„Este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29)

     Situațiile disperate cer uneori măsuri disperate, așa că dacă vrei să întrerupi alimentarea firii pământești, trebuie să fii radical. Domnul Isus a spus așa: „Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l… este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30). Astfel, Mântuitorul a susținut chirurgia morală și spirituală – și asta chiar este un lucru radical! Nu există nicio cale de a discuta sau negocia cu păcatul, de a-l justifica! Oricare-ar fi lupta ta personală: jocurile de noroc, alcoolul, drogurile, relațiile greșite sau pornografia pe internet – scopul lor este să te distrugă, deci trebuie eradicate! Apostolul Pavel era familiarizat cu Scripturile Vechiului Testament. El știa de exemplu că, atunci când s-au confruntat cu o aceeași ispită, Iosif a rămas puternic, în timp ce Samson a căzut. Acesta este motivul pentru care i-a scris fiului său spiritual, Timotei, avertizându-l cu privire la păcatul care l-ar putea descalifica și l-ar putea împiedica să câștige cursa: „Fugi de poftele tinereţii…” (2 Timotei 2:22). Viața din ziua de azi este saturată cu influențe seducătoare, ceea ce înseamnă că nu putem elimina întotdeauna sursa. Așa că Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: „Atunci când nu poți elimina influența, elimină-te pe tine însuți din ea! Și, mai mult decât atât, nu pleca agale, ci fugi!” Poți fi liber, dar mintea ta carnală îți va acorda doar câteva secunde înainte să decidă pentru tine. Așa că nu ezita, nu divaga și nu amâna. Fă ceea ce trebuie făcut! Și fă-o repede!

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte…” (Proverbele 28:13)

     Biblia spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (vers. 13) Oare ar putea fi acesta un motiv pentru care nu progresezi spiritual? Vina nerezolvată are capacitatea de a-ți coroda încrederea, ca un acid. Dar există și o soluție pentru asta: „Cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” Mărturisește-I lui Dumnezeu păcatele tale! El știe oricum ce ai făcut – și așteaptă să recunoști, pentru a te putea ierta și a te binecuvânta din nou. Biblia ne mai spune (1 Ioan 1:5) că „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric” – nu, în niciun fel! Lumina lui Dumnezeu dezvăluie lucruri. Când o lumină este aprinsă într-o cameră, putem vedea praful și insectele împrăștiindu-se. Iar atunci când Dumnezeu Se implică în viața noastră, El începe să ne arate lucruri pe care poate am prefera să nu le vedem… lucruri pe care le-am ascuns, chiar și de noi înșine. Suntem adesea înșelați, mai ales cu privire la noi înșine. Nu vrem să ne confruntăm cu defectele noastre, și nu ne face plăcere să le vedem expuse. În particular, ne simțim condamnați de ele, dar stăm liniștiți în fața celorlalți pentru că sunt ascunse. Dar orice lucru ascuns are putere asupra noastră pentru că ne temem că poate fi descoperit. Refuză să trăiești așa! Cel mai bun și mai eliberator lucru pe care îl poți face este să mărturisești ceea ce Dumnezeu vrea să rezolve, și să treci dincolo de teama de acest lucru. David ne spune (Psalmul 32:5) ce-a făcut el (și ce trebuie să facem și noi): „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Așadar, nu mai ascunde nimic de Dumnezeu!

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.” (Iacov 1:22)

     Când asculți sau citești Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l aplici în viața ta, te înșeli singur. „De ce spui asta?” poate că întrebi… Iată de ce: 1) Te mulțumești cu a cunoaște, mai degrabă decât cu experiența. Biblia spune: „Cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat.” (Iacov 4:17). Cum ți se aplică ție acest verset? Atunci când știi adevărul, dar nu acționezi în consecință, tu nu faci pur și simplu o greșeală sau îți exersezi judecata slabă – ci păcătuiești! Biblia spune că a ști fără să aplici (cunoaștere fără trăire) este păcat. 2) Te compari cu alții. Apostolul Pavel scria: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui…” (Galateni 6:4). Și: „Ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12) Acest obicei te face să rămâi firesc, poate chiar confortabil, și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât devii mai experimentat în a o face. În timp, îți construiești un rezervor de răspunsuri, iar atunci când adevărul atentează la confortul tău, ai 1001 motive pentru care se aplică tuturor, dar nu și ție. 3) Cuvântul te mișcă pentru scurt timp, dar nu te schimbă definitiv. Nu este nimic greșit în a răspunde emoțional la adevărul spiritual. Dar dacă mergi vesel pe drumul tău, fără să-ți schimbi comportamentul câtuși de puțin, spiritualitatea ta se va reduce la o experiență emoțională care nu prezintă interes și mai cu seamă nu durează. 4) Asemuiești comunicarea cu transformarea. Ce se întâmplă când faci asta? Rostești cuvintele potrivite, dar nu umbli pe calea potrivită. Crezi că dacă vorbești elocvent și convingător despre un punct al Scripturii, ești acoperit, scăpat. Nu ești! Iacov spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.” Așadar, trăiește ceea ce citești!

