„Întăreşte-l şi îmbărbătează-l…” (Deuteronom 3:28)

     Încurajarea poate face minuni. În filmul „Stand and Deliver”, profesorul de liceu Jaime Escalante avea în clasă doi elevi cu numele Johnny: unul era un copil fericit și un elev silitor; celălalt își petrecea timpul făcându-și de cap și intrând dintr-un bucluc în altul… Când Asociația Părinți-Profesori au ținut prima ședință din an, o mamă a venit la Jamie și l-a întrebat: „Cum se descurcă fiul meu, Johnny?” Jaime a presupus din greșeală că era mama elevului silitor, așa că i-a răspuns: „Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mă bucur de el! Mă bucur atât de mult că este în clasa mea!” În următoarea zi, acel „Johnny problemă” s-a dus la Jaime și i-a spus: „Mama mi-a povestit ce ați spus aseară despre mine. Niciodată nu am avut un profesor care să mă dorească în clasa lui!” Care a fost rezultatul? În acea zi și-a îndeplinit toate sarcinile, iar în ziua următoare a venit cu toate temele făcute. După câteva săptămâni, a devenit unul dintre cei mai sârguincioși elevi ai lui Jaime – și în timp unul dintre cei mai buni prieteni. Viața lui a luat o întorsătură fericită, datorită unei încurajări accidentale. Iată cum funcționează încurajarea: Când cauți binele la o persoană și îl exprimi, îi dai un motiv de a trăi. Cu alte cuvinte, îl motivezi să fie mai bun decât este! Ultimul lucru pe care i l-a cerut Dumnezeu lui Moise să-l mai facă era să-l încurajeze și să-l îmbărbăteze pe Iosua „căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea” (v. 28). Și-ncă un lucru uimitor despre încurajare: nu trebuie să fii bogat, frumos, celebru sau extraordinar ca s-o spui, și este întotdeauna apreciată! Așadar astăzi, încurajează pe cineva.

„Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru… s-au suit pe acoperişul casei…” (Luca 5:19)

     Când vrei să ridici pe cineva, greutatea lui poate fi o povară greu de dus. Să remarcăm câteva aspecte: 1) A fost nevoie de patru oameni pentru a-L aduce pe acest om la Isus! Uneori trebuie să ceri întăriri… Dacă te-ai rugat pentru cineva și ți se pare că nu  s-a întâmplat nimic, iată un verset încurajator: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20) 2) Domnul Isus a răspuns credinței celor patru oameni, nu credinței bolnavului. „Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” (Luca 5:20). Bietul om se afla în acea stare de atâta vreme, încât credința lui era probabil la fel de moartă ca mădularele lui. Pentru Dumnezeu, acest lucru nu reprezintă o problemă; El va răspunde credinței tale atingându-l pe cel drag pentru care te rogi. 3) Ei au refuzat să-și abandoneze prietenul slăbănog. Îți trebuie o credință tenace și care refuză să se dea bătută. Numai pentru că ai discutat cu cineva despre Domnul mai demult și nu a răspuns, nu înseamnă că nu va răspunde niciodată!Poate atunci nu era pregătit, dar acum tu vii cu o abordare mai bună, sau care îl găsește pe el în momentul potrivit… Când îți faci partea, Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui cu vârf și-ndesat! „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

     Unii oameni trebuie să fie „aduși” la Domnul Isus, pentru că de unii singuri n-ajung la El! La fel ca omul din această istorioară, ei sunt paralizați… Paralizați de un comportament pe care nu-l mai pot ține în frâu. Paralizați de un sistem de convingeri care le spune că sunt prea păcătoși ca Dumnezeu să-i poată iubi și răscumpăra. Paralizați de amintirea a ceva ce s-a petrecut în copilărie și despre care le este teamă să vorbească. Paralizați de dependența de substanțe ilegale, de medicamente, de jocuri de noroc, de pornografie, de alcool, de muncă sau de bani. Oricare ar fi dependența ta, un lucru e sigur: te paralizează! Poți fi paralizat de teamă, de anxietate, de depresie, de un simț al propriei valori ieșit din comun, sau de o copilărie de coșmar în care a dominat neglijența și abuzul. Pe de altă parte, poți fi o persoană realizată, dar paralizată: de succes, materialism, lăcomie, de propria persoană – fără să-ți dai seama că ai nevoie de Dumnezeu în viața ta. Căminul tău este afectat de vreuna din acestea? Domnul Isus și-a început lucrarea cu aceste cuvinte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război eliberarea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19). O altă traducere a Bibliei parafrazează ultima parte a versetului 19 astfel: „să anunț timpul când avem trecere înaintea Domnului”. Iată vestea bună pentru tine! Poate viața nu a fost totdeauna bună cu tine, însă harul lui Dumnezeu și zâmbetul îndurării Sale pot schimba toate acestea – începând de astăzi!

