_{„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (Psalmul 107:8)}

     _{După ce ai trecut de greutăți și probleme, poate ai tendința de a te încrede mai puțin în Dumnezeu și de a începe să reduci riscurile. Când ai trecut prin furtuni repetate, siguranța portului începe să-ți pară atrăgătoare. E bine să te odihnești și să te reculegi, dar nu te mulțumi cu siguranța, și să pierzi ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Biblia spune: „Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (v. 23-31). Unde putem vedea minunile lui Dumnezeu? În furtunile vieții! Domnul Isus a lăsat vreo 125 de porunci, pe care le găsim în Scriptură. Douăzeci și una din ele încep cu „Nu vă temeți” sau „Îmbărbătați-vă”! A doua și cea mai importantă poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, apare numai de opt ori. Asta înseamnă că afirmația rostită cel mai des de Domnul Isus a fost aceasta: „Nu vă temeți”! De ce? Pentru că dorește să te încrezi mai mult în El!}

_{„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)}

     _{Să observăm împreună modul în care au reacționat ucenicii când au trecut prin furtuna de pe Marea Galileii, și să vedem dacă recunoști aceleași trăsături și la tine: 1) Teama ne face să ne îndoim de grija pe care ne-o poartă Dumnezeu. Ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Nu-Ţi pasă că pierim?” (v. 38). Ei nu L-au întrebat despre puterea Sa: „Poți să liniștești furtuna?” Sau despre cunoștințele Sale: „Ești la curent cu furtuna?” Sau despre competențele Sale: „Ai experiență în furtuni?” Ci au dat glas îndoielilor pe care le aveau cu privire la caracterul Său: „Nu-Ţi pasă…?” Dacă nu ești atent, teama îți va eroda încrederea în dragostea lui Dumnezeu și te va face să uiți de credincioșia Lui. 2) Teama ne provoacă să apelăm la control. Domnul Isus dormea, așa că ucenicii L-au trezit și i-au zis: „Fă ceva repede!” Teama apare în urma percepției că am pierdut controlul. Când ne este frică, ne agățăm de orice componentă a vieții pe care o putem controla: locul de muncă, dieta noastră, curățenia din casă… sau, în multe cazuri – oamenii. Cu cât ne simțim mai nesiguri, cu atât mai mult tindem să controlăm. 3) Teama ne zăpăcește și ne blochează mintea. Biblia spune despre Domnul Isus că: „a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Impresionant, nu-i așa? Însă teama ne duce la amnezie spirituală; ea ne face să uităm ce a făcut Domnul Isus și câtă bunătate a arătat El față de noi. Care a fost reacția Domnului Isus? „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Credința nu elimină teama, ci o reduce la tăcere, îi ia puterea și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, situația începe să se schimbe în bine.}

_{„…Duhul împotriva firii pământeşti.” (Galateni 5:17)}

     _{Să nu uiți niciodată, indiferent cât de departe ai ajuns în umblarea ta cu Dumnezeu, că firea ta pământească nu se corectează singură. Ea nu devine niciodată mai asemănătoare Domnului Isus, nici măcar cu timpul. De aceea ni se spune să o „răstignim” zilnic (vezi v. 24). Chiar și apostolul Pavel s-a luptat cu firea lui, pentru că: „firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. (…) Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (v. 17, 22-23) Poate întrebi: „E posibil să ai un astfel de stil de viață”? Da, dar trebuie să faci următoarele patru lucruri: 1) Nu uita că Satan nu-și ia niciodată vreo zi liberă. Ești mereu ținta atacului său, așa că trebuie să te aperi cu ajutorul  Cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune. 2) Identifică păcatul la care ești cel mai predispus. Biblia spune: „să dăm la o parte… păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne.” (Evrei 12:1) De ce? Pentru că cea mai mare slăbiciune a ta va fi ținta constantă a atacurilor lui Satan. 3) Păstrează-ți rezervorul spiritual mereu plin. „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:6). 4) Umblă în puterea lui Dumnezeu, nu în a ta. Se termină lupta vreodată? Nu, însă puterea lui Dumnezeu împreună cu hotărârea ta de a fi ascultător și de a continua lupta, duce întotdeauna la o victorie clară și de durată!}

