă ar fi ratat Mastersul din cauza acelui penalti, Love a răspuns: „Întrebarea este cum m-aș fi simțit dacă aș fi câștigat și mi-aș fi petrecut restul vieții întrebându-mă dacă nu cumva am trișat?!” După cum a spus Shakespeare: „Față de tine însuți fii cinstit, și ceea ce urmează, ca noaptea după zi, e că nu vei fi necinstit cu niciun om de pe pământ!”

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte… Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

     Comediantul Jerry Lewis a spus odată că cel mai frumos dar de nuntă pe care l-a primit a fost un film cu ceremonia – pentru că atunci când lucrurile se vor înrăutăți în căsătoria lui, va putea sta singur într-o cameră și vizionând filmul de la coadă la cap, va ieși din încăpere un om liber! Nu știu dacă ați zâmbit sau nu, însă noi nu ne putem întoarce în trecut ca să rescriem istoria, la fel cum nu putem face oul la loc după ce l-am spart în tigaie… Când trăiești în trecut, aceasta se întâmplă mereu pe cheltuiala viitorului; însă când înveți din trecut, există posibilitatea ca viitorul tău să devină mai bun. De fiecare dată când te trezești spunând: „Dacă aș fi știut atunci ceea ce știu acum!” – gândește-te că dacă nu te maturizezi, vei spune același lucru și peste zece sau peste douăzeci de ani. Poate spui: „Ce bine ar fi fost dacă aș fi fost dispus să-mi iert soțul sau soția, în loc să-l/s-o pedepsesc! Cred că mi-aș fi salvat căsnicia și aș fi zidit o relație deosebită.” Poate te lupți cu amintirea unui avort, întrebându-te cum ar fi fost copilul care s-ar fi putut naște și bucuria pe care ar fi adus-o în viața ta. Poate ești o persoană cumsecade, dar ai făcut o greșeală și ai ajuns să ai dosar penal, iar acum spui: „Ce bine ar fi fost dacă…” Ei bine, iată ce spune Dumnezeu: 1) „Păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui” (1 Ioan 2:12). 2) „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). 3) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu mai trăi în trecut!

„Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13)

     Dacă ai dorința fierbinte de a-ți controla mânia, iată două lucruri la care să te gândești: 1) Nu-ți spăla rufele murdare în public. Când ești rănit și mânios, răspândirea bârfelor despre cel ce ți-a greșit se produce în mod natural. Nu face așa! Biblia spune: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” Rufele murdare se spală în public, în general, în două moduri: a) Rușinos: spui lucruri urâte atunci când știi sigur că vor fi auzite. b) Subtil: faci glume pe seama înfățișării, a prietenilor și a familiei acelei persoane, a relației sentimentale și a obiceiurilor, pentru a o înjosi. Lucrul acesta duce la jena simțită de cealaltă persoană, lărgește prăpastia dintre voi și face ca împăcarea să fie aproape imposibilă. Biblia spune: „Dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe 10:12). 2) Nu reacționa ca și cum nu ai fi al lui Hristos. De exemplu, nu spune: „Și-a făcut-o cu mâna lui, să se descurce singur!” Poate că și-a făcut-o cu mâna lui, însă ca urmaș al lui Hristos, nu întoarce spatele semenului tău, lăsând rănile să supureze și să se infecteze. „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cum te-a iertat Hristos pe tine? După ce ți-ai recunoscut păcatul, l-ai mărturisit, ți-ai cerut iertare și ai câștigat har? Nu! Pavel spune: „Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Așa cum Dumnezeu a luat inițiativa, tu ești chemat să-ți extinzi bunătatea și spre alții, chiar înainte ca ei să-și ceară iertare. Și dacă aleg să-ți fie vrăjmași, trebuie să-i ierți oricum! Numai atunci vei avea pace, rănile îți vor fi vindecate și vei reuși să lași totul în urmă.

