„Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea…” (2 Împărați 7:9)

     Armata siriană înconjurase cetatea Samaria și nimeni nu mai putea ieși sau intra… Era o situație disperată. Într-un târziu, locuitorii au început să moară de foame. Patru leproși, care fuseseră puși în carantină și obligați să locuiască în afara zidurilor cetății, s-au hotărât să intre în tabăra siriană în speranța că vor găsi milă și – poate – hrană și apă. Când, însă, au ajuns acolo, au descoperit că o armată de îngeri îi împrăștiase pe sirieni, care fugiseră îngroziți și abandonaseră hrana, apa, îmbrăcămintea și podoabele… Acestor patru oameni nu le venea să creadă că dăduseră peste o așa de mare bogăție! Au mâncat, au băut, și-au schimbat zdrențele de pe ei cu haine frumoase, au strâns comorile și le-au ascuns pentru a le putea găsi mai târziu… Apoi și-au amintit că în Samaria poporul din care făceau ei parte era înfometat, însetat, sărac, bolnav și pe moarte. Atunci s-au confruntat cu o dilemă: ținem totul pentru noi, sau împărțim cu cei ce au nevoie la fel de mult ca noi? „Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” (2 Împărați 7:10) Poate că și tu vei întâlni astăzi pe cineva care este flămând spiritual și care are nevoie de Domnul Isus. Ce vei face atunci? Dacă nu-i spui tu, atunci cine? Dacă nu-i împărtășești tu vestea bună, atunci s-ar putea ca acel om să moară nemântuit… Poate spui: „Dar sunt timid!” Cum am văzut, Dumnezeu s-a folosit de patru persoane respinse de societate pentru a duce vestea bună a salvării. Astăzi, El te poate folosi cu-atât mai mult și pe tine… dacă îi dai voie!

„Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.” (2 Samuel 13:14)

     Unul din lucrurile care le fac vulnerabile pe femei la diferite feluri de abuz și la manipulare este instinctul matern pus în ele de Dumnezeu. Femeile poartă de grijă și merg la cei nevoiași ca să le ofere hrană, dragoste, un cuvânt bun… și să le insufle putere lăuntrică. De exemplu, mamelor le place să aibă grijă de bebeluși neajutorați. Însă mult prea des cei ce doresc să-și satisfacă propriile pofte profită de aceste instincte naturale sănătoase. Uneori, se pare că – cu cât un bărbat se arată a fi mai neajutorat, cu atât mai ocrotitoare devin unele femei. Bărbații vicleni profită de asta pentru a-și satisface plăcerile cu ele. De aceea „darul deosebirii duhurilor” (1 Corinteni 12:10) este atât de important! Există desigur mulți bărbați minunați. Dar, ai grijă, există și bărbați care sunt tăiați din aceeași stofă ca Amnon, fiul lui David. A doua carte a lui Samuel ne oferă în capitolul treisprezece o ilustrare tragică a acestui principiu, când Amnon a profitat de sora lui vitregă, Tamar. Amnon a fost un om periculos, și la fel ca el mai sunt și alții… Violența în relații și căsnicii crește într-un ritm alarmant. Abuzul include agresiunea, violul, molestarea, amenințările pe plan psihologic, urmăririle și constrângerile financiare. La rădăcina abuzului se găsește dorința de a câștiga și de a păstra controlul asupra altei persoane. E important mai ales să nu lași ca singurătatea sau instinctul de ocrotire să te constrângă să ajungi într-o poziție de vulnerabilitate față de o altă persoană. Dacă te găsești într-o asemenea situație, „trage semnalul de alarmă” numaidecât, demască-l pe ofensator – și caută și cere ajutor!

„Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul…” (Isaia 8:18)

     Nu e nevoie să cheltuiești sume uriașe de bani pentru a avea o viață de familie semnificativă! Copiilor le plac activitățile simple, chiar dacă se repetă… Le place să li se citească aceleași povești de sute de ori și să audă aceleași povestiri, chiar și după ce au auzit sfârșitul, pe care-l știu deja… Aceste interacțiuni cu părinții sunt adesea mai distractive decât jucăriile scumpe sau evenimentele speciale. Dr. James Dobson spune: „Un prieten de-al meu și-a întrebat odată copiii, care erau deja mari, care sunt cele mai plăcute amintiri pe care le au din copilărie. Vacanțele pe care le-au petrecut împreună sau călătoriile la Disney World sau la grădina zoologică? Nu, i-au răspuns ei. Ci atunci când se așezau pe podea și se distrau cu părinții. Ei îi gâdilau pe „bătrâni” și râdeau până îi durea burta… Așa gândesc copiii! Cele mai semnificative activități din cadrul familiei sunt deseori acelea care sunt spontane și personale. Părinții ocupați și obosiți, mai ales cei care sunt înstăriți, încearcă uneori să-și „plătească” copiii prin jucării, mașini și experiențe costisitoare. Rareori dă rezultate. Fetele și băieții preferă cel mai mult să petreacă timp cu părinții lor – să construiască obiecte în garaj, să cânte în mașină sau să facă o drumeție pe munte. Nicio jucărie, cu care te joci singur, nu poate concura vreodată cu bucuria unor astfel de momente. Iar acele clipe nu vor fi uitate toată viața”. Poate vei spune: „Dar… sunt atât de ocupat!” Dacă ești atât de ocupat încât nu te poți implica în viața copiilor tăi, înseamnă că ești prea ocupat! Așa că trebuie neapărat și urgent să-ți rearanjezi prioritățile, și să începi să faci schimbări!

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

     Când recurgi la limbajul vulgar, dovedești de fapt că este adevărat Cuvântul lui Dumnezeu care ne avertizează: „…limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul… şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu” (Iacov 3:8-9). Limbajul lumesc este nepotrivit pentru copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu. De ce îl folosim atunci? În primul rând: ne lipsește vocabularul adecvat pentru a ne exprima și simțim că trebuie să vorbim urât și tare pentru ca să aibă impact ceea ce spunem. În al doilea rând: recurgem la limbajul lumesc pentru a ne elibera de frustrarea resimțită în anumite situații. În oricare dintre cazuri, am dezvoltat un tipar lumesc de a ne exprima neplăcerea, dar noi trebuie să ne înfrânăm. Domnul Isus a spus limpede (Luca 6:45): „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura”. Când recunoști că vulgaritatea se găsește în inima ta, vei putea respinge ideea că un cuvânt urât ți-a „scăpat” din gură. De fapt, el ți-a scăpat din inimă, unde locuia! Dacă ești predispus spre vulgaritate, petrece mai mult timp cu Dumnezeu și roagă-L să-ți curețe inima și gura! Cuvintele nu sunt altceva decât gânduri verbalizate. Așa că, roagă-L să te ajute să practici disciplina la nivelul minții, făcând „orice gând rob ascultării de Hristos” – chiar și (sau cu-atât mai mult) gândurile vulgare!… și folosind în schimb cuvinte care dau viață părții tale lăuntrice și binecuvântare celor de lângă tine (vezi 2 Corinteni 10:5). Iacov a mai scris (3:10): „Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!”

„Copii… aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21:5)

     Apostolul iubit și iubitor Ioan ne descrie acest tablou în evanghelia sa: „Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” (Ioan 21:4-7). Este afacerea ta pe punctul de a da faliment? Te simți sau ești cu spatele la zid din punct de vedere financiar? Uită-te la Petru: pescuise toată noaptea și nu prinsese nimic. Se simțea obosit, părăsit și descurajat – la fel ca tine… Și atunci, Domnul Isus a început să-i vorbească, chiar dacă Petru nu L-a recunoscut la început. Domnul Isus i-a spus să facă ceva ce părea să nu aibă vreun sens: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi!” Probabil că Petru se va fi gândit: „Doamne, cu tot respectul, știi multe despre predicat, dar nu prea te pricepi la pescuit! Dacă peștele nu trage în partea stângă a corabiei, atunci cu siguranță că nu trage nici în partea dreaptă…” Când îi ceri lui Dumnezeu o minune, El îți poate da instrucțiuni care nu se potrivesc cu gândirea ta. Și când îți spune să faci ceva diferit de ceea ce faci de obicei, lucrul acesta te poate scoate din perimetrul confortului tău, îți poate scoate la suprafață temerile și credința îți este pusă la încercare. Dacă, însă, asculți de El, vei ajunge la niște rezultate care sparg orice tipare! Când se întâmplă lucrul acesta, vei spune asemenea lui Ioan: „Este Domnul – Cel care lucrează în viața mea!” Așadar, voi oamenilor de afaceri, și toți implicați în astfel de aspecte de business: ascultați de Domnul Isus! Și asta e universal valabil!