„Puterea Domnului era cu El, ca să vindece.” (Luca 5:17)

     Într-o zi, în timp ce Mântuitorul predica într-o casă oarecare, patru bărbați și-au adus prietenul paralizat pentru a fi vindecat de Domnul Isus. Fiindcă nu au putut trece din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperiș, au făcut o gaură și l-au coborât pe acolo pe slăbănog până la Isus, iar El l-a vindecat. Biblia precizează că „puterea Domnului era cu El [Isus], ca să vindece”. Fariseii erau așezați chiar lângă, iar puterea lui Dumnezeu era prezentă ca să-i vindece și pe ei… și cu toate acestea, nu au primit nimic! E incredibil, dar adevărat: poți fi în prezența Domnului Isus și să pleci neschimbat. De ce? Pentru că atitudinea și concepția îți determină rezultatele! Mândria, ideile preconcepute și impresia că Dumnezeu înțelege toate acestea, te pot împiedica să primești ceea ce ai nevoie. (Se pare că) Pavel scria (Evrei 4:2): „Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit”. Acești lideri religioși nu aveau niciun pic de „credință”! Ei erau interesați să-L implice pe Domnul Isus în polemici teologice, nu să vadă puterea lui Dumnezeu manifestată în vindecarea acestui om bolnav. Poți avea mintea plină de teologie, dar inima să-ți fie plină de îndoială, și să nu primești nimic de la Domnul! În Luca 5:20-26 citim: „Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „…scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă”. Şi numaidecât, slăbănogul s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; zicând: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite!” Ține cont, astăzi poate fi o asemenea zi!

„Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă…” (Romani 5:1)

     Până nu înțelegi ce părere are Dumnezeu despre tine, te vei zbate să primești aprobarea Lui și vei fi îngrijorat că nu te vei ridica niciodată la standardele Lui. Ai tu această impresie chiar acum? Dacă răspunsul este da, meditează la următoarele versete și lasă-le să-ți spulbere îndoielile. 1) „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui [să fim acceptați și să fim într-o relație bună cu] Dumnezeu în Hristos” (2 Corinteni 5:21). Caracterul nedemn este una dintre cele mai puternice arme pe care le folosește Satan împotriva ta, așa că smulge-i-o din mâini! De fapt, Dumnezeu a pus o protecție între tine și El: sângele Domnului Isus. Când Se uită la tine prin acea protecție, El te vede ca fiind neprihănit și iertat de toate păcatele. De aceea numim lucrul acesta „mărețul har”. 2) „Este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, [neprihănirea, faptul de a fi acceptat de Dumnezeu] ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 4:24). Ai înțeles? Neprihănirea de care ai nevoie pentru a ajunge în cer – este trecută în contul tău în clipa în care îți pui nădejdea în Hristos! Creștin fiind, există o diferență între locul tău și starea ta. Când păcătuiești, lucrul acesta îți afectează starea. Însă locul tău este „în Hristos” (vezi Romani 8:1)! Tu spui: „Cum rămâne cu slăbiciunile mele?” Aceasta este starea ta, iar Duhul Sfânt lucrează la ea în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 3:18). Transformarea, care înseamnă „schimbarea formei”, este un proces zilnic. În timp ce te afli în acest proces, Dumnezeu te consideră neprihănit! Cu alte cuvinte, neprihănirea nu este o performanță, ci o poziție, mai precis – este perspectiva lui Dumnezeu! El te-a așezat în acea poziție în clipa în care te-a mântuit! Acum știi ce părere are și cum te vede Dumnezeu!