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…” (Efeseni 4:29)

     Citatul biblic întreg este așa: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu…” (Efeseni 4:29-30). Când lași mânia să se dezlănțuie, n-o vei răni numai pe cealaltă persoană, ci Îl vei întrista și pe Duhul Sfânt. Te-ai gândit la asta? Ca urmaș al lui Hristos, ești chemat să încerci să înțelegi care sunt nevoile celuilalt. Asta înseamnă să nu amintești de greșeli deja mărturisite, implicându-i și pe alții sau făcând glume pe seama greutății, rasei, inteligenței sau limitărilor fizice, mentale și emoționale. Nu aduce în discuție lucruri care inflamează și care te împiedică să găsești o soluție. Și nu te folosi de nivelul decibelilor pentru a intimida sau pentru a manipula. Dumnezeu te-a creat cu capacitatea de a te mânia pentru că atunci când este folosită corect, mânia poate alimenta o schimbare pozitivă și poate fi leacul vindecător. Așadar: 1) Caută o soluție, nu o „victorie”! Folosirea unor porecle sau punerea unei etichete nu face decât să înrăutățească lucrurile. Atenția ta nu trebuie îndreptată spre ce au făcut alții, ci spre ceea ce puteți face împreună pentru a rezolva situația. 2) Recunoaște-ți defectele și cere-ți iertare. Când îți recunoști imperfecțiunile, celuilalt îi este mai ușor să și le recunoască pe ale lui. 3) Pentru fiecare problemă dificilă pe care o rezolvi, oferă un compliment sincer. În loc să critici, încearcă să spui: „Sunt convins că nu îți este ușor să asculți așa ceva. Mulțumesc pentru că m-ai ascultat cu atâta răbdare!” Pentru faptul că te concentrezi asupra soluției și nu asupra învinovățirii, oamenii au pentru ce să trăiască și nu se simt doborâți.

„Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45)

     Ceea ce ai stocat pe hardul unui computer poate fi vizualizat prin apăsarea unei taste. Domnul Isus a zis: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Când te descarci de resentimente, te umpli de amărăciune. Când ești mânios, scapă rapid de această stare. Nu „fierbe în tine.” Și nu sta degeaba sperând că cealaltă persoană va vedea lumina și își va cere iertare. Dacă nu va face niciodată acest gest? Domnul Isus a zis: „Dacă cineva a păcătuit față de tine, du-te și încearcă să îndrepți lucrurile!” (vezi Matei 18:15). Ce prețuiești cel mai mult: punctul tău de vedere sau relația? Când ascunzi mânia și refuzi să te confrunți cu problema într-un mod sănătos, nu faci decât să-ți adaugi o vină în plus. Imaginează-ți cum te va afecta lucrul acesta. Unii doctori spun că resentimentul îți mănâncă peretele stomacului, îți atacă sistemul imunitar și te predispune la probleme de inimă, la cancer și la alte boli fizice, sociale și emoționale. Și asta nu e totul! Îți macină mintea, îți secătuiește energia și îți paralizează creativitatea. Îți oprește părtășia cu Dumnezeu, cu familia și cu prietenii, și totodată îi refuză ofensatorului tău ocazia de a-și curăța conștiința și de a îndrepta lucrurile, cu Dumnezeu și cu tine… Până nu rezolvi problema, o vei trage după tine ca pe o povară. Nu te mulțumi cu un astfel de trai! Astăzi, cere-I lui Dumnezeu curajul și puterea de a rezolva lucrurile, dacă te confrunți cu o problemă de acest fel.

„Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine” (Proverbe 23:16)

     Când vorbim de stăpânirea de sine, există două principii biblice importante: 1) Nu da vina pe oameni și pe lucruri. Învinovățirea altcuiva este un mijloc de a scăpa de responsabilitate, în timp ce arăți cu degetul în altă parte. „Dacă ai veni la timp, nu te-aș mai bate la cap”, sau viceversa: „Dacă ai înceta să mă bați la cap, poate aș începe să ajung la timp.” Cuvintele de acest fel nu ajută, ci atrag ostilitatea celeilalte persoane, perpetuează mânia și nu reușesc să producă rezultatele pe care ți le dorești. 2) Nu folosi cuvintele ca pe niște arme sau ca pe o formă de control. În schimb, ține-ți emoțiile sub control și exprimă-le într-un mod sănătos. Nu uita, scopul tău este să rezolvi problema și relația să fie întărită, și nu de a lăsa în urmă răni care să supureze. E ușor să procedezi așa?! Nu – de aceea ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Biblia spune că vorbele pot doborî duhul celuilalt (vezi Proverbe 18:14), îi pot zdrobi sufletul (vezi Proverbe 15:4) și pot distruge relația (Proverbe 18:21). Solomon a spus că vorbele pline de mânie „alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 26:22). Ceea ce spui poate dăinui în memoria unei persoane întreaga sa viață – până în mormânt. Asta e ceea ce-ți dorești? Firește că nu! Pe de altă parte, mânia gestionată corect nu va fi niciodată regretată și nu va trebui să te pocăiești pentru ea. Învață să vezi diferența dintre mânia pe care o simți și vorbele pe care le rostești. Mânia poate revela lucrurile care trebuie schimbate în relație. Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate ce trebuie schimbat – mai întâi la tine, apoi la cealaltă persoană.