„N-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58)

     Nu vi se pare interesant că Domnul Isus a putut face oricâte minuni pretutindeni, dar mai puține în orașul Său natal? Dar problema nu era locul, ci atitudinea oamenilor. Biblia spune: „A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului?” Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui” (Matei 13:54-57). Așadar, cum a reacționat Domnul Isus? I-a lăsat în pace și a mers mai departe! Credința refuză să rămână înțepenită în trecut. Ferește-te de oamenii care spun „te știu de pe vremea când…” Când îi lași pe ei să-ți definească lumea, întotdeauna o fac mai mică. Vor încerca să te încadreze într-o etapă a vieții tale care a trecut demult. Vor încerca să te definească pe baza a ceea ce ai fost, nu a ceea ce ai devenit – și cu certitudine nu pe baza a ceea ce vei putea deveni într-o bună zi! Le-ar plăcea să rămâi cu ei în domeniul amintirilor și parcă-și propun expres să-ți fure avântul de care ai nevoie pentru a-ți lua zborul. Ei nu te vor lăsa să îmbrățișezi viitorul. Nu-i lăsa! Dumnezeu dorește să facă lucruri mărețe în viața ta, dar trebuie să depășești stadiul „zilelor de altădată”. Trecutul este trecut; el nu poate fi rescris, dar poate fi retrăit la nesfârșit… Nu îngădui asta! A sosit timpul să scrii și restul istoriei tale. Viitorul e în fața ta, Dumnezeu a promis că va fi cu tine și nu te va lăsa! Așadar, pășește hotărât înainte!

„Bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.” (Proverbe 12:20)

     Într-o zi, în mijlocul unei furtuni dezlănțuite, Domnul Isus s-a ridicat la prova corabiei și a dat următoarea poruncă fenomenelor naturii: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39). Spre marea uimire a ucenicilor, Marea Galileii s-a liniștit pe loc. Poate tu nu vei reuși niciodată să faci ceva atât de miraculos în viață, dar când Domnul Isus, Dătătorul păcii, locuiește în tine, El îți va da înțelepciunea de a interveni prin cuvinte în vieți și situații tulburi, și te va ajuta să ai o influență aducătoare de liniște. În 1420, Toma de Kempis a spus: „Mai întâi, păstrează pacea înlăuntrul tău, și apoi le poți da pace și altora!” Nu le poți da altora ceea ce tu nu ai. Atunci, unde poți găsi pacea de care vorbește el? În cer! Biblia spune: „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3:17-18). Într-un interviu televizat, Barbara Walters i-a pus mult-aplaudatului actor Richard Dreyfuss următoarea întrebare: „Dacă ar fi să vi se îndeplinească o singură dorință, care ar fi aceasta?” Fără să ezite, Dreyfuss a răspuns: „La fiecare zi de naștere, de fiecare dată când suflu în lumânări și de fiecare dată când văd o stea căzătoare, îmi doresc același lucru: liniște sufletească!” Știi ceva? Majoritatea celor din jurul tău simt exact la fel. Așadar, fii un purtător al păcii lui Dumnezeu!

„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi…” (1 Tesaloniceni 4:11)