„Niciun om necurat nu va trece pe ea…” (Isaia 35:8)

     Biblia ne anunță că: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea.” (Isaia 35:8) Nu-i așa că ar fi minunat dacă ar exista o autostradă special concepută pentru oamenii cumsecade și atenți? În schimb, uită-te în jurul tău: „nervii la volan” apar în fiecare zi. Șoferii nepoliticoși strigă obscenități la adresa colegilor din trafic, la cei tineri cât și la cei în vârstă. Ce ne face să fim atât de nepoliticoși în zilele noastre? Există o sumedenie de cauze: programele supraaglomerate, navetele lungi, șefii pretențioși, copiii răsfățați, stresurile traiului zilnic… Situațiile în care dăm dovadă de răbdare sunt tot mai rare. Comunicarea nepoliticoasă și nerespectuoasă a devenit practică standard – chiar și printre cei care se pretind a fi creștini. Ce s-a întâmplat cu Regula de aur pe care ne-a dat-o Domnul Isus? „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31) În marea majoritate a timpului, suntem atât de absorbiți de propriile noastre agende, încât nici nu avem timp să ne gândim la ceilalți! Nu ar trebui oare ca dragostea noastră pentru Hristos și dorința noastră de a-L reprezenta bine aici pe pământ să aibă un impact asupra comportamentului nostru de zi cu zi? Biblia spune: „Dragostea… nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:5) Niciodată nu există vreo justificare pentru a fi nepoliticos. Așa că, atunci când îți dai seama că nu ai răbdare și ești nerespectuos, pocăiește-te și ia-ți din nou angajamentul de a respecta cel puțin regula bunului simț, pentru ca apoi treptat să ajungi la respectarea Regulii de aur! Înțelege că atunci când ești nepoliticos, ai luat decizia foarte egoistă și lumească, de a da o importanță decisivă și prioritară nevoilor și preocupărilor tale! Or, urmașii lui Hristos trebuie să fie răbdători, atenți și plini de bunătate. Încearcă să-ți amintești lucrul acesta astăzi, dacă vei întâlni pe cineva ale cărui fapte, vorbe, atitudini te provoacă să reacționezi nepotrivit!

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Majoritatea certurilor sunt distructive, dar există și unele care pot fi constructive; totul depinde de modul în care te raportezi la ele. De multe ori relațiile noastre se destramă sau se transformă în capitole nesfârșite de nefericire, fie pentru că nu reușim să recunoaștem, fie pentru că nu suntem dispuși să ne confruntăm cu problemele înainte ca ele să devină urgențe. În loc să discutăm despre ceea ce nu merge între noi, intrăm în conflict și ne certăm încercând să stabilim cui îi aparține vina. În antiteză cu discuțiile care ușurează în mod constructiv problemele, certurile aduc acuze și învinuiri, ceea ce este distrugător! Ele provoacă răni, mânie, stare depresivă, sentimente agresive, amărăciune și alte emoții puternice. De aceea Biblia spune: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.” (Proverbe 20:3) Să fim serioși! De partea aceasta a raiului, nici unul dintre noi nu va trăi fără diferențe de opinie și fără dezacorduri. Chiar și în cele mai bune relații vei avea parte de ele. Trebuie să înțelegi că nu toate conflictele răbufnesc dintr-un comportament voit; deseori poate apărea unul dintr-o greșeală minoră sau dintr-o simplă neglijență. Când te angajezi într-o discuție deschisă în care se detaliază motivele conflictului, lucrul acesta aduce lămuriri, înțelegere și apreciere față de poziția celeilalte persoane. Mai presus de toate, nu te preface că nu auzi! Fii atent la ce spune celălalt. Nimic nu este mai rău decât atunci când cineva crede că nu-l asculți. Prin discuții sincere, în dragoste, părerile noastre despre relații se cizelează și se clarifică. Firește, lucrurile a căror rezolvare o refuzi pot dăuna relației mai mult decât orice ai face. De aceea spune Biblia: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om”.

„Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi” Matei 7:2)

     Iată un verset care ar trebui să ne trezească: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1). Domnul Isus a fost dur cu oamenii religioși din vremea Sa, pentru că ei își petreceau timpul căutând nod în papură: îi condamnau pe ucenici că nu se spală pe mâini, iar pe Domnul Isus că face vindecări în ziua Sabatului. Să ne gândim la răspunsul Domnului Isus: „Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.” (Ioan 8:15-16) Așadar, iată câteva întrebări la care trebuie să-ți dai răspuns: „Îi  judec pe ceilalți pe baza faptelor lor, iar pe mine mă judec pe baza intențiilor mele? Când comportamentul cuiva nu reflectă alegerea sau decizia pe care am luat-o împreună, sunt grabnic la comentarii? Când ceilalți nu se mișcă în ritmul meu, sau când nu fac lucrurile așa cum doresc eu, îi cataloghez drept leneși și buni de nimic? Când aud o remarcă negativă despre cineva, mi-o însușesc și-o transmit mai departe fără să verifica dacă e adevărată sau nu?” Ben Franklin a spus: „M-am hotărât să nu vorbesc de rău pe nimeni… nici măcar într-o chestiune adevărată; ci mai degrabă, voi căuta prin orice mijloace să scuz greșelile pe care le aud despre cineva, iar la momentul potrivit să spun toate lucrurile bune pe care le cunosc despre acea persoană!” Dacă ai o preocupare autentică pentru o persoană care a apucat-o în direcția greșită, și ți-ai câștigat dreptul de a i te adresa, fă-o în spiritul dragostei! Și nu uita: dreptul acela se câștigă când îți exprimi dragostea și preocuparea clipă de clipă.