„V-am spus aceste lucruri pentru ca să aveți pace în Mine…” (Ioan 16:33)

     Stresul este asemenea kriptonitei (acesta fiind un element chimic… fictiv, care avea efect nociv asupra lui… Superman, epuizându-i puterile); stresul încearcă să-ți dea jos mantia de forță și să te reducă la o ființă temătoare și inutilă. Ce ar trebui să faci? 1) Îngroapă-ți epuizarea în apă. Când ești extenuat, încearcă o baie cu spumant. Chiar și simplul fapt de a sta în cadă ori sub duș te poate ajuta să-ți speli oboseala și să-ți revigorezi țesuturile corpului și celulele creierului… Simte momentul și concentrează-te asupra contribuției senzoriale revigorante a apei asupra pielii tale; lasă apa să-ți „spele” stresul și să răspândească optimism în duhul tău. S-ar putea să spui: „Dar asta nu sună deloc spiritual!” Țofar, prietenul lui Iov, n-ar fi de acord cu tine! El i-a spus lui Iov, care avea mai multe necazuri decât vei avea tu vreodată: „îţi vei uita suferinţele şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.” (Iov 11:16). 2) Cere ajutor! Repartizează responsabilitățile și sarcinile. Atunci când fiecare își face partea sa, nimeni nu rămâne epuizat. „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:9-10). 3) Eliberează-te de perfecționism. Nimeni nu a fost și nu este perfect, în afară de Domnul Isus (iar tu nu ești Hristos!); așadar renunță la unele lucruri. Mâine, renunță la alte câteva. Cu timpul, aceste trebușoare vor înceta să te mai sâcâie și vei simți cu adevărat cum stresul din adâncul stomacului tău se dezintegrează. Nu vei scăpa niciodată complet de stres, dar poți învăța să-i faci față și să-l învingi. Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace…” (Isaia 55:12)

     Să analizăm trei strategii testate și eficiente pentru a face față stresului: 1) Pune-te pe tine însuți zilnic pe lista cu „lucruri de făcut”! Alocă 15 minute de două ori pe zi pentru a te remonta, a te înnoi, a te aduna și a te reface. Distanțează-te de sursa de stres, chiar dacă asta înseamnă doar să ieși afară pentru câteva minute și să faci o plimbare pentru a-ți împrospăta creierul. Cântă melodia preferată sau fă orice altceva care te ajută să te relaxezi. Și perseverează chiar și atunci când alte evenimente amenință să împiedice acest lucru. Ești important – învață să te prețuiești! 2) Înveselește-te! Biblia spune: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10); când bucuria ta dispare, dispare și puterea și capacitatea de a face față situațiilor. Unii oameni cred că creștinii ar trebui să fie întotdeauna sobri, fără umor și la fel de liniștiți ca mormântul. Dar Domnul Isus a ieșit din mormânt – și acesta este unul dintre cele mai bune motive din lume pentru a sărbători și a fi cu bucurie în inimă și pe față! 3) Relaxează-ți mușchii înțepeniți cu reprize de exerciții de relaxare de câte cinci minute, pe tot parcursul zilei. Nu mai sta pe gânduri, ci pune-te-n mișcare! Întinde-te, aplecă-te, rotește-ți umerii tensionați, aleargă… fă în așa fel încât sângele revigorant să circule prin tot corpul, în timp ce mintea ia o mică pauză. Dă drumul la muzica de laudă, cântă în timp ce dai cu aspiratorul… leagănă-te în timp ce amesteci în mâncarea de pe aragaz… mișcă-te împingând căruciorul de cumpărături… Activitatea fizică determină creierul să secrete beta-endorfină, care te ajută să te calmezi. Noi nu am fost făcuți să trăim sub stres! Biblia spune: „Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace.” Iar asta a venit direct din gura Celui care ne-a creat și ne-a răscumpărat, așa că ar fi bine să crezi că este adevărat!

„Tu îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu… și atunci… vei fi tare și fără frică.” (Iov 11:13, 15)

     Atunci când ignori semnalele de avertizare, stresul cronic îți poate afecta organismul. Deci, care sunt o parte din aceste semnale? Ei bine, pentru început, stomacul tău se agită la orice formă de dezacord. Atunci când nu poți găsi o cale de ieșire pentru frustrarea acumulată, este posibil să recurgi la supraalimentare, fumat, băutură, calmante și, în general, abuzezi de corpul tău. Te izolezi, ceea ce îi afectează și pe cei dragi… Debora M. Coty scrie despre ceea ce ea numește „Cele 3 simptome: agitație exterioară, furie interioară și oboseală cronică”. Ea spunea, mai în glumă, mai în serios: „Am știut că este timpul să mă ocup de problemele mele legate de stres atunci când mârâitul meu a devenit mai puternic decât al câinelui, iar familia mea mi-a sugerat cu tact să mă vaccinez împotriva turbării!” În astfel de cazuri, semnele pe care nu le vedem sunt cele care pot face daunele cele mai mari. Cortizolul, un hormon pe care corpul nostru îl eliberează în pragul stresului, contribuie la sentimentele de neputință și disperare, scăpate de sub control. Iar studiile dovedesc faptul că, în timp, stresul crește tensiunea arterială, contribuie la migrene și dureri de cap cauzate de tensiune și duce la apariția colesterolului care provoacă boli de inimă. S-a observat că stresul cronic crește riscul cardiovascular cu aproape 50%! Ca să nu mai vorbim de legătura dovedită cu alcoolismul, atacurile de panică, astmul, cancerul, răcelile, depresia, gripa, insomnia, obezitatea, accidentele vasculare cerebrale și ulcerele. Iar acele crize de plâns necontrolat pe care le experimentezi când ești epuizat nu sunt o coincidență. Stresul scade nivelul de estrogen, care poate activa izbucnirile emoționale. Dacă te regăsești în așa ceva, te rog ia măsuri urgent! Reorganizează-ți prioritățile, apelează la Dumnezeu, încetinește ritmul… și caută ajutorul unui medic, dacă este necesar. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta (din Iov 11): „Tu îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El… Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică…”

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Astăzi vom reflecta la cum ne putem înnoi mintea. Un autor creștin scria: „Modul prin care-ți poți înnoi mintea este să-ți descarci Scriptura. Medicii de la Institutul Național de Sănătate Mintală au realizat un studiu fascinant, cerându-le subiecților să îndeplinească o sarcină motorie simplă – un exercițiu de bătăi cu degetul. Și-n timp ce subiecții băteau cu degetele, medicii au efectuat un RMN pentru a identifica ce parte a creierului era activată. Subiecții au exersat apoi exercițiul de bătaie cu degetul zilnic timp de patru săptămâni. La sfârșitul perioadei de patru săptămâni, scanarea creierului a fost repetată. În fiecare caz, aceasta a arătat că zona creierului implicată în îndeplinirea acelei sarcini s-a extins. Această sarcină simplă – un exercițiu de bătut cu degetul – a antrenat literalmente noi celule nervoase și a refăcut conexiunile neuronale. Tot la fel, atunci când citim Scriptura, antrenăm noi celule nervoase și refacem conexiunile neuronale. Într-un fel, descărcăm un nou sistem de operare care reconfigurează mintea. Nu mai gândim în felul omenesc, ci începem să nutrim gânduri dumnezeiești!” Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5) Cum îndeplinim această poruncă? Tot apostolul Pavel ne spune: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Coloseni 3:16). Prin predicare, învățătură, lectură sau cântare, creierul nostru este reconectat cu Cuvântul lui Dumnezeu și ne dezvoltăm gândirea lui Hristos. Avem gândurile Lui. Ca urmare, ajungem să facem voia Lui în loc să fim conduși de propria noastră voință. Așadar, continuă să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu!

„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva… duhurilor răutăţii…” (Efeseni 6:12)

     Când ești în război, trebuie să-ți cunoști atât dușmanul, cât și aliații. Biblia spune că înainte de a se lupta cu Siria, Ioab i-a spus fratelui său: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.” (1 Cronici 19:12) Dacă unul era copleșit, celălalt putea interveni și putea da o necesară mână de ajutor. Dar nu la fel stau lucrurile și în războiul spiritual. În războiul spiritual nu ne luptăm cu „carnea și sângele, ci împotriva căpeteniilor… domniilor… