„Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii…” (1 Corinteni 1:27)

     Oare de ce alege Dumnezeu oameni slabi pentru a-I împlini voia? Răspuns: pentru că singurul tip de oameni cu care Dumnezeu vrea să lucreze sunt oamenii care-și recunosc slăbiciunea! Relația Lui cu Moise, de exemplu, este descrisă prin aceste cuvinte remarcabile: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11) A fost Moise perfect? Nicidecum. El și-a petrecut primii patruzeci de ani din viață ca prinț în palatul lui Faraon, iar următorii patruzeci de ani ca păstor în pustiu. Biblia vorbește despre tensiunile din căsnicia sa și despre momentele sale de stres și disperare. În filmul „Cele zece porunci”, Moise este interpretat de actorul Charlton Heston, care era arătos și avea o exprimare frumoasă. Dar Moise era de fapt un bâlbâit, slab și timid, care nu putea să lege două cuvinte fără să se împiedice verbal, cu atât mai puțin să vorbească la curtea (sau înaintea/împotriva) celui mai temut dictator de pe pământ. Și Dumnezeu l-a ales, și i-a dat un ajutor, un „purtător de cuvânt” – pe fratele lui, Aaron. Biblia se referă la israeliți ca la o „adunare”, ceea ce făcea din Moise un pastor. Și niciun pastor n-a avut mai multe probleme cu o congregație decât a avut el. S-ar putea să te întrebi: „De ce aducem în discuție neajunsurile lui Moise?” Ca să te încurajezi! Pentru a te face să știi că defectele tale nu te descalifică, și că limitările tale nu limitează ceea ce Dumnezeu poate face prin tine. Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 1:26-27, 29): „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari… pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Așadar, nu mai căuta (pentru că nu ai) scuze pentru a sta pe margine!

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1)

     În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a construit multe adăposturi antiaeriene… adesea erau mai multe pe aceeași stradă. Un pastor povestea că, fiind într-un asemenea adăpost, pe când bombele cădeau în jur s-a întors către un bărbat de lângă el, l-a întrebat: „Cum se face că acest adăpost este mereu aglomerat, pe când celelalte par mai degrabă goale?!” Acela i-a răspuns: „Pastore, știm cu toții că ești un om al lui Dumnezeu; dacă El va salva pe cineva, probabil te va salva pe tine. De aceea suntem în acest adăpost!” Reflectând la cele auzite, pastorul a scris mai târziu: „Mulți dintre acei oameni nu frecventau biserica, iar Numele Domnului Isus era folosit la înjurături, în vocabularul lor… Ei doreau protecția Lui, dar nu și autoritatea Lui!” Refuză să trăiești așa! Încredințează-ți viața lui Dumnezeu, și bucură-te de grija Sa protectoare douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an, pentru întreaga ta viață! Biblia afirmă clar și ferm: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.” (Psalmul 91:1-7) Așadar, încrede-te în Dumnezeu, ascultă-L și supune-te Lui – și vei fi ocrotit de Dumnezeu!

„Marta era împărţită cu multă slujire…” (Luca 10:40)

     Maria și Marta se asemănau prin faptul că amândouă Îl iubeau pe Domnul Isus. Dar diferența a apărut atunci când El le-a vizitat casa. „Marta L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos, la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:38-42). Domnul Isus nu a spus că Marta nu făcea ce trebuie… El a spus doar că Maria făcea ce era mai bine. Și ce făcea Maria? Stătea la picioarele Lui, Îi asculta cuvintele, Îl iubea și Îl adora. Există o lecție importantă aici, în special pentru cei implicați în activitatea și slujirea bisericii: Nu te implica atât de mult în lucrarea Domnului, încât să nu mai reușești să ai o relație cu Domnul lucrării! E.M. Bounds (profund autor creștin, care a scris mult despre rugăciune), pe când lucra ca redactor al unui ziar metodist, a spus: „A fi mult timp singur cu Dumnezeu este secretul cunoașterii Lui și izvorul puterii și influenței Lui.” Întrebare: dacă nu ești influențat de Dumnezeu, cine sau ce te influențează? Oamenii? Presiunile? Circumstanțele? Dacă Domnul Isus ar fi venit în casa lor pentru cină, El ar fi putut foarte bine să o laude pe Marta și să îi spună Mariei să meargă și ea să se ocupe de bucătărie. Dar prioritatea Lui, înainte de a merge la cruce, a fost să petreacă timp cu cei pe care îi iubea. Și iată un gând care îți va schimba atitudinea față de rugăciune: Domnul Isus vrea să petreacă timp cu tine!