_{„Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura şi vi se va da şi mai mult.” (Marcu 4:24)}

     _{Martin Luther spunea că pentru el studiul Bibliei a fost precum culesul merelor: mai întâi scuturi copacul, apoi scuturi crengile groase, apoi pe cele subțiri, apoi rămurelele, iar la urmă te uiți sub fiecare frunză. Nu există în lume nicio altă carte asemenea Scripturii! Poți citi același verset de zeci de ori, și să primești zeci de idei… Și asta pentru că este „insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Iată ce a spus Domnul Isus despre studierea Cuvântului lui Dumnezeu: „Nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină” (Marcu 4:22). Apoi El adaugă: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult”. Dorești să ai parte de creștere spirituală? Să ai relații mai bune? Să scapi de un obicei urât? Să te vindeci de rănile emoționale ale trecutului tău? Atunci meditează la Cuvântul lui Dumnezeu, cântărește-l, gândește-te la el, repetă-l în minte și rostește-l. În loc să preiei doar idei ale altora, studiază Cuvântul lui Dumnezeu tu însuți, și lasă Duhul Sfânt să te binecuvânteze cu gânduri și idei care îți transformă viața. Domnul Isus a spus despre Duhul Sfânt: „…va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi…” (Ioan 16:15) Vei trăi adevărul acelor cuvinte când personalizezi versetele pe care le citești.}

_{„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui” (Romani 6:12)}

     _{Stăpânirea de sine este una din cele mai importante chei ale succesului. Și pentru că Scriptura are multe de spus despre ea, dacă Îl rogi, Dumnezeu te va ajuta să ți-o cultivi. Lucrurile cu care te luptai când erai tânăr vor fi diferite de cele cu care te vei lupta când vei fi bătrân; câtă vreme trăiești pe acest pământ, ispita îți va da târcoale sub o formă sau alta. Înfrânarea e una din cele nouă roade ale Duhului enumerate în Biblie (vezi Galateni 5:22-23). Ea presupune să aducem toate laturile vieții noastre sub stăpânirea Duhului Sfânt. E un stil de viață caracterizat de disciplină, nu de impuls. Cuvântul grecesc pentru „înfrânare” vine de la o rădăcină care înseamnă „a fi stăpân”. Trebuie să fii stăpân pe cheltuieli ca să nu intri în datorii pentru lucruri de care nu ai nevoie și pentru care nu ai suficienți bani. Trebuie să fii stăpân pe temperamentul tău și să nu spui lucruri pe care mai târziu le vei regreta: „Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbe 16:32). Trebuie să fii stăpân pe dorințele tale. Dacă Iosif nu ar fi refuzat avansurile repetate ale soției stăpânului său, nu și-ar fi văzut niciodată visul împlinit, și n-ar fi stat pe tronul Egiptului. Înțelege că Satan ți-a întrezărit destinul și caută să te oprească să-l împlinești. Așadar, roagă-te pentru înfrânare și pune-o în practică în fiecare zi!}

_{„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri…” (1 Petru 2:23)}

     _{Când vorbim de critica constructivă, încearcă să înveți din ea și să devii mai înțelept. Când vorbim însă de critica nejustificată, amintește-ți că și Domnul Isus a fost criticat, așadar nu ești singur. Când ești tentat să te lași pradă resentimentelor și să ripostezi, citește aceste versete: „Dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (v. 20-23). O povestire interesantă despre Abraham Lincoln spune că în timpul Războiului Civil, el a semnat un ordin prin care câteva regimente erau transferate… dar Secretarul de Război, Edwin Stanton a refuzat să-l execute, numindu-l pe președinte nebun. Când a auzit, Lincoln a răspuns: „Dacă Stanton a zis că sunt nebun, înseamnă că așa este, fiindcă aproape tot timpul are dreptate, și el spune ce gândește. Voi merge să mă conving singur.” Așa a făcut, iar când Stanton l-a convins că ordinul era o greșeală, Lincoln l-a retras în liniște. O parte din măreția lui Lincoln a stat în capacitatea sa de a se ridica deasupra josniciei,  a opiniei personale și a sensibilității față de părerea altora. El nu se simțea prea ușor ofensat. A acceptat critica și, făcând astfel, a demonstrat una din calitățile marilor personalități: smerenia. Așadar, ai fost criticat? Fă din critică o ocazie de a învăța, nu de a pierde!}

_{„Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)}

     _{O relație toxică se aseamănă cu un picior cu cangrenă: dacă nu îl amputezi, infecția se poate propaga în tot corpul, și te poate ucide. Fără curajul de a tăia ceea ce refuză să se vindece, vei ajunge să pierzi mult mai mult. Creșterea ta personală – în unele cazuri, chiar vindecarea ta – se va produce numai prin stabilirea de relații cu persoane potrivite. Poate ai auzit povestea scorpionului care a rugat broasca să-l treacă pe celălalt mal al râului, întrucât el nu știa să înoate. „Mi-e teamă să nu mă înțepi” i-a răspuns broasca. Scorpionul i-a răspuns liniștitor și i-a zis: „Firește că nu voi face așa ceva. Dacă aș face-o, ne-am îneca amândoi!” Așa că broasca a fost de acord și scorpionul i-a sărit în spate. Și ce să vezi: la jumătatea râului, scorpionul a înțepat-o! În timp ce se scufundau, broasca se tânguia: „Mi-ai promis că nu o să mă înțepi. De ce ai făcut-o?” Scorpionul a răspuns: „Nu mă pot abține. Așa e firea mea!” Până când Dumnezeu nu schimbă natura unei persoane, ea are puterea de a te afecta și de a te infecta. De exemplu, când ai un sentiment puternic pentru ceva anume, iar celălalt nu, e ca și cum ai încerca să mergi desculț pe jăratic. Ți-ai ales greșit partenerul de drum! Nu te atașa de cineva care nu împărtășește aceleași valori și care nu are aceleași scopuri de la Dumnezeu, ca tine… Unele probleme se pot corecta prin consiliere, prin rugăciune, prin învățare și prin ucenicizare. Însă nu poți învăța pe nimeni să aibă afecțiune; dacă nu are afecțiune, acea persoană îți va polua mediul, îți va ucide productivitatea și îți va rupe ritmul prin văicăreli constante. De aceea este important să te rogi și să-L întrebi pe Dumnezeu: „Are persoana aceasta loc în viața mea?”}

_{„Lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exod 18:18)}

     _{Dumnezeu te-a înconjurat cu oameni dispuși să-ți vină în ajutor. Dacă nu le accepți ajutorul, tu vei fi frustrat, iar ei se vor simți neîmpliniți pentru că nu-și folosesc darurile. Dumnezeu nu te-a chemat să faci totul, pentru toată lumea și în orice situație! Nu poți fi totul pentru toți tot timpul! Și tu ai nevoi legitime… iar când acestea nu-ți sunt împlinite, suferi, la fel și cei din preajma ta. Nu e nimic greșit să ai nevoie de ajutor și să-l ceri; de fapt, e greșit să ai nevoie de ajutor și să fii prea mândru să-l ceri! Întrucât copiii lui Israel apelau la Moise pentru orice, el a încercat să fie „totul pentru toți”. Și-atunci, a ajuns la epuizare! Așa că socrul său i-a sugerat să delege o parte din autoritate și să-i lase pe alții să ia deciziile de mai mică însemnătate, în timp ce el avea să le ia pe cele mai importante. Și metoda a dat rezultate! Moise a făcut ce i-a sugerat Ietro, și asta l-a ajutat să reușească în misiunea sa. În plus, cei aflați sub conducerea sa au ajuns să se bucure de sentimentul reușitei. A fost un câștig de ambele părți, iar lucrarea s-a făcut așa cum trebuia! Întrebare: te plângi că alții îți pun prea multe în cârcă și că ai prea multe de făcut? Ești reticent la ideea de a-i lăsa pe alții să te ajute, pentru că ai impresia că nimeni nu face lucrurile la fel de bine ca tine? Ai grijă! Scriptura te avertizează cu privire la manifestarea despre sine a unei „păreri mai înalte decât se cuvine.” (Romani 12:3) Apelează la ajutor. Vei trăi mai mult, și în felul acesta te vei bucura mai mult de viață!}

