„Scrie proorocia… ca să se poată citi uşor” (Habacuc 2:2)

     Numai când ți-ai stabilit cu claritate scopurile, îți vei putea cuantifica creșterea personală. Iată opt principii care te vor ajuta să-ți stabilești scopurile corecte în viață: 1) Începe cu rugăciune; altfel scara pe care urci se poate sprijini de zidul nepotrivit. „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbe 19:21). 2) Așterne-ți gândurile pe hârtie. Dumnezeu i-a zis lui Habacuc: „Scrie proorocia… ca să se poată citi uşor”. Faptul că îți notezi scopurile pe hârtie le dă o permanență și, în plus, te umple de energie. 3) Stabilește termene limită. „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă” (Habacuc 2:3). Fără termene bine stabilite, e ușor să amâni și nu vei ajunge nicăieri. 4) Enumeră pașii pe care trebuie să-i faci. Apoi poartă cu tine oriunde această listă; îți va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi. 5) Stabilește etapele în ordinea priorităților: ce trebuie să faci mai întâi? Ce poți face mai târziu? Un plan este întotdeauna mai bun decât încercarea de a reține ideile în mintea ta. 6) Treci la fapte – acum. „Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:15-16). Un plan mediocru dar care e aplicat bate întotdeauna un plan strălucit – care nu este niciodată implementat! 7) Fă câte un lucru în fiecare zi, dar care să te ducă cu un pas mai în față. De exemplu, citește Biblia sistematic timp de un an… sună un anumit număr de clienți în fiecare săptămână… angajează-te în activități caritabile în fiecare lună… 8) Stabilește-ți scopuri cărora ești dispus să-ți dedici întreaga ta viață. Închei reamintind rugăciunea lui Moise (Psalmul 90:12): „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13)

     Întotdeauna vor exista unii care te vor vorbi de rău. „Nu se va alege niciodată nimic de el… Părinții lui au fost așa, bunicii lui au fost la fel, și nici el nu va fi altfel!” Întrebarea este următoarea: pe cine alegi să crezi – pe Dumnezeu sau pe criticii tăi? Potrivit Scripturii: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) Dumnezeu spune că prin harul Său vei dovedi că acești critici ai tăi au greșit, așa că nu le mai asculta previziunile negativiste. Nu-i mai crede pe membrii familiei, pe profesorii, pe angajatorio sau pe așa-zișii prieteni care încearcă să te doboare. Nu pleca urechea la vorbele denigratoare. Domnul Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Înnoiește-ți zilnic mintea prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu (vezi Romani 12:1-2). Poate ai fost abuzat, folosit, respins și neglijat, dar e timpul să ierți acele lucruri care au rămas în urmă și să începi să  înaintezi liber. Când Dumnezeu rostește un cuvânt peste viața ta, din punctul Lui de vedere, s-a și împlinit; e o „lucrare încheiată!” Datoria ta este să-l crezi, să-l rostești și să umbli în realitatea acelui cuvânt în fiecare zi. Când cineva îți spune ceva ce poate răni sau lăsa o cicatrice în inima ori în mintea ta, fă următoarele lucruri: 1) Scrie lucrul acela pe o hârtie. 2) Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să ierți și să șteargă urma cicatricii. 3) Rupe hârtia, arunc-o la gunoi și „alergă spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14).

„N-a găsit credinţă…” (Evrei 4:2)