„Îţi vei putea împlini juruinţele.” (Iov 22:27)

     Când Dumnezeu ne face o promisiune, avem tot dreptul să ne așteptăm ca El să Și-o țină. Iar când noi Îi facem o promisiune lui Dumnezeu, El are tot dreptul să pretindă ca și noi să ne ținem de ea! Elifaz i-a spus lui Iov: „Îl vei ruga, şi te va asculta şi îţi vei putea împlini juruinţele. Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.” (Iov 22:27-28). Aceste cuvinte ar putea fi poarta ta către binecuvântare și cheia către descoperirea pentru care te-ai rugat. Du-te înapoi și treci din nou în revistă promisiunile pe care I le-ai făcut lui Dumnezeu. De ce? Pentru că El vrea ca tu să te simți încrezător față de El. Apostolul Ioan spune: „Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22) Gata cu scuzele. Acceptă responsabilitatea pentru ceea ce ești și pentru ceea ce poți deveni. Îndrăznește și rostește această rugăciune (atribuită lui Sir Francis Drake, navigator și om politic englez din sec. al XVI-lea): „Tulbură-mă Doamne, când visele mele devin realitate, doar pentru că am visat prea mărunt. Tulbură-mă când ajung în siguranță, doar pentru că am navigat prea aproape de țărm. Tulbură-mă când lucrurile pe care le-am dobândit mă fac să-mi pierd setea după mai mult din Tine. Tulbură-mă când am dobândit succesul, doar pentru că mi-am pierdut dorința de excelență. Tulbură-mă când renunț prea repede și mă mulțumesc cu prea puțin, în comparație cu obiectivele pe care le-ai stabilit Tu pentru viața mea…” Pentru a merge mai departe, poate că va trebui să te întorci și să îndrepți lucrurile între tine și Domnul. Și dacă îți dai seama că e cazul, fă-o astăzi!

„Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:19)

     Nu lăsa ca durerea din trecut să-ți încețoșeze vederea și să-ți fure binecuvântarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine, azi sau în viitor. Dumnezeu spune: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Dacă ai fost rănit în relațiile anterioare, Dumnezeu are altele noi care te așteaptă. Citim în Scriptură că: „Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.” (1 Samuel 16:1). Să-ți jelești pierderile poate fi sănătos. Dar atunci când rămâi blocat în trecut, o faci întotdeauna în detrimentul viitorului! Vine o vreme când trebuie să încetezi să mai vorbești despre ceea ce nu poate fi schimbat. În plus, dacă îți tot tratezi prietenii cu lecții de istorie, îi vei pierde – pentru că vorbele tale vor crea un climat inconfortabil pentru ei. Soluția lui Dumnezeu pentru durere este scopul. Soluția lui Dumnezeu pentru rănile vechi este angajamentul de a umbla în dragoste. C.M. Parkes, psihiatru britanic, a spus: „Durerea este prețul pe care îl plătim pentru iubire”. Cei pe care îi iubim cel mai mult ne pot răni cel mai tare. Dar iată soluția Scripturii: „Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22). Pentru a-ți recăpăta pacea și bucuria, trebuie să ierți, și să continui să ierți… până când trecutul își pierde stăpânirea asupra ta! Iar când se întâmplă asta, este cu adevărat o nouă zi pentru tine!

„Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el.” (Faptele Apostolilor 9:10)

     De ce l-a folosit Dumnezeu pe Anania pentru a-l conduce pe Saul din Tars la Hristos? Pentru că era omul potrivit, în locul potrivit, la momentul potrivit, cu mesajul potrivit și cu atitudinea potrivită. Biblia spune că: „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă… Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus… m-a trimis…” (Faptele Apostolilor 9:10-11,17). Așadar, iată întrebarea: dacă Dumnezeu ar avea nevoie ca tu să faci ceva pentru El, ai fi pregătit? Ai fi dispus? Și orice-ați crede, Anania n-a primit o misiune ușoară, deoarece Saul era cunoscut pentru faptul că întemnița creștinii și îi omora. Dar când Dumnezeu i-a spus lui Anania: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor…” (vers. 15), el s-a încrezut în Dumnezeu, și s-a dus. Nu știu dac-ați reținut cuvintele: „a pus mâinile peste Saul, și a zis: „Frate Saule…” Anania avea tot dreptul să se teamă de Saul și chiar să aibă resentimente față de el. Cu toate acestea, el l-a numit „frate”. Anania a admis faptul că un vechi dușman teribil devenise parte a familiei răscumpăraților lui Dumnezeu. Și tu trebuie să înveți să faci asta! Când Dumnezeu numește pe cineva „copilul” Său, trebuie să-l iubești, să-l accepți și să-l tratezi ca pe fratele sau sora ta în Hristos. Așadar, să revenim la întrebare: dacă Dumnezeu ar avea nevoie de tine să faci ceva pentru El astăzi, ai fi pregătit? Poți fi! Și trebuie să fii!

„Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

     Biruința spirituală, pe calea credinței, necesită înțelegerea „planurilor” lui Satan. Iată câteva situații în care ești deosebit de vulnerabil: când te simți sus, când te simți căzut, când ești singur, când ești epuizat, ori când ai suferit o pierdere. Nu există „fair-play” cu diavolul! Dacă îi dai un deget, el îți va lua toată mâna. Dacă îi dai un punct de intrare în viața ta, el îl va folosi împotriva ta. Să analizăm două ocazii în care Satan nu s-a dat în lături să-L atace pe Domnul Isus. Mai întâi, la nașterea Sa – Irod a dat ordin să fie uciși toți băieții evrei sub vârsta de doi ani. De aceea, dacă ești nou în credință, trebuie să-ți impui câteva deprinderi zilnice: rugăciunea, citirea Bibliei, părtășia cu cei care te pot întări în umblarea ta cu Dumnezeu. Apoi, a doua ocazie a fost la începutul slujirii Domnului. Timp de patruzeci de zile, Isus Hristos S-a luptat cu Satan în pustie. De ce a durat atât de mult lupta? Era vorba despre viitorul Său. „După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.” (Luca 4:13-14). Atacul este un semn de recunoaștere și de respect, înseamnă că Satan ți-a depistat potențialul. Iar nivelul atacului său este un indiciu al nivelului de binecuvântare de care-ți va face parte Dumnezeu, pe de altă parte… Așadar, în loc să fii descurajat de luptă, privește-o ca pe un semn de la Dumnezeu că zilele tale cele mai bune sunt… înaintea ta!

„Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.” (Proverbele 4:7)

     Un pastor împărtășea următoarele: „Procesul de creștere cu ajutorul unui mentor urmează de obicei un model care începe prin conștientizare. Îți dai seama că ai nevoie de ajutor și că a te urma pe tine însuți nu este o opțiune viabilă pentru o creștere personală eficientă. Atunci când o persoană ajunge la o astfel de conștientizare, se poate întâmpla unul din două lucruri. Primul este că mândria persoanei se umflă și nu poate fi înduplecată să ceară sfatul altei persoane… Cealaltă reacție la conștientizare este, dimpotrivă: să te smerești și să spui: „Am nevoie de ajutorul tău”. Această decizie nu numai că duce la o mai mare cunoaștere, dar adesea dezvoltă în tine și maturitate. De asemenea, certifică faptul că oamenii au nevoie unii de alții – nu doar când sunt tineri și la început de drum, ci întreaga lor viață… Mentorii de la care primești sfaturi te ajută să te modelezi. Dacă-ți petreci timpul cu oameni care te subminează, care te minimalizează sau te subestimează, atunci fiecare pas înainte pe care încerci să-l faci va fi dificil. Dar dacă găsești lideri înțelepți, modele bune și prieteni pozitivi, vei descoperi că ei te propulsează în călătoria ta. Indiferent cine ești, ce ai realizat, cât de jos sau cât de sus te-a dus viața, poți beneficia de pe urma unui mentor. Dacă nu ai avut niciodată unul, nu ai idee cât de mult îți poate îmbunătăți viața. Dacă ai avut mentori, atunci știi deja… și ar trebui să începi să „dai mai departe”, devenind tu însuți un mentor pentru alții. Pentru că știi că este greu să te dezvolți atunci când nu te ai decât pe tine însuți ca singura persoană de urmat!” Așadar, încheiem cu… începutul – care este și Cuvântul zilei: „Dobândește înțelepciunea”, și împărtășește-o cu cei ce au nevoie de ea!