     Dr. Joe R. Brown din Rochester, Minnesota, relatează despre frustrarea pe care a simțit-o în timp ce încerca să afle antecedentele medicale ale unui pacient: soția acestuia era cea care răspundea la toate întrebările! În cele din urmă, Dr. Brown i-a cerut acesteia să părăsească încăperea. După ce aceasta a ieșit, și-a dat seama însă că soțul ei nu poate vorbi. Dr. Brown a chemat-o înapoi pe soție, și a cerut iertare că nu și-a dat seama că omul suferea de afazie – pierderea vorbirii – și că nu putea rosti niciun cuvânt. Dar soția a fost și mai uimită – pentru că nici ea nu știa!!! Biblia spune că „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:7). Asta înseamnă că, dacă a comunica prea puțin poate distruge o relație, la fel se întâmplă și când vorbești prea mult! Uneori, vorbim pentru că ne simțim singuri și pentru că avem puține ocazii de-a vorbi cu alții; alteori o facem pentru că ne place sunetul propriei noastre voci. Oricare ar fi motivul tău, vorbirea excesivă poate fi dăunătoare. De aceea apostolul Pavel ne-a îndemnat: „Să căutați să trăiți liniștiți”. „A căuta” implică strădanie sau efort intens. Dacă ai „o gură motorizată”, va fi nevoie de efort intens și de disciplină pentru a scăpa de acest obicei deja înrădăcinat. Generic vorbind, e bine să spui mai puțin decât știi; uneori puterea ta într-o anumită situație vine din tăcere, nu din cuvinte. Oamenii neliniștiți au tendința să vorbească mult, iar când negociezi, lucrul acesta te poate pune în dezavantaj deoarece cealaltă persoană primește indicii că ești nesigur. Când Domnul Isus a stat înaintea lui Pilat ca să fie judecat, „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:7). De ce? Deoarece știa că va fi în zadar să vorbească. Oricum Pilat îl condamna. Așa că – ascultă mai mult și vorbește mai puțin!

„Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24)

     Ai impresia că Dumnezeu te călăuzește să faci un anumit lucru sau să o iei într-o oarecare direcție, iar ție îți este teamă pentru că ai o grămadă de întrebări fără răspuns? Atunci citește următoarele: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce…” (Evrei 11:8). La fel trebuie să faci și tu! Nu numai că nu vei avea răspunsuri la toate întrebările, dar nici nu vei putea explica totdeauna ce provoci în aceia pe care îi iubești. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta”. Ai putea deci să spui: „Nu știu toate amănuntele și nici cum se vor rezolva lucrurile, dar știu că Dumnezeu a promis că va fi credincios – și asta-i tot ce-mi trebuie!” Cu alte cuvinte, îți zidești credința pe credincioșia lui Dumnezeu. Mai bine de-atât nu se poate! „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui” (1 Împărați 8:56). Chiar dacă te împiedici pe drumul tău, Biblia spune: „Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2:13). Oare te vor viza atacurile celui rău? Desigur! „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău” (2 Tesaloniceni 3:3). Știind lucrul acesta, atitudinea ta ar trebui să fie aceea de a ține „fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10:23). Astăzi, încrede-te în credincioșia lui Dumnezeu!

„Bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: ‘Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.’” (Proverbe 31:28-29)

     În cartea „Language of Love” (Limbajul iubirii), autorii Gary Smalley și John Trent povestesc despre o femeie care se simțea frustrată fiindcă soțul ei se întorcea în fiecare seară de la serviciu și nu vorbea cu ea. În cele din urmă, ea i-a povestit o întâmplare despre un bărbat care s-a dus să ia micul dejun cu niște prieteni. A mâncat copios, după care a strâns resturile într-o pungă. Mai târziu, în aceeași zi, a luat prânzul cu niște parteneri de afaceri și au mâncat pe săturate. Din nou, a pus câteva resturi în pungă. Când s-a întors seara acasă, i-a dat soției punga cu resturile. Apoi femeia i-a spus soțului: „Asta faci tu cu mine. Eu și copiii așteptăm toată ziua să vorbești cu noi când te întorci acasă… dar nu ne împărtășești nimic. După ce că ești plecat de acasă toată ziua, ne dai resturile pentru câini și pornești televizorul!” Soțul a admis că la auzul acestor vorbe s-a simțit ca lovit de trăsnet. Și-a cerut iertare… și a început să se deschidă față de soție și față de familia sa. Dacă ești genul de om „puternic și taciturn”, trebuie să te străduiești să-ți revizuiești atitudinea. Dar, pentru a avea o căsnicie fericită, merită efortul! Calitățile minunate care te-au atras la soțul/soția ta încă mai există, trebuie doar să le observi și să-ți exprimi aprecierea pentru ele. Solomon o spune în felul următor: „Bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând:  „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate”. Deci, apreciază-ți partenerul!