„Să faceţi orice vă va zice.” (Ioan 2:5)

     Un pastor și autor creștin spunea: „În viața evreilor nu exista un eveniment social mai important decât nunta. De obicei, aceasta începea cu o ceremonie la apusul soarelui în sinagogă. Apoi, întreg alaiul de nuntă părăsea sinagoga și începea o lungă procesiune la lumina lumânărilor prin mijlocul cetății… Cuplul era condus pe lângă cât mai multe case, astfel încât toată lumea să poată ieși să-i felicite… Și ajungeau apoi acasă, unde se ținea o petrecere care dura mai multe zile! Se dădeau cadouri, se țineau discursuri, se serveau mâncăruri după mâncăruri. Ospitalitatea la o nuntă era considerată o datorie atât de sacră, încât gazda sau nunul putea fi dat în judecată pentru „încălcarea ospitalității”; prin urmare, a rămâne fără mâncare sau vin era considerat o insultă teribilă!” Este remarcabil că prima minune făcută de Domnul Isus nu a fost vindecarea cancerului sau învierea morților, ci rezolvarea unei crize domestice și salvarea unor tineri căsătoriți de la rușine. Este o greșeală să credem că lui Dumnezeu Îi pasă doar de lucrurile grave: boala, falimentul, moartea… Nu, lui Dumnezeu Îi pasă și de lucrurile așa-zis minore, precum durerile de dinți, șefii morocănoși, câinii pierduți, anvelopele dezumflate și zborurile întârziate. Biblia spune: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7) Ceea ce contează pentru tine contează și pentru Dumnezeu. Să nu pierdem din vedere faptul că, atunci când mirii din povestirea biblică din Ioan 2 au trimis invitații la nuntă, ei i-au trimis una și lui Isus. Iar El a venit și le-a împlinit nevoia. Să reținem și cum s-a întâmplat: Maria, mama lui Isus, le-a spus slujitorilor: „Să faceţi orice vă va zice!” Ceea ce le-a spus Isus să facă nu părea rațional, dar ei s-au supus – și au fost răsplătiți cu un miracol! Dacă și tu ai să-L inviți, în orice decizie sau problemă ai avea, dacă te rogi, ai încredere în El și Îl asculți – El va face minuni și pentru tine! Poate chiar azi!

„Isus a zis: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

     Un pastor scria: „Între rasa umană și Dumnezeu stă o barieră numită păcat. Dacă vrem să fim împăcați cu un Dumnezeu perfect, trebuie să ne ocupăm de această barieră. Nu putem s-o ocolim sau să trecem peste ea. Păcatul cere o plată. Domnul Isus a venit special pentru a plăti acest preț. El a trăit o viață desăvârșită și a acceptat să moară ca jertfă care să ne răscumpere din vinovăția noastră, pentru a plăti pentru tot ceea ce-am făcut noi în trecut, prezent și viitor. Dacă îți arde casa, ar fi bine să chemi pompierii și nu polițiștii. Dacă îți rupi un picior, apelezi la un medic și nu la un instalator. Dacă cineva ți-a spart casa, ar fi bine să apelezi întâi la un polițist și nu la un lăcătuș. Dacă ești pe cale să te îneci, ar fi bine să apară lângă tine un salvamar și nu mai-știu-eu-ce profesor. Dacă tu, ca ființă umană și păcătoasă, vrei să ajungi la un Dumnezeu drept, atunci ar fi bine să iei legătura cu Mântuitorul, pentru că El este singurul care te poate ajuta!” Isus nu a spus doar: „Veniți la Mine și vă voi arăta calea!” El a spus: „Eu sunt Calea!” El este calea către iertare. El este calea către pace și bucurie. El este calea către împlinirea în viață. Și El este aproape de tine astăzi. Dacă-L ai ca Mântuitor și Domn, prezent în viața ta, mulțumește-I! Dacă dorești să fie Mântuitorul tău invită-L în viața ta și roagă-te: „Doamne Isuse, cred că ai murit pe cruce și pentru mine, și ai plătit și pentru păcatele mele! Cred că prin credința în Tine sunt declarat neprihănit și împăcat cu Dumnezeu. Te primesc ca Domn și Mântuitor al meu și doresc să-mi faci și mie parte de darul vieții veșnice. Mulțumesc, Amin!”