     Pentru ca cimentul să devină beton, trebuie amestecat cu nisip și apă. Dacă nu respecți proporțiile, cimentul nu se va transforma niciodată în beton. La fel cum trupul are nevoie de hrană bună în fiecare zi, și sufletul are nevoie să fie hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Însă nu te poți opri aici! Trebuie să pui în practică ceea ce auzi și citești. Credința înseamnă să te comporți știind că Dumnezeu spune adevărul! Dacă nu trăiești Cuvântul lui Dumnezeu, el nu-ți va fi de niciun ajutor. „Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.” Pentru a obține rezultatele pe care le promite Cuvântul lui Dumnezeu, iată soluția: „Credința în puterea, înțelepciunea și bunătatea Lui.” De ce mergi la biserică și te așezi pe un scaun? Pentru că ai convingerea că scaunul te va ține. La fel și opusul este adevărat. Poți spune că ai convingerea că scaunul te va ține, dar dacă nu te așezi niciodată pe el, nu pui în practică tocmai convingerea – pentru că nu acționezi conform cu ceea ce spui că crezi. Ce înseamnă să „trăiești” prin credință? 1) Să fii de acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și să refuzi să spui ceva ce îl contrazice. 2) Să aștepți cu răbdare, lăsându-L pe Dumnezeu să-Și împlinească Cuvântul după voia Sa și la momentul ales de El! „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1). Să remarcăm cuvântul „încredere”… Credința ta trebuie să se bazeze pe ceva substanțial. Și acel ceva este adevărul încercat, dovedit și neschimbător al Cuvântului lui Dumnezeu.

„Domnul este partea mea de moştenire” (Psalmul 16:5)

     Ai lăsat cumva invidia să se cuibărească în viața ta? Eviți cumva anumite persoane, sau le porți pică din cauza reușitei de care au parte? Biblia spune: „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30), iar o altă traducere parafrazează după cum urmează: „Invidia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îți dai seama că mereu critici o anumită persoană sau te uiți cu jind la ceea ce are, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12). Invidia Îi comunică de fapt lui Dumnezeu următoarele: „Ai greșit făcându-mă așa cum sunt! Vreau să fiu ca X ori ca Y… vreau să am și eu ce are Z!” Nu, Dumnezeu are o chemare unică și un destin unic pentru tine! Așadar, decât să lași loc invidiei, las-o să te motiveze să devii cel mai bun „tu”  – persoana intenționată de Dumnezeu. Dacă te lupți cu invidia, iată o rețetă din Cuvântul lui Dumnezeu pe care s-o urmezi în fiecare zi: „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:5-9) Așa că, nu lăsa invidia să se cuibărească în viața ta!

„Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul” (Psalmul 107:2)

     Indiferent cât de jos ai căzut, Dumnezeu îți va da încă o șansă. Iona nu L-a ascultat pe Dumnezeu și a petrecut trei zile în pântecele unei balene, apoi a fost regurgitat pe uscat. Biblia spune: „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona…” (Iona 3:1) Păcatele regelui David ar fi fost materiale pentru prima pagină a tabloidelor. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a ridicat și David a scris: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:2-3). Când Dumnezeu te ridică, nu contează cine luptă împotriva ta. Când te ridică El, nimeni nu te poate doborî! Dacă Dumnezeu te-a răscumpărat, strigă de bucurie! Nimeni în locul tău nu poate relata istoria ta. Nimeni altcineva nu știe ce a făcut Dumnezeu pentru tine. Nimeni altcineva nu știe cât de departe ai ajuns. Nimeni altcineva nu știe prin ce ai trecut. Doar tu știi! Tu știi că numai prin harul lui Dumnezeu ai supraviețuit. Așa că nu-l lăsa pe diavol să-ți fure mărturia. Poate ți-a luat mai mult decât oricui altcuiva, dar Dumnezeu ți-a oferit victoria. Diavolului i-ar plăcea să te reducă la tăcere. De ce? Pentru că atunci când le spui altora ce a făcut Dumnezeu pentru tine, o nouă persoană va fi eliberată. Biblia spune: „Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului…” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: „Spune tuturor în gura mare ce ți-a făcut ție Domnul!”

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

     Dumnezeu poate să-ți vorbească oricând, oriunde, prin oricine… chiar și printr-un gând pe care ți-l pune în inimă (vezi 1 Corinteni 2:16). Dar pentru că acel gând poate fi sufocat de mulțimea altor gânduri pe care le ai, El spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” În liniște Îl poți auzi pe Dumnezeu mult mai clar. „Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă… dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.” (Marcu 4:33-34) În cartea sa „Înalta chemare, înaltul privilegiu,” Gail MacDonald scrie: „Pustnicii trăiau și erau supuși crezului tăcere-solitudine-pace lăuntrică. Numai după un timp suficient de tăcere și solitudine se considerau pregătiți să vorbească. În zilele noastre, există o logică ciudată, cum că resursele spirituale și împrospătarea se găsesc în căutarea constantă de voci noi, în participarea la tot mai multe întruniri, în împărtășirea unor opinii gândite pe jumătate. Cădem în capcana convingerii că Dumnezeu este cel mai mulțumit când suntem doxă de informații și când ne-am organizat la maxim timpul și relațiile. Eliberarea presupune să taci înaintea lui Dumnezeu, este un moment de discuție cerească în timpul căreia ascultăm mai mult decât vorbim. Iar tăcerea necesită solitudine!” În așteptarea noastră tăcută înaintea lui Dumnezeu, urechea noastră spirituală se antrenează pentru a-I cunoaște vocea. Autoarei Sylvia Gunter îi aparține următorul citat: „Înțeleg de ce David a trebuit să poruncească sufletului său să se oprească. Să te oprești e greu, aproape imposibil pentru unii dintre noi. Am descoperit, însă, că sufletul meu a fost multă vreme flămând după liniște, iar acum că a gustat iarăși din ea, nu va fi mulțumit până când aceasta nu va deveni parte constantă a fiecărei zile!”

„Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:31)

     Biblia precizează: „Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” Lucrul acesta este important, deoarece mușchiul coapsei este unul dintre cei mai puternici mușchi din corpul omenesc. Pentru a-i atrage atenția lui Iacov, Dumnezeu l-a atins într-un centru de forță… Când gândim și spunem: „La asta mă pricep cu adevărat… acesta e punctul meu forte”, Dumnezeu poate să ne atingă exact în acel punct pentru a ne atrage atenția. Faptul că Iacov a rămas șchiop pentru tot restul vieții, i-a slujit ca aducere-aminte că nu mai trebuie să trăiască prin propriile sale puteri, ci prin puterea lui Dumnezeu. Și făcând astfel, a devenit o persoană mult mai puternică. Să ne amintim că de fiecare dată când Iacov a dat de necaz, prima sa reacție a fost să dea bir cu fugiții. Îți sună cunoscut? Faci și tu la fel? Așadar, Dumnezeu Și-a spus în final: „Știu cum pot repara toate astea – îl voi face șchiop.” Și tot restul vieții sale, Iacov a trebuit să facă față problemelor cu capul sus, nu prin propria sa putere, ci prin puterea lui Dumnezeu! Dar tu? Care e acel lucru pe care ți-ar plăcea cel mai mult să-l schimbi în viața ta? Vrei ca Dumnezeu să te ajute? El o va face – așa cum știe El. El va genera criza, hotărârea, mărturisirea și cooperarea… tot procesul acesta despre care a fost vorba în ultimele zile… Când Dumnezeu va face schimbarea, aceasta va fi permanentă! Nu va mai trebui să te îngrijorezi referitor la voința ta, ori la ascultarea de ea, întrucât vei coopera cu Dumnezeu, liniștindu-te și încrezându-te numai în El.

„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu) „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă” (Geneza 32:30)

     Schimbarea are loc prin cooperare. Dumnezeu a început schimbarea în viața lui Iacov în clipa în care acesta a recunoscut cine este și a cooperat cu planul Său. Iacov numit „Peniel” locul în care s-a luptat cu Dumnezeu, nume care înseamnă „Fața lui Dumnezeu”. În cele din urmă, fiecare dintre noi trebuie să stea față în față cu Dumnezeu, și atunci El va putea să ne schimbe. În esență, Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Acum putem trece la treabă. Cooperează și ai încredere în Mine. Voi face schimbările pe care ți le dorești și te voi binecuvânta!” Să observăm că Dumnezeu nu a zis: „Străduiește-te și folosește-ți voința pentru a deveni desăvârșit!” Asta nu funcționează, și Dumnezeu o știe! Numai voința nu aduce o schimbare de durată în viețile noastre. Ea influențează numai circumstanțele exterioare. Motivația interioară este cea care produce schimbare, și la asta lucrează Dumnezeu. El i-a zis lui Iacov: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel” (Geneza 32:28) Iacov nu avea să mai fie la fel niciodată! Odată ce ai o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu, El te schimbă. El l-a transformat pe Iacov dintr-un „înșelător” într-un „prinț.” Dumnezeu i-a văzut potențialul, a pătruns dincolo de exteriorul dur al unui înțelept în felul lumii. Dumnezeu a observat toate slăbiciunile lui Iacov, dar S-a uitat dincolo de suprafață: „Suntem copii ai lui Dumnezeu… şi împreună moştenitori cu Hristos… ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:16-17). Sau folosind tot cuvintele lui Pavel: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

„Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el” (Geneza 32:27)

     Schimbarea are loc prin mărturisire. Câtă vreme s-a identificat ca fiind „Iacov”, care înseamnă „Înșelătorul”, el își recunoștea implicit slăbiciunile de caracter. Aceasta este partea importantă a procesului schimbării pe care o face Dumnezeu în noi, întrucât nu ne vom schimba niciodată până nu confruntăm și nu recunoaștem cu sinceritate nelegiuirile, păcatele, slăbiciunile și greșelile. Trebuie să spui: „Doamne, am o problemă. Am dat de necaz, și recunosc că eu sunt de vină!” Abia atunci Dumnezeu poate să lucreze. Ai observat vreodată cât de ușor ne găsim scuze? Devenim experți în a arunca vina asupra altora, spunând lucruri precum: „Nu e vina mea, doar știi asta! E mediul în care am crescut… părinții mei sunt de vină…” Sau „problema pe care o am la serviciu este din cauza șefului!” De ce ne comportăm și vorbim astfel? Pentru că e greu să ne recunoaștem slăbiciunile și greșelile, și ni se poate părea înfricoșător să cerem ajutor. De ce trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu? Pentru a-L informa? Nu, El știe deja totul! Când îi spunem lui Dumnezeu că am păcătuit, nu e o surpriză pentru El; în tot acest timp, El ne cunoștea toate problemele. I le mărturisim pentru că El vrea ca noi să spunem: „Ai avut dreptate, Doamne; am o problemă. Am încurcat-o!” E umilitor să ne recunoaștem greșelile, dar odată ce-o vom face, Dumnezeu ne va da acces la puterea Sa, ca să ne ajute să ne schimbăm în bine. În acel moment, începem să devenim ceea ce ne-am dorit mereu să fim. De fapt, Dumnezeu te iubește așa cum ești – însă te iubește prea mult ca să te lase așa!

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26)

     Schimbarea are loc în urma luării unui angajament. Când Iacov și-a dat seama că se luptă cu Dumnezeu, el a spus: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” De asta este nevoie – de hotărâre. Iacov a fost hotărât și insistent; a perseverat până a reușit. Nu i-a mai plăcut cum era (așa cum probabil nici ție!) Se simțea frustrat, și asta îl făcea să fie deznădăjduit. Dar a fost pe deplin hotărât să lupte, până când Dumnezeu a întors situația în favoarea lui. Când Dumnezeu ne atrage atenția printr-o criză, El nu aduce automat și soluția; uneori El așteaptă să vadă dacă ne dorim într-adevăr schimbarea. Ne-am deprins atât de mult să avem totul instant – mâncare instant, acces instant la internet, succes instant – încât dacă nu primim imediat răspuns la rugăciunea noastră, sau dacă nu are loc o schimbare în mod instantaneu, spunem: „Nu-i pasă de mine!” De fapt, n-am intrat în respectiva încurcătură peste noapte, și nici nu vom ieși din ea într-o clipă. Uneori Dumnezeu trebuie să ne dezbrace de slăbiciunile noastre, strat după strat… Experții spun că e nevoie de șase săptămâni pentru ca un lucru pe care îl facem constant să devină obicei. Gândește-te la asta, în legătură cu obiceiul de a te ruga și de a citi Biblia în fiecare zi, sau la a reînvăța să-ți iubești soțul sau soția. Șase săptămâni… patruzeci și două de zile, peste o mie de ore… în care Satan se va pune de-a curmezișul neîncetat! Ce-ar trebui atunci să faci? Petrece timp cu Dumnezeu! „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:31).