_{„Nu întărâtați la mânie pe copiii voştri…” (Efeseni 6:4)}

     _{Dacă și când copilului tău adolescent nu-i place să-i spui ce să facă, relaxează-te: e un lucru normal. Și nu e ceva specific adolescenților; totul începe mult mai devreme. Un psiholog povestea despre mama unei fetițe de patru ani care pretindea să i se facă totul pe plac. Mama i-a spus: „Eu sunt șefa ta, am responsabilitatea să te conduc și asta am de gând să fac!” Micuța Jenny s-a gândit câteva clipe la cuvintele mamei sale, apoi a întrebat: „Cât timp trebuie să fie așa?” Deja, la vârsta de patru ani, tânjea după ziua în care nimeni nu avea să-i mai spună ce să facă. E un instinct pus în noi de Dumnezeu. Unul dintre primele lucruri pe care i le-a spus Dumnezeu lui Adam și Evei a fost: „Stăpânește pământul.” Așadar, sarcina ta ca părinte este să ții frâiele strâns la o vârstă fragedă și să slăbești strânsoarea pe măsură ce copilul crește și învață… Aceasta este una din cele mai delicate responsabilități ale tale ca părinte. Puterea acordată prea devreme poate duce la răzvrătire. E nevoie de înțelepciune să știi când și cât de mult să slăbești frâul, iar dătătorul înțelepciunii este Dumnezeu (vezi Iacov 1:5). Dacă te rogi, observi și asculți atent, vei începe să vezi punctele critice din viața copilului tău. Pavel scrie: „Nu întărâtați la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Și, pentru tine ca părinte, acesta poate fi cel mai bun sfat pe care îl vei primi vreodată!}

_{„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti… şi de departe îmi pătrunzi gândul.” (Psalm 139:1-2)}

     _{La fel cum un sportiv își dezvoltă fizicul prin tehnici corecte de ridicare a greutăților, și tu trebuie să aplici tehnicile corecte pentru a atinge rezultatele dorite în rezolvarea unui conflict. Niciun atlet nu încearcă să ridice greutăți mari sau să se angajeze într-un antrenament intens fără a-și încălzi mai întâi mușchii. Încălzirea este crucială pentru exercițiu: ea reduce riscul de rănire și crește performanța musculară în ansamblu. Tot astfel, pregătirea pentru confruntare este aproape la fel de importantă precum confruntarea însăși. A confrunta pe cineva în mod spontan sau fără pregătire poate avea consecințe dezastruoase. Pregătirea îți permite să vezi situația mai clar și diferit față de momentul în care s-a produs, care este plin de încărcătură emoțională… iar acest lucru va duce la o confruntare mai eficientă. Ar fi deci un moment bun să te rogi: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti… de departe îmi pătrunzi gândul… nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu Doamne îl şi cunoşti în totul…” (v. 1-4). Este important ca mai întâi să-ți înfrunți emoțiile negative, cum sunt mânia și resentimentul. Deși s-ar putea ca tu să le consideri justificate, dacă nu te eliberezi de ele prin puterea Duhului Sfânt, ele vor deveni un obstacol în calea armoniei. Trebuie totodată să refuzi să cedezi în fața fricii de a spune lucrurilor pe nume, ca nu cumva să abandonezi întreaga idee de a iniția confruntarea. Dumnezeu poate lucra la ambele persoane implicate. În timp ce tu te rogi și îți pregătești inima, El poate pregăti inima celuilalt. „Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.” (Proverbe 12:20).}