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)

     Iată planul biblic de creștere spirituală care include stăpânirea de sine: „Să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:23-32). Dumnezeu ți-a dat fiecare emoție pe care o simți, inclusiv mânia. Însă El vrea s-o ții în frâu. Ai remarcat cuvintele: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”? Când ești mânios, în loc să negi lucrul acesta, folosește-l pentru a determina o schimbare în bine. Când spui: „Sunt mânios pentru că prețuiesc relația, și aș vrea să discutăm despre asta” – poți contribui la vindecare și soluții. E necinstit să te prefaci că nu ești mânios, când de fapt ești… La fel este și cu exagerarea. „Niciodată nu mă asculți… Întotdeauna îmi ignori dorințele… Nimeni nu face nimic, în afară de mine!” Astfel de generalizări sunt neadevărate și contribuie doar la agravarea situației, garantând faptul că problema rămâne neștiută și nerezolvată. Voia lui Dumnezeu este să-ți controlezi mânia, în loc s-o lași să te controleze ea pe tine!

„Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

     Am citit o povestire despre un om care vorbea cu un înger. Îngerul i-a spus: „Ce pot să fac pentru tine?” Omul a răspuns: „Arată-mi ziarul Wall Street care va apărea de azi într-un an. În felul acesta voi ști în ce să-mi investesc banii și voi deveni multimilionar.” Îngerul i-a făcut pe plac, și deodată s-a ivit Wall Street Journal, din aceeași zi dar din anul următor. Omul a început să răsfoiască înfrigurat paginile ziarului, studiind listările la bursă și încercând să rețină care acțiuni vor urca și care vor scădea… Deodată, în toiul căutărilor sale, s-a oprit și lacrimi au început să-i curgă șiroaie pe obraz. De ce? Tocmai trecuse și peste coloana cu decese… și-și văzuse numele trecut acolo! Știi, Dumnezeu nu se împotrivește să acumulezi, ori să realizezi lucruri în viață. Dar El dorește să știi că viața nu poate oferi mai mult și că dacă nu trăiești fiecare zi în lumina veșniciei, îți vei pierde timpul făcând lucruri greșite. Nu e rău să te bucuri de lucrurile trecătoare, câtă vreme principala ta atenție este îndreptată asupra lucrurilor veșnice. Apostolul Pavel a putut spune: „Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20:24). În Anglia, dacă ajungi să trăiești o sută de ani, primești o felicitare de la Palatul Buckingham, semnată de regină! Dar oricât de onorant, lucrul acesta nu suferă nicio comparație cu „felicitările” pe care le vei primi de la Dumnezeu pentru îndeplinirea misiunii pe care ți-a dat-o aici pe pământ!

„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc… eşti al Meu.” (Isaia 43:1)

     Când Dumnezeu te răscumpără, devii al Lui. Și când ești al Lui, El te ocrotește! Lucrul acesta este ilustrat de istoria lui Belșațar. Biblia spune: „Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor. Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele din aur şi din argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui” (Daniel 5:1-2). Dacă ar fi abuzat de un vas învechit, lipsit de valoare, poate nu ar fi contat, însă Dumnezeu prețuia prea mult aceste vase sfințite pentru a îngădui să fie folosite cu un alt scop. Așa că în întunericul nopții, degetul lui Dumnezeu a scris soarta lui Belșațar pe zidul palatului. Și „chiar în noaptea aceea, Belşaţar… a fost omorât. Şi a pus mâna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.” (Daniel 5:30-31). De când ai devenit copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, ai la îndemână un principiu neschimbător pe care te poți baza: „El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească… zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (1 Cronici 16:21-22). Poate ești nevoit să-ți câștigi pâinea pe pământ străin, să stai acasă fiind într-o situație dificilă sau să înduri necazuri din pricina credinței. Însă de un lucru poți fi sigur: Dumnezeu a investit prea mult în tine pentru a permite să fii distrus. De fiecare dată când Satan va încerca, Dumnezeu îl va opri și-i va spune: „Acest vas îți este interzis! Mi-a luat prea mult timp s-o învăț pe această femeie să se roage. Am investit prea mulți ani antrenându-l pe acest bărbat să Mă proclame! Au îndurat prea multe pentru Numele Meu, ca să te las să le faci rău. Nu te atinge de ei; sunt ai Mei!” Deci, capul sus! Tu Îi aparții lui Dumnezeu!