„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” (1 Petru 3:7)

     În câteva zile consecutive, vom vorbi despre căsnicie – deoarece este instituția cea mai atacată de Satan și foarte vulnerabilă în aceste vremuri tulburi, pe care le trăim. Un pastor ne sfătuia: „Pentru a recâștiga adevărata intimitate, fizică și emoțională, pentru a restabili apropierea pe care ați împărtășit-o cândva, trebuie să fii dispus să lași ca inima și sufletul tău să se redeschidă. Dacă ai fost rănit, acest lucru nu este ușor. Dar trebuie să fii dispus să riști și să te expui la necunoscut, pentru a vă reconecta unul cu celălalt. Să aduci înapoi o căsnicie din pragul divorțului, s-o revitalizezi – nu este ușor; în fiecare uniune, există considerente unice care trebuie rezolvate. Fie că problemele din căsnicia ta provin din circumstanțe externe (precum pierderea unui loc de muncă sau executarea silită a unei case), ori din probleme de relație (cum ar fi o aventură sau probleme de dependență), tu îți poți reconstrui relația doar revitalizând ceea ce ați avut odată și reconectându-vă unul cu celălalt. Primul pas în reconectarea cu soțul sau soția ta este să practici arta de a-l cunoaște pe celălalt. Biblia spune: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” Iar înțelegerea nevoilor soțului sau soției tale necesită timp, atenție și efort. Ceea ce se întâmplă de obicei atunci când încercăm, pentru prima dată, să înțelegem o persoană este că o punem într-o cutie în funcție de cine și ce credem noi că este. Apoi lipim pe cutie o etichetă care sperăm că o va însoți tot restul vieții. Să cunoști cu adevărat pe cineva nu înseamnă să decizi cine ar trebui să fie, și apoi să vrei să rămână așa pentru totdeauna. Taina cunoașterii cuiva necesită angajamentul de a învăța pe tot parcursul vieții”. Iar scriitorul francez Andre Maurois a afirmat: „O căsnicie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi.” Așadar, dacă vrei cu adevărat să-ți reclădești sau să-ți refaci căsnicia, fă din înțelegerea celuilalt cea mai mare prioritate a ta!

„Părinţii sunt slava copiilor lor.” (Proverbele 17:6)

     Majoritatea aparatelor electrocasnice din casele noastre vin însoțite de un manual de instrucțiuni. Dacă îți faci timp să le citești și să le înțelegi, vei fi scutit de tot felul de probleme. Spiritual vorbind și Dumnezeu ne-a dat cel mai bun manual de instrucțiuni pentru creșterea copiilor – Biblia. Ea spune: „Părinții sunt slava copiilor lor”. Una dintre cele mai înalte chemări ale tale este aceea de a deveni părinte. Aceasta implică cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată și care-ți va schimba viața. Prin urmare, ar trebui s-o tratezi cu seriozitate, în rugăciune, dar și cu simțul umorului, și ea se va transforma într-una dintre cele mai mari bucurii din viața ta. Copiii tăi au nevoie ca tu să le stabilești limite și să-i ferești de rău. Trebuie să te comporți ca o busolă spirituală și morală pentru ei. În prezent, copiii sunt sufocați cu emisiuni de televiziune, reclame, muzică, jocuri video, internet și reviste pline de imagini care exprimă materialism, cruzime, sexualitate, abuz, droguri și alcool. Și multe dintre aspectele negative pe care le văd sunt admirate și celebrate. Atât de mult încât, chiar dacă posedă un fundament moral puternic, ei pot începe să simtă că ceva nu este în regulă cu ei dacă nu le urmează. Ca părinte, sarcina ta este să-ți întărești convingerile din nou și din nou, în timp ce îi înzestrezi pe copiii tăi cu instrumentele de care au nevoie pentru a rezista presiunilor vieții. Este un angajament pe viață. Într-un fel, vei fi de gardă în fiecare zi, de dimineața până seara, pentru tot restul vieții tale! Și din moment ce este numit „Tatăl nostru”, Dumnezeu înțelege cu ce te confrunți și te va ajuta atunci când vii înaintea Lui în rugăciune. Și chiar dacă nu ești părinte, te îndemn să profiți de această ocazie și să te rogi pentru părinții și copiii pe care îi cunoști!