„…sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş…” (Psalmul 102:7)

     Te simți uneori nepregătit pentru lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu de făcut? Ai impresia că a ales persoana nepotrivită? Mulți eroi din Scriptură au avut aceleași trăiri… David, ai cărui psalmi au încurajat milioane de oameni, „omul după inima lui Dumnezeu” s-a lamentat: „sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.” E greu să ne imaginăm ceva mai puțin semnificativ decât o pasăre… și cu toate acestea, Domnul Isus a spus: „nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10:29). Un autor a scris: „În lumea noastră indiferentă, e ușor să subestimezi importanța cuiva. Pentru că există atâția oameni mai capabili, mai dotați, mai prosperi și mai importanți – cine sunt eu să cred că am vreun rol semnificativ? Nu te bucuri că Martin Luther King Jr., Walt Disney, Winston Churchill, Irving Berlin, Abraham Lincoln, Charles Wesley, Maica Tereza și atâția alții – nu au gândit la fel?” De câți oameni a fost nevoie ca victima de pe drumul Ierihonului să fie ajutată? Câți au fost aleși să-l confrunte pe Faraon și să conducă Exodul? Câte oi pierdute au atras atenția păstorului? Câți a folosit Dumnezeu ca să pregătească calea lui Mesia? Numai câte unul! Cu secole în urmă, o femeie pe nume Estera crezuse și ea că nu poate face nimic. Deși era iudeică, era soția unui puternic rege persan… care era pe cale să fie păcălit, ca să ia o decizie dezastruoasă prin care evreii urmau să fie exterminați. Ca toți cei care stau în spărtură, atenționată și convinsă de vărul și tutorele ei Mardoheu, Estera a fost dispusă să se implice până la sacrificiu și să spună: „dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). Astăzi pune-ți întrebarea: „Ce trebuie să fac?” Poți aduce o schimbare în viața cuiva!

„Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.” (Numeri 27:5)

     Când ai reputație de om nemulțumit, ceilalți vor începe să te evite. În Vechiul Testament găsim o relatare interesantă despre cele cinci fiice ale lui Țelofhad. Care era problema lor: tatăl fetelor murise în timpul peregrinărilor prin pustie, înainte ca iudeii să intre în Țara Promisă. Țelofhad nu  avea fii cărora să le lase moștenire pământul, iar legea nu le dădea voie fiicelor sale să-l primească. Prin urmare, fără tată, frați, soți, fii sau alți aparținători de parte bărbătească, fiicele lui Țelofhad se treziseră complet lăsate pe dinafară! Nu era corect, însă așa era legea. Dar, în loc să se plângă altora, surorile și-au prezentat „solicitarea de moștenire” înaintea lui Moise și a celorlalți conducători. Iar când Moise le-a adus pricina înaintea Domnului, Dumnezeu a fost de acord cu ele și le-a onorat-o (vezi Numeri 27:1-11). Care crezi că ar fi fost rezultatul dacă s-ar fi plâns în stânga și-n dreapta, tuturor celor dispuși să le asculte, în loc să apeleze direct la cei care puteau face ceva, și anume la Moise și la Dumnezeu?! Cu siguranță că nu și-ar fi primit moștenirea. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu nu-i poate binecuvânta pe cei care se plâng! Păcatul văicărelii l-a mâniat atât de tare pe Dumnezeu, încât a împiedicat o întreagă generație de iudei să moștenească Țara Promisă, când ei se aflau chiar la granița ei! Poate spui: „Am suferit o nedreptate, cui să mă plâng?” Lui Dumnezeu, Cel care poate face ceva! Psalmistul a scris: „Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” (Psalmul 142:2). E cel mai bun lucru pe care-l poți face, e cel mai bun sfat pe care-l poți primi!