„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept…” (Proverbele 9:9)

     Cu cât avansezi mai mult în căutarea potențialului tău, cu atât mai mult teritoriu va trebui să străbați. Acesta este momentul în care poți beneficia de experiența altora – așa cum spune proverbul chinezesc: „Pentru a cunoaște drumul care te așteaptă, întreabă-i pe cei care s-au întors”. În alegerea unui mentor, caută două lucruri: 1) O persoană care posedă înțelepciune. Înțelegerea, experiența și înțelepciunea mentorilor ne ajută să rezolvăm probleme pe care singuri le-am rezolva cu greu, dacă… Oamenii înțelepți folosesc adesea doar câteva cuvinte pentru a ne ajuta să învățăm și să ne dezvoltăm. Ei ne deschid ochii către lumi pe care altfel nu le-am putea vedea. Ei ne ajută să navigăm în situații dificile. Ei ne permit să vedem oportunități pe care altfel le-am rata. Ei ne fac mai înțelepți decât anii și experiența noastră! Apoi, caută 2) O persoană care oferă prietenie și sprijin. Domnul le transmite celor care-L urmează: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Primul lucru pe care oamenii vor să îl afle de la un mentor este acesta: „Îți pasă de mine?” Motivul din spatele acestei întrebări este evident. Cine vrea să fie îndrumat de o persoană care nu este interesată de el? Oamenii egoiști te vor ajuta doar în măsura în care acest lucru le promovează propria agendă. Mentorii buni oferă prietenie și sprijin, lucrând dezinteresat pentru a te ajuta să-ți atingi potențialul. Cunoștințele fără sprijin sunt sterile. Sfaturile fără prietenie sunt reci. Candoarea fără grijă este dură. Dar atunci când ești ajutat de o persoană căreia îi pasă de tine, acest lucru te mulțumește din punct de vedere emoțional. Dezvoltarea vine atât din minte, cât și din inimă. Și numai persoanele grijulii sunt bucuroase să-și împărtășească și mintea, și inima – cu tine!

„Voi sunteţi lumina lumii…” (Matei 5:14).

     Domnul Isus a spus: „Voi sunteți lumina lumii… Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14,16). Dacă ești un urmaș al lui Hristos, ar trebui să fii și tu lumină în mijlocul întunericului. Treaba ta este să-L lași pe Domnul Isus să strălucească în tine și prin tine, astfel încât și cei care trăiesc în întuneric să găsească lumina. De aceea, nu este suficient doar să strălucești. Lumina este utilă doar atunci când întâlnește întunericul. Locul în care trebuie să strălucești, să-ți arăți și să-ți împărtășești lumina nu este în biserică, ci în afara bisericii! Domnul Isus ne spune să facem ceea ce a făcut El: să găsim locuri întunecate și să începem să strălucim… Nu trebuie să le ceri oamenilor să se uite la tine… când aprinzi o lumină într-o cameră întunecată, capetele lor se vor întoarce instinctiv. Dacă ești un sportiv și joci cu și pentru coechipierii tăi, tu ești o lumină în întuneric. Dacă locuiești într-un cartier plin de necredincioși și începi să faci tot felul de fapte mărunte de slujire pentru ceilalți în Numele Domnului Isus, tu ești o lumină în întuneric. Dacă ești un creștin vizibil în biroul tău, și afișezi virtute într-o atmosferă de egoism, tu ești o lumină în întuneric. Domnul Isus ne-a chemat să găsim oameni în locurile întunecate și să ne îndreptăm spre cei care au nevoie de El. După cum se pare, a scăpa de întuneric este la fel de ușor ca a aprinde lumina. Îți mai amintești cântecelul de la Școala duminicală: „Vreau mica mea lumină, liberă să strălucești…”?! Asta este ce te-a chemat Dumnezeu să faci!