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Multe dintre eșecurile noastre sunt consecințele faptului că nu ne rugăm! Dacă suntem sinceri cu noi și cu Domnul și dorim să ne examinăm greșelile, vom descoperi un altar de rugăciune abandonat și o Biblie nedeschisă. Iacov o spune direct: „Nu aveți pentru că nu cereți…” Un lider creștin scrie: „Ca tânăr creștin, epuizat și frustrat, mi-am dat seama într-o zi că a trăi prin propriile forțe era inutil! Eu aveam nevoie să-mi duc problemele la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuia să mă rog mai mult!” În Matei 7:7, Domnul Isus ne spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” Uneori, doar atunci când ajungem la capătul puterilor ne întoarcem la Dumnezeu în rugăciune. Și chiar și atunci, dacă rugăciunile noastre nu sunt ascultate instantaneu, renunțăm! Dar de-atâtea ori ni se spune în Scriptură să „așteptăm în Domnul/pe Dumnezeu”. De ce? Pentru că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Uneori lucrează la ceea ce i-am cerut; alteori lucrează la persoana noastră. În astfel de momente, El poate să ne corecteze dorințele și atitudinile sau să ne îndrepte spre voia Sa. Nu te ruga doar, ci roagă-te cu perseverență! Nu te stresa încercând să faci lucrurile să se întâmple pe cont propriu. Dă-I totul lui Dumnezeu în timp ce te rogi! Nu uita: El a promis că atunci când Îl cauți din toată inima, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13)! Așadar, pune suflet în rugăciunile tale, așteaptă în liniște în prezența lui Dumnezeu, lasă-L să-ți vorbească… și vei fi plăcut surprins de modul în care El îți va răspunde la rugăciuni!

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

     Mintea ta este câmpul de luptă unde se decide victoria sau înfrângerea. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a sunat mobilizarea: „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Ai de ales: ori îți conduci gândurile, ori gândurile te vor conduce pe tine. Ori îți faci gândurile să fie roabe, ori gândurile te vor înrobi. De unde vin gândurile? De pretutindeni. Dacă petreci timp de calitate cu Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune și în Scripturi, gândurile tale vor fi călăuzite de Dumnezeu. Dacă nu, gândurile tale vor fi ghidate de lumea din jurul tău. Nu trebuie să accepți fiecare gând care îți vine în minte! În schimb, trebuie să evaluezi fiecare gând în raport cu standardul Scripturii, care ne îndeamnă la ascultare de Hristos. Iată un exemplu practic: dacă cineva îți rănește sentimentele, ia o decizie (chiar atunci și acolo) că nu vei fi supărat pe el zile în șir. De ce? Pentru că acest lucru nu face decât să-i ofere Satanei ocazia de a planta semințe de amărăciune (vezi 2 Corinteni 2:11). În schimb, poți respinge gândirea negativă și poți refuza s-o lași să-ți secătuiască pacea și bucuria. Același lucru este valabil și atunci când ești ispitit. Cel mai bun mod de a învinge un gând greșit este să-l înlocuiești cu unul corect. Pe măsură ce-ți reînnoiești mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, gândirea ta se va schimba și va începe să se alinieze la Sfânta Scriptură. Apoi, zi după zi, se vor stabili și consolida granițe dumnezeiești în jurul gândurilor tale. Aceste limite nu numai că te vor ține departe de înșelăciune și înfrângere, dar te vor ajuta să trăiești o viață mai plăcută și mai evlavioasă. Așa că, fă-ți gândurile „roabe ascultării de Hristos.”

„Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

     Dacă ne uităm cu atenție în Sfânta Scriptură, putem observa că de fiecare dată când Dumnezeu a chemat pe cineva să facă ceva, persoana respectivă nu a sărit în sus de bucurie spunând: „Nicio problemă, sunt gata!” Relatare după relatare, ei Îi spun lui Dumnezeu de ce nu pot face acel lucru. Privim la câțiva dintre ei să ne amintim și să-nvățăm din ce au spus – Avraam: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani?” (Geneza 17:17); Moise: „eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară… vorba şi limba îmi sunt încurcate.” (Exodul 4:10); Ghedeon: „cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (Judecători 6:15); Saul: „Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” (1 Samuel 10:22) Iar acest lucru s-a întâmplat atunci când Samuel l-a proclamat pe Saul ca rege, iar poporul nu l-a putut găsi și L-a întrebat pe Domnul unde este; Estera: „Toţi… ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat… fără să fie chemat.” (Estera 4:11); Ieremia: „Ah, Doamne… sunt un copil!” (Ieremia 1:6) Isaia: „Vai de mine!… Căci sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5) Tânărul bogat: „a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii” (Matei 19:22). Ce listă de scuze: gângav, sărac, prea bătrân, prea tânăr, prea păcătos, prea periculos, prea bogat, prea ezitant – și totuși, Dumnezeu i-a folosit pe fiecare dintre aceștia pentru a-Și împlini planurile! Și apostolul Pavel ne spune cum de a fost posibil: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” Așadar, nu uita că tu depinzi de Dumnezeu!

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20)

     Ultimul îndemn pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi înainte de a Se înălța la cer a fost acesta: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile… Eu sunt cu voi în toate zilele!” Când Dumnezeu îți dă o instrucțiune sau o misiune, aceasta va necesita întotdeauna implicarea Sa, puterea Sa, îndrumarea Sa și asigurarea Sa. Îți va folosi El talentele? Da. Îi va folosi pe alții să te ajute și să te binecuvânteze? Da. Dar El nu va îngădui niciodată să depinzi de cineva mai mult decât de El! Uitându-ne la momentul în care Domnul Isus a trimis ucenicii să schimbe lumea, putem observa două provocări remarcabile: în primul rând, erau doar unsprezece ucenici. De-a lungul Evangheliilor, numărul doisprezece reamintește cititorilor că ucenicii au fost aleși pentru a fi o reprezentare a celor douăsprezece seminții ale lui Israel, răscumpărate și reînviate. Doisprezece este numărul desăvârșirii, integrității și pregătirii. În acel moment nu erau suficienți ucenici! Dar nu este vorba doar de faptul că nu erau suficienți ci și de faptul că s-au îndoit. După învierea lui Hristos, Biblia relatează că: „Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” (Matei 28:16-17). Ei aveau deja o deficiență în ce privește cantitatea; iar după Învierea lui Hristos, au avut și una privind calitatea credinței lor! Concluzie: nu existau destui ucenici, dar chiar și dintre cei care erau unii nu credeau suficient. Totuși, Dumnezeu i-a folosit cu putere. Într-adevăr, acuzația lansată împotriva lor de către dușmani, a fost de fapt unul dintre cele mai mari complimente pentru ucenici: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici!” (Faptele apostolilor 17:6). Așadar, cheia biruinței nu stă în destoinicia ta, ci în iscusința lui Dumnezeu de a lucra prin tine. De aceea trebuie să depinzi în fiecare zi de Dumnezeu! Fii conștient de asta și azi!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Apostolul Pavel ne împărtășește în acest verset cheia biruinței în viață: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Există un sindrom numit „neputința de a se lansa”; este experimentat de cei ce se simt nesiguri în legătură cu viitorul lor. Se pare că ei nu ajung niciodată în punctul în care se simt pregătiți, așa că ratează oportunități. Viața spune: „Pregătit sau nu, eu vin!” Dar inevitabilitatea vieții nu înseamnă că pregătirea este un lucru lipsit de însemnătate; ea este importantă! Dar sentimentul de pregătire este parcă supraevaluat! Noi suntem chemați să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Când Dumnezeu i-a dus pe israeliți în Țara promisă, le-a spus să pășească mai întâi în râul Iordan; după aceea, El a despărțit apele. Dacă ar fi așteptat mai întâi dovezi, ei ar fi rămas pe mal. Credința crește atunci când Dumnezeu spune „Du-te!” și tu spui „Bine, mă duc!” Adevărul este că nu-ți dai seama ce poți face până nu treci la fapte! A fi „pregătit” se întâmplă mai repede dacă ești deja în mișcare. Dacă aștepți să te miști doar când ești complet pregătit, vei aștepta până vei muri. Domnul Isus nu ne spune: „Du-te; ești pregătit!” El ne spune: „Du-te; Eu sunt cu tine!” Vei crește pe măsură ce „înaintezi”; te vei dezvolta pe măsură ce „faci”! Iar ceea ce te face pregătit pentru orice este „Hristos care te întărește” și care infuzează în tine puterea interioară. Și Dumnezeu a conceput lucrurile astfel, pentru că vrea ca tu să depinzi de El! Ține minte asta, azi!

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2)

     Când te trezești și-ți spui: „Nu știu cât mai pot continua așa!”, înseamnă că trebuie să-ți schimbi anumite priorități și să-ți ajustezi stilul de viață! Psalmistul a spus: „sunt o făptură aşa de minunată” (Psalmul 139:14), și la fel ești și tu! Dumnezeu ți-a proiectat corpul astfel încât să-ți dea avertismente, atunci când forțezi nota – asta înseamnă câte o durere sporadică, ici și colo… Dar noi ignorăm aceste avertismente, până când devenim prea bolnavi pentru a le mai ignora! Și pentru că trăim în generația cu cele mai multe medicamente din istorie, luăm rețete, pastile și poțiuni, în speranța că acesta este răspunsul. Dar este un remediu pe termen scurt. Nu putem ignora sfatul lui Dumnezeu de a ne face timp pentru odihnă și de a nu plăti un preț pentru asta. Nimeni nu a avut un scop mai mare sau o misiune mai importantă decât Domnul Isus și ucenicii Săi. Cu toate acestea, El i-a învățat să-și facă timp pentru odihnă și relaxare (vezi Marcu 6:31). Așadar, dacă ești un slujitor al lui Dumnezeu, acesta ar trebui să fie un domeniu al uceniciei pe care să îl practici și să-l transmiți mai departe celor pe care îi înveți. Locul de muncă sau slujirea nu ar trebui să țină oamenii atât de ocupați, încât să le afecteze negativ sănătatea și relațiile de familie. Dacă trăiești astăzi o viață nesustenabilă, nu mai amâna să faci schimbările pe care trebuie să le faci. Nu aștepta să se întâmple ceva, cum ar fi o problemă de sănătate sau o problemă de familie. Fă schimbări acum pentru a trăi genul de viață pe care Dumnezeu vrea să-l trăiești. Atunci când trăiești după voia lui Dumnezeu, te vei retrage „singur la o parte, te vei odihni puțin” și vei descoperi un nou nivel de pace în viața ta. Așa că, fă-ți timp pentru odihnă și relaxare – e Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, azi!

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale…” (Eclesiastul 9:9)

     Este uimitor cât de mulți dintre noi suntem dispuși să investim timp și efort în educația, cariera și viitorul nostru financiar, dar nu și în căsnicia noastră! Dacă nu ești căsătorit, amintește-le în rugăciunile tale pe familiile pe care le cunoști. Vă vine să credeți că una dintre principalele cauze ale divorțului este plictiseala?! Iată ce spunea și sugera un slujitor al bisericii: „Bărbații își pierd concentrarea, se rătăcesc în aventuri, devin dependenți de pornografie sau manifestă alte comportamente distructive. Secretul unei căsnicii puternice este să continui să găsești modalități de a deveni mai bun și de a împărtăși. Poate fi la fel de simplu ca a citi o carte sau un articol și a împărtăși ceva interesant despre ceea ce ai citit, sau a urma un curs și a folosi acasă și oriunde ceea ce ai învățat. Asta poate include și să înveți din/despre domeniul de activitate al soțului sau soției tale, și a te interesa de ceea ce face toată ziua, arătând astfel că ești implicat în ceea ce face partenerul… Cuplurile care doresc să se dezvolte ca atare trebuie să fie atenți și la manifestările din afara căminului. Urmărind hobby-uri, interese și prietenii adecvate în comunitate, fiecare partener devine mai interesat/interesant și mai stimulativ când se întoarce acasă. Ce minunat este să stați împreună la masă și să împărtășiți lucrurile interesante pe care fiecare le-a descoperit în timpul zilei! E nevoie de echilibru pentru a-ți dezvolta armonios atât propria viață cât și viața pe care o aveți împreună. Persoana cu care te căsătorești îți va fi alături până ce moartea vă va despărți – asta, dacă te strădui să faci din căsnicia ta un colț de rai. Mult timp după ce frumusețea fizică și intensitatea chimiei au dispărut, iar copiii au crescut și sunt pe cont propriu, tu și soțul sau soția ta puteți avea legături puternice, astfel încât să continuați să creșteți și să vă bucurați de viață împreună.” Așadar, investește în căsnicia ta!

„Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii…” (Efeseni 1:4)

     Nimic despre tine nu-L va surprinde pe Dumnezeu. El știa ce primește atunci când te-a ales! De fapt, Dumnezeu ne-a ales pentru Sine ca fiind ai Săi. Tu nu ai apărut din neant, într-o zi, iar Dumnezeu nu a decis să te tolereze pur și simplu, și nu-Și dă „ochii peste cap”, atunci când ai o problemă… În schimb, El îți va aminti mereu cât de departe ai ajuns, cât de bine te descurci, cât de prețios ești în ochii Lui, și cât de mult te iubește!… Dumnezeu îți cunoștea dinainte slăbiciunile, toate defectele pe care le aveai și fiecare moment când vei da greș – și totuși El a spus: „Te vreau!” Din Efeseni 1:5 aflăm că Dumnezeu te-a „înfiat” ca să fii al Său. El este Tatăl tău, iar tu ești familia Lui. Da, El te va mustra atunci când este nevoie, dar nu te va abandona niciodată. Și cu El de partea ta, lucrurile sunt menite să meargă bine până la capăt. Așadar, noi putem rosti plini de încredere (Efeseni 1:3-6): „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” Se cuvine să spunem „Amin”!