„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)

     Porțile sunt dispozitive de apărare, iar asaltul asupra acestor porți necesită măsuri de atac. Gândește-te că Biserica ar fi un berbece (acea instalație de război folosită de cei din vechime să dărâme porțile sau zidurile unei cetăți). În loc să ne plângem de cultură, ar trebui să prezentăm opțiuni mai bune. Ar trebui să producem filme de calibru superior și să compunem muzică mult mai bună, să scriem cărți mai notabile, să înființăm școli superioare, și să pornim afaceri mai bune. Așadar, ar trebui să ne oprim din a huli întunericul, și să începem să aprindem lumini. În cartea sa „Roaring Lambs” (Răcnetul mieilor), Bob Briner scria: „De ce să nu credem că într-o zi cel mai aclamat regizor de la Hollywood ar putea fi un creștin activ în biserica sa? De ce să nu sperăm că Premiul Pulitzer pentru reportaje de investigație ar putea merge la un jurnalist creștin din echipa unui cotidian important? Este oare prea mult să visăm că o expoziție majoră deschisă la Muzeul de Artă Modernă ar putea prezenta operele unui artist care face parte din personalul unuia dintre colegiile creștine cele mai bune? Mi-am ieșit din minți dacă aș spune că fiul sau fiica ta ar putea fi balerinul principal al Companiei de balet Joffrey, și totuși să conducă un studiu biblic săptămânal pentru alți balerini, exact acolo unde altădată această îndeletnicire era considerată o profesie falimentară din punct de vedere moral?! Apostolul Pavel nu i-a criticat pe filosofii din Atena și nu le-a spus că vor ajunge în iad. Din contră, Pavel s-a folosit de altarul lor închinat Dumnezeului necunoscut, și le-a zis: „Am venit să vă spun cine este El: numele Lui este Isus!” Care a fost rezultatul? „Unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” (Faptele Apostolilor 17:32) – dar Isus a fost proclamat între ei!” Așadar, nu te mai ascunde, asumă-ți un risc bazat pe credință, și… vezi ce se întâmplă!

„Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui [Dumnezeu]!” (Evrei 11:6)

     Atunci când iei decizii importante, mai ales când acestea pot afecta viețile altora, Biblia spune că trebuie să faci două lucruri: în primul rând, să calculezi costurile (vezi Luca 14:28). Asta înseamnă că ar trebui să evaluăm, să cercetăm, să căutăm îndrumare și sfat, conform spuselor înțeleptului Solomon: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbele 12:15). Cât de sigur ar trebui să fii înainte de a merge mai departe cu decizia ta? În cartea sa „Liderul noii generații”, pastorul Andy Stanley scria: „În general, cel mai probabil e că nu vei fi niciodată sigur mai mult de 80%. Așteptarea unei certitudini mai mari te poate face să ratezi ocazii după ocazii!” Deci, ce aștepți? Garanția că nu vei face greșeli? Că nu vei fi criticat sau că nu te vei simți stânjenit? Dacă da, nu vei ajunge nicăieri! Și, după ce-ai făcut tot ce-ți cer chibzuința și înțelepciunea, trebuie să te încrezi în Dumnezeu – și să-ți asumi un risc bazat pe credință. Dacă n-o faci, vei sfârși prin a trăi cu regrete. Într-un studiu de cercetare realizat de doi psihologi de la Universitatea Cornell, aceștia au constatat că timpul este un factor major pentru lucrurile pe care le regretăm. De obicei, regretăm acțiunile noastre, pe termen scurt… Pe termen lung, însă, suntem înclinați să regretăm lipsa lor. Studiul a arătat că, într-o săptămână obișnuită, regretele legate de acțiuni sunt ceva mai mari decât regretele legate de inacțiuni – 53% față de 47%. Dar atunci când oamenii se gândesc la viața lor în ansamblu, regretele legate de inacțiune depășesc regretele legate de acțiune, raportul fiind de 84% față de 16%. Cu alte cuvinte, nu vei regreta erorile pe care le-ai făcut, la fel de mult cum vei regreta ocaziile (pregătite de Dumnezeu) pe care le-ai ratat! Așadar, încrede-te în Dumnezeu, și asumă-ți riscuri bazat pe credință!

„Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Matei 11:12)

     Apostolul Petru este criticat adesea, și nu mereu pe drept… Da, este ucenicul care s-a lepădat de Hristos de trei ori, dar este singurul care L-a urmat îndeaproape și după ce a fost prins. Da, este ucenicul care i-a tăiat urechea lui Malhu, robul marelui preot, când mulțimea a venit să-L aresteze pe Domnul Isus, dar este singurul care I-a luat apărarea Domnului Isus. Da, este ucenicul care a strigat înspăimântat când se scufunda în Marea Galileii, dar este singurul ucenic care a mers pe apă. Este așa de ușor să critici oamenii când stai pe un scaun confortabil într-un loc aparent sigur! Practic, există două tipuri de oameni: creatorii și criticii… cei care ies din barcă și merg pe apă, și cei care stau în barcă și îi critică pe cei care merg pe apă. Când totul va fi spus și făcut, cele mai mari regrete ale noastre vor fi riscurile pe care Dumnezeu le-a făcut posibile, dar pe care noi nu ni le-am asumat. Scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe a spus: „Iadul începe în momentul în care Dumnezeu va pune sub ochii tăi tot ce-ai fi putut face, ce-ar fi trebuit să faci, și ai fi vrut să faci, dar pe care nu le-ai făcut!” Domnul Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” Ce crezi că te îndeamnă Dumnezeu să faci? Ce te îndeamnă în mod persistent Duhul Sfânt să faci? Ce mai stai? Fă! A nu-ți asuma un risc bazat pe credință este ca și cum ai rătăci definitiv o piesă din puzzle-ul vieții tale – lasă un gol dezamăgitor. Când vom ajunge la sfârșitul vieții noastre, cele mai mari regrete ale noastre vor fi acele piese lipsă. Așadar, asumă-ți astăzi un risc – bazat pe credință!

„El… a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.” (Marcu 4:39)

     Un autor creștin descria odată cum pot arăta unele dintre furtunile vieții: „Te întorci de la serviciu, intri în bucătărie și găsești un bilet pe care scrie: „Te-am părăsit! Adio!” O lovitură de trăznet! Te duci la doctor pentru un control de rutină, iar rezultatele analizelor arată că ai cancer. Vântul urlă! Te culci liniștit, doar pentru a fi întrerupt de un telefon la trei dimineața din care afli că tatăl tău a murit subit în urma unui atac de cord. Nava ta aproape că se răstoarnă! Singurul lucru previzibil despre furtunile vieții este imprevizibilitatea lor. Ele apar când te aștepți mai puțin la ele!” Domnul Isus le spusese ucenicilor Săi: „Să trecem pe partea cealaltă…” (Marcu 4:35) Ei ar fi trebuit să-și dea seama că, dacă El Se urcase la bordul corabiei, aceasta devenise de nescufundat! Din cuvintele Sale reieșea implicit promisiunea că vor trece dincolo și vor sosi în siguranță. Dar există o diferență între a auzi o promisiune și a o crede. Prea adesea, nu reușim să credem că Domnul Isus va împlini ce-a promis! Același autor din care am citat mai devreme a mai spus: „Când trecem prin furtună, ar trebui să ne reamintim că soarele poate înceta să mai strălucească, vântul poate șuiera puternic și valurile pot fi cât casa… dar Domnul Isus nu va înceta niciodată să-și țină promisiunile! Domnul Isus vrea ca tu să-ți amintești că nu trebuie să te temi, când El este aproape. El vrea să fie căpitanul navei vieții tale. Poate că nu ești întotdeauna conștient de prezența Domnului Isus, dar El este totuși acolo. Pentru acei ucenici, cel mai sigur loc din lume atunci era chiar acolo, în acea barcă. Să nu uităm nici noi, nicio clipă, că siguranța nu înseamnă absența problemelor. Siguranța este prezența Domnului Isus!” Așadar, Domnul îți spune azi: nu te teme de furtună câtă vreme El e cu tine, și tu ești cu El!

„Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?” (Marcu 4:41)