„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

     Am auzit o istorioară despre un bărbat care și-a făcut o fotografie, și care văzând-o, i-a spus fotografului: „Această poză nu mă reflectă cu justețe!” Fotograful s-a uitat la el, a zâmbit și i-a spus: „Cu o asemenea față, nu de justețe e nevoie, ci mai degrabă de îndurare!” Revenind la lucrurile serioase, cam la fel este situația în care ne aflăm cu toții. Iar motivul pentru care Dumnezeu ne acordă milă și har este că la cruce Domnul Isus a îndeplinit pentru noi toate cerințele dreptății lui Dumnezeu. Unii oameni cred că harul lui Dumnezeu (darul nemeritat) ispășește toate păcatele lor până în momentul în care Îl fac pe Hristos, Mântuitorul lor. Dar, după aceea, ei trebuie să-l câștige și să se dovedească demni de har prin faptele lor, ca parte la un efort comun. Astfel, în loc să se încreadă doar în lucrarea lui Hristos pe cruce, ei se încred și în propria lor abilitate! Dar haideți să vedem cum stau lucrurile: Există trei moduri de a păcătui: comitere, omitere și dispunere. Dacă faci doar câte unul din fiecare categorie în fiecare zi, asta înseamnă peste o mie de păcate pe an. Și dacă raiul și viața veșnică ar depinde de mărturisirea și pocăința ta pentru fiecare dintre ele, ce se întâmplă dacă uiți câteva? Dacă te încrezi doar în harul nemeritat al lui Dumnezeu, nu te îngrijora: Dumnezeu îți poartă de grijă! Apostolul Ioan scrie în 1 Ioan 2:1 „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (pe cineva care va interveni pentru noi), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (integru, drept, care se conformează voinței Tatălui în fiecare plan, gând și faptă) O singură Persoană Se poate ridica la standardele lui Dumnezeu: Hristos! Iar atunci când îți pui încrederea în El, ești iubit necondiționat și acceptat de Dumnezeu! Și iată cum astăzi avem parte din nou de cea mai bună veste posibilă!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

     Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit… În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței. Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață. Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!” Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om! Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

     Calvin Coolidge, al treizecilea președinte al SUA, era cunoscut ca un om laconic, reținut, care vorbea foarte puțin. Într-o zi, un reporter a încercat să-i ia un interviu și conversația a decurs astfel: Reporter: „Doriți să spuneți ceva despre amenințarea războiului din Europa?” Coolidge: „Nu.” Reporter: „Aveți ceva de spus despre greva din fabricile de confecții?” Coolidge: „Nu”. Reporter: „Aveți ceva de spus despre Liga Națiunilor?” Coolidge: „Nu”. Reporter: „Vreți să comentați problema producției agricole?” Coolidge: „Nu!” Și în timp ce reporterul perplex părăsea camera, Coolidge l-a rechemat ca să adauge, zâmbind: „Și vă rog să nu mă citați!” Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1,7) Deci nu îngădui niciodată ca cineva să te oblige să spui ceva ce nu dorești, sau să cazi în capcană atunci când nu vrei să vorbești. Tăcerea nu este lipsă de comunicare, ci este o formă de comunicare… și poate fi una foarte eficientă! În Proverbele 29:11 citim: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Un lucru este sigur: ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici sau să scuzi mâine. Dacă ai tendința de a vorbi fără să te gândești sau nu ai nimic constructiv de adăugat, evaluează situația cu atenție și cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să știi dacă trebuie să vorbești sau să taci. Președintele Abraham Lincoln a spus: „E mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești.” Așadar, atunci când vrei să vorbești amintește-ți și aceste cuvinte din Scriptură (Proverbe 17:28): „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.”

„Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3)

     Când William Gladstone era ministru de finanțe în Marea Britanie, el a cerut Trezoreriei să-i trimită anumite statistici pe care să-și poată baza propunerile bugetare. Din nefericire, statisticianul a făcut o greșeală, iar Gladstone era atât de sigur de reputația acelui om meticulos încât nu și-a făcut timp să verifice cifrele sale. Ca urmare, Gladstone s-a prezentat în fața Camerei Comunelor și a ținut un discurs bazat pe informațiile incorecte care i-au fost furnizate. Discursul său a fost publicat imediat după ce au fost dezvăluite cifrele, iar el a fost ridiculizat teribil de public. Când cancelarul a trimis după statisticianul care îi furnizase informațiile inexacte, acesta a sosit plin de teamă și rușine, convins că va fi concediat. În schimb, Gladstone i-a spus: „Știu cât de mult te-a tulburat această greșeală, așa că am trimis după tine pentru a te liniști. De atâta timp te ocupi așa de bine de complexitatea conturilor naționale, iar aceasta este prima greșeală pe care ai făcut-o. Vreau să te felicit și să-mi exprim aprecierea mea profundă!” Îți poți imagina ce sentiment de ușurare, recunoștință și speranță a simțit bărbatul în acea zi, ieșind din biroul lui Gladstone? Doar o persoană cu un caracter asemenea lui Hristos poate oferi milă, poate asculta, vorbi și gândi înainte de a trece la acțiune! Așadar, în loc să te răzbuni cu mânie când ți se întâmplă lucruri neplăcute, roagă-te: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” Pentru că atunci când te rogi în felul acesta – și chiar crezi ce spui – tu dovedești că te miști și trăiești prin har! Asta-ți doresc azi!

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

     New Living Translation, una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, prezintă astfel cuvintele apostolului Pavel: „Există o ușă larg deschisă pentru o lucrare importantă aici, deși mulți mi se împotrivesc”. Când faci voia lui Dumnezeu, ar trebui să anticipezi împotrivirea celor care nu sunt la curent cu ceea ce Dumnezeu ți-a împărtășit sau te-a împuternicit să faci. Într-adevăr, dacă ești acceptat și aplaudat pe oriunde mergi, ar trebui să reexaminezi fie misiunea pe care crezi că ți-a dat-o Dumnezeu, fie modul în care o îndeplinești. De ce? Deoarece slujitorii trimiși de Dumnezeu în lucrare nu sunt aplaudați și nici idolatrizați! Vei spune: „Dar nu a spus Domnul Isus că jugul Său este ușor?” Ba da, dar El vorbea despre un jug confortabil în jurul gâtului unui bou harnic care ară de dimineața până seara. Munca era grea, dar jugul n-o îngreuna, era confortabil. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te cheamă să faci ceva dificil, El îți va oferi harul și resursele necesare pentru a o face. Vei fi atacat de Satan? Da! Dar atacul este un semn de respect; înseamnă că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului. Și, pe măsură ce te apropii de obiectivul tău dat de Dumnezeu, așteaptă-te ca atacul lui Satan să se intensifice! Dar există și vești bune: intensitatea atacului este un indicator al binecuvântării pe care Dumnezeu o are pentru tine de cealaltă parte a atacului! Și încă un gând: cele mai mari recompense ale tale nu vor veni în această viață, ci în viața viitoare. Și asta e bine pentru că nu vor fi doar temporare, ci veșnice. Versurile unui imn creștin ne asigură: „Acel ce va birui, Cununa vieții va primi, Și-n raiul lui Dumnezeu, Va scăpa de tot ce-i greu.” Așadar, trăiește fiecare zi cu această nădejde în inimă!

„Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă…” (Apocalipsa 3:8)

     În încercarea de a cunoaște voia lui Dumnezeu, există două lucruri pe care nu trebuie să le faci niciodată. În primul rând, când ușa este închisă, nu fi nerăbdător și n-o forța să se deschidă. În al doilea rând, nu-ți crea propria ușă. Pentru a reuși în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci, urmează „politica ușilor deschise” – pe care iată cum o descrie Biblia: „Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: «Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” ( Apocalipsa 3:7-8). Deci, pentru cine deschide Dumnezeu uși? 1) Pentru cei care „au puțină putere”; așadar, greșelile tale nu te descalifică, atât timp cât ești dispus să-ți ceri iertare și să înveți din ele. Iar neajunsurile tale nu-L limitează pe Dumnezeu, dacă le permiți să te facă mai dependent de El! 2) Pentru cei care „au păzit cuvântul Său”. Oamenii cărora Dumnezeu le deschide uși sunt guvernați de acest principiu călăuzitor: „Doar ce spune Cuvântul lui Dumnezeu (despre asta sau aia) voi accepta, voi gândi, voi crede și voi face!” Deci nu construi ce nu este prevăzut în planul lui Dumnezeu! Dacă nu apare în „cartea de bucate” a lui Dumnezeu, nu include nici tu în rețetă! 3) Pentru cei care „nu I-au tăgăduit Numele”. Acești oameni vorbesc cu îndrăzneală despre lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult în viață: relația lor cu Isus, mărturisirea credinței, propovăduirea Evangheliei, a crucii și a învierii, indiferent de riscul/gradul de respingere sau ridiculizare. Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să-ți deschidă uși, trăiește după aceste principii în fiecare zi!

„Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

     Iată cum sună integral acest verset scris de apostolul Pavel: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Dărnicia pe care Dumnezeu o răsplătește este dărnicia deliberată, făcută cu o atitudine de bucurie. Iată trei premize prin care poți ajunge să faci asta: 1) Pune-i pe ceilalți mai presus de tine. Fiecare dintre lucrurile acestei lumi are caracter temporar, inclusiv faima și averea; oamenii sunt cei care contează! Slujba ta, pasiunile și alte interese vor muri odată cu tine. Oamenii îți supraviețuiesc! Adevărata măsură a succesului nu constă în numărul de persoane care te ajută, ci în numărul de persoane pe care le ajuți tu! (vezi Galateni 5:13) 2) Nu lăsa ca lucrurile să pună stăpânire pe tine. Nimeni nu ar trebui să devină vreodată robul propriilor bunuri. Nimeni nu ar trebui să muncească doar pentru simplul fapt de a obține mai mult și de dragul de a avea mai multe. Dacă vrei să fii în controlul inimii tale, nu lăsa lucrurile să preia controlul asupra ta! Întrebarea este: „Tu ești stăpânul bunurilor tale sau bunurile tale sunt stăpânul tău?” Cei ce dăruiesc folosesc ceea ce dețin ca pe o resursă pentru a face din această lume un loc mai bun de trăit. Și fac acest lucru indiferent cât de mult sau de puțin au… De ce? Deoarece ei își strâng comori în cer! (vezi Matei 6:21) 3) Definește succesul în termenii semănatului, nu ai culesului. Robert Louis Stevenson, romancier scoțian din secolul al XIX-lea a spus: „Eu apreciez succesul unei zile în funcție de semințele pe care le semăn, nu de recolta pe care o culeg!” Pasajul din 2 Corinteni 9:6-10 ar trebui să fie exemplul și stimulentul de generozitate pentru fiecare dintre noi. Dacă îți trăiești viața cu intenția de a îmbogăți viața altora, viața ta va fi plină, nu goală!

„Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)

     Dacă vrei să devii o persoană darnică, gândește-te la tine ca la un râu și nu ca la un rezervor. Rezervoarele primesc apă în mod continuu, dar numai pentru a se umple. În schimb, râul curge – orice apă pe care o primește, o dăruiește. Să reținem ce a spus Domnul Isus despre dărnicie: „Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38). Atunci când îți oferi timpul, experiența și resursele fără să aștepți nimic în schimb, pui în practică ceea ce a predicat Isus. Și iată un adevăr interesant: atunci când te concentrezi mai mult pe dorințele și nevoile celorlalți, vei vedea că mai multe din propriile tale dorințe și nevoi sunt satisfăcute! În schimb, atunci când alegi doar să acumulezi în loc să și dăruiești, devii centrul stingher al propriului tău univers singuratic! Și devii mai puțin mulțumit, nu mai mult! Ca urmare, respingi atât oamenii, cât și potențiala binecuvântare a lui Dumnezeu. Amintirea bunătății lui Dumnezeu față de tine trebuie să te conducă întotdeauna la recunoștință! (vezi Psalmul 103:1-5) Iar recunoștința duce la dărnicie. Oamenii nerecunoscători nu sunt darnici; ei se gândesc doar la ei înșiși, și rareori la alții… Viața lor se învârte doar în jurul propriilor interese. Ei caută persoane care să-i ajute, să le dea și să le împlinească așteptările. Și ori de câte ori ceilalți nu reușesc să îndeplinească aceste așteptări, se întreabă de ce. Egoismul lor îi împiedică să semene, iar lipsa lor de mulțumire îi face să se întrebe de ce nu culeg. În ce fel îți poți arăta recunoștința? Luând o parte din binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat în viața ta și turnându-le în viața altora. Cu alte cuvinte, fii darnic!