     Creșterea în credință și cunoașterea personală a Domnului Isus necesită trecere prin furtună împreună cu El. Ucenicii au descoperit acest lucru când Domnul Isus le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă…” (Marcu 4:35) Și imediat citim în continuare: „S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.” (Marcu 4:37) Dar istoria lor are un final fericit: Domnul Isus a potolit furtuna, iar ei au spus înmărmuriți (vers. 41): „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” Există adevăruri care schimbă viața pe care Domnul Isus ți le poate dezvălui, dar și aspecte ale caracterului Său pe care nu le vei înțelege niciodată până nu treci printr-o furtună cu El. Uneori, când vin furtunile, presupunem că sunt rezultatul a ceva ce am făcut greșit sau că nu suntem în voia lui Dumnezeu… Ucenicii erau în furtună deși ascultaseră, și nu din cauza neascultării. Ei nu făcuseră nimic greșit, ci făcuseră ce li se spusese să facă… Să înțelegem acest lucru: chiar dacă Îl iubești pe Domnul Isus din toată inima, și-L asculți – nu înseamnă că nu te vei confrunta cu furtuni. Așa cum au descoperit ucenicii, furtuna poate veni atunci când ești cel mai aproape de Domnul Isus. El nu promite că furtuna nu va lovi barca ta, ci că furtuna nu o va scufunda! El nu promite o navigare liniștită, dar garantează o acostare sigură la mal! Tu alegi cum vei înfrunta problemele vieții: fie cu teamă, fie cu credință. E vreo diferență? Desigur! Frica se concentrează pe furtună; credința se concentrează pe Mântuitor. Poate părea surprinzător, dar avem nevoie de furtuni. Domnul Isus ne permite să navigăm prin ele, pentru ca noi să luăm în considerare promisiunile Sale, să rămânem calmi în prezența Lui, și să avem încredere în puterea Sa. Iată care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi…” (Faptele Apostolilor 17:11)

     Astăzi „vom lua aminte și vom trage învățătură” din relatarea Scripturii despre două cetăți: Tesalonic și Bereea. 1) Cetatea Tesalonic a respins adevărul. Citim (Faptele Apostolilor 17:2-3, 5): „Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”… Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea…” 2) Cetatea Bereea, în schimb, a primit adevărul. Iată relatarea: „Frații au trimis îndată, noaptea pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut…” (Faptele Apostolilor 17:10-12). Este dacă vreți nu doar o istorie despre două localități, ci despre două mentalități: una închisă, și cealaltă deschisă. Mentalitatea închisă spune: „Cred că știu tot ce e de știut despre acest subiect!”, pe când mentalitatea deschisă spune: „Sunt recunoscător pentru ceea ce știu, dar cred că mai am multe de învățat!” Permiteți un avertisment: doar pentru că un vorbitor foarte bun, cu priză la public, cu multe vizualizări pe Internet și foarte cunoscut, spune ceva, asta nu înseamnă că trebuie să accepți totul, fără să pui la îndoială ce zice și fără să-l verifici cu Scriptura. Un vorbitor, fie el pastor sau evanghelist, care caută să-L onoreze pe Dumnezeu, nu se va simți ofensat dacă cercetezi, chestionezi ceea ce spune. Pe când unul care vrea doar să iasă în evidență și să arate ce poate sau știe el, da! Așa că, ai grijă de unde îți iei învățătura! Ați reținut: locuitori din Bereea „au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” Ale cui erau învățăturile pe care le verificau? Ale apostolului Pavel, autorul a jumătate din Noul Testament! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: fii mereu cu mintea deschisă!

„M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” (Proverbele 24:32)

     Regele Solomon este considerat unul dintre cei mai înțelepți oameni care au trăit vreodată. El este autorul a trei scrieri incluse în Biblie, și este citat în mod regulat; a fost un ucenic, un om dornic să cunoască, și un căutător al adevărului în viață. Ați auzit cuvintele lui: „M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” Merită reținute cuvintele „m-am uitat bine”… Aceasta trebuie să fie atitudinea ta constantă în viață. Planul lui Dumnezeu pentru tine este să continui să înveți, să te schimbi, să crești și să te maturizezi – până la ultima suflare. Asta înseamnă să fii mereu deschis la minte. Gândește-te la farisei: ei erau dedicați 100% sistemului lor de credințe. Erau, de asemenea, printre cei mai educați oameni din societate. Cu toate acestea, s-au împotrivit la fiecare pas Domnului Isus și adevărului împărtășit de El. De ce? Din trei motive, des întâlnite: 1) Mândria; gândeau ei: „Dacă ceea ce spune Isus este corect, înseamnă că noi greșim!” 2) Siguranța: „Dacă acceptăm ce ne învață El, ce se va întâmpla cu reputația noastră și cu veniturile noastre?” 3) Tradiția: „Noi credem și facem lucrurile în felul acesta de generații!” Înțelegi încotro ne îndreptăm cu această linie de gândire? Și înțelegi cum se aplică ea la viața ta? Un pastor a spus odată: „Este bine să fii mântuit și sfințit, atâta timp cât nu ești mântuit, sfințit, și blocat!” Creșterea spirituală necesită două lucruri: o foame după adevăr, și smerenia de a recunoaște că mai ai multe de învățat! Sunt două calități pe care Dumnezeu le onorează întotdeauna. Psalmistul David scria: „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:9). Așadar, fii mereu cu mintea deschisă!

„Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii…” (1 Corinteni 1:27)

     Oare de ce alege Dumnezeu oameni slabi pentru a-I împlini voia? Răspuns: pentru că singurul tip de oameni cu care Dumnezeu vrea să lucreze sunt oamenii care-și recunosc slăbiciunea! Relația Lui cu Moise, de exemplu, este descrisă prin aceste cuvinte remarcabile: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11) A fost Moise perfect? Nicidecum. El și-a petrecut primii patruzeci de ani din viață ca prinț în palatul lui Faraon, iar următorii patruzeci de ani ca păstor în pustiu. Biblia vorbește despre tensiunile din căsnicia sa și despre momentele sale de stres și disperare. În filmul „Cele zece porunci”, Moise este interpretat de actorul Charlton Heston, care era arătos și avea o exprimare frumoasă. Dar Moise era de fapt un bâlbâit, slab și timid, care nu putea să lege două cuvinte fără să se împiedice verbal, cu atât mai puțin să vorbească la curtea (sau înaintea/împotriva) celui mai temut dictator de pe pământ. Și Dumnezeu l-a ales, și i-a dat un ajutor, un „purtător de cuvânt” – pe fratele lui, Aaron. Biblia se referă la israeliți ca la o „adunare”, ceea ce făcea din Moise un pastor. Și niciun pastor n-a avut mai multe probleme cu o congregație decât a avut el. S-ar putea să te întrebi: „De ce aducem în discuție neajunsurile lui Moise?” Ca să te încurajezi! Pentru a te face să știi că defectele tale nu te descalifică, și că limitările tale nu limitează ceea ce Dumnezeu poate face prin tine. Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 1:26-27, 29): „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari… pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Așadar, nu mai căuta (pentru că nu ai) scuze pentru a sta pe margine!

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1)

     În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a construit multe adăposturi antiaeriene… adesea erau mai multe pe aceeași stradă. Un pastor povestea că, fiind într-un asemenea adăpost, pe când bombele cădeau în jur s-a întors către un bărbat de lângă el, l-a întrebat: „Cum se face că acest adăpost este mereu aglomerat, pe când celelalte par mai degrabă goale?!” Acela i-a răspuns: „Pastore, știm cu toții că ești un om al lui Dumnezeu; dacă El va salva pe cineva, probabil te va salva pe tine. De aceea suntem în acest adăpost!” Reflectând la cele auzite, pastorul a scris mai târziu: „Mulți dintre acei oameni nu frecventau biserica, iar Numele Domnului Isus era folosit la înjurături, în vocabularul lor… Ei doreau protecția Lui, dar nu și autoritatea Lui!” Refuză să trăiești așa! Încredințează-ți viața lui Dumnezeu, și bucură-te de grija Sa protectoare douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an, pentru întreaga ta viață! Biblia afirmă clar și ferm: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.” (Psalmul 91:1-7) Așadar, încrede-te în Dumnezeu, ascultă-L și supune-te Lui – și vei fi ocrotit de Dumnezeu!

„Marta era împărţită cu multă slujire…” (Luca 10:40)

     Maria și Marta se asemănau prin faptul că amândouă Îl iubeau pe Domnul Isus. Dar diferența a apărut atunci când El le-a vizitat casa. „Marta L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos, la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:38-42). Domnul Isus nu a spus că Marta nu făcea ce trebuie… El a spus doar că Maria făcea ce era mai bine. Și ce făcea Maria? Stătea la picioarele Lui, Îi asculta cuvintele, Îl iubea și Îl adora. Există o lecție importantă aici, în special pentru cei implicați în activitatea și slujirea bisericii: Nu te implica atât de mult în lucrarea Domnului, încât să nu mai reușești să ai o relație cu Domnul lucrării! E.M. Bounds (profund autor creștin, care a scris mult despre rugăciune), pe când lucra ca redactor al unui ziar metodist, a spus: „A fi mult timp singur cu Dumnezeu este secretul cunoașterii Lui și izvorul puterii și influenței Lui.” Întrebare: dacă nu ești influențat de Dumnezeu, cine sau ce te influențează? Oamenii? Presiunile? Circumstanțele? Dacă Domnul Isus ar fi venit în casa lor pentru cină, El ar fi putut foarte bine să o laude pe Marta și să îi spună Mariei să meargă și ea să se ocupe de bucătărie. Dar prioritatea Lui, înainte de a merge la cruce, a fost să petreacă timp cu cei pe care îi iubea. Și iată un gând care îți va schimba atitudinea față de rugăciune: Domnul Isus vrea să petreacă timp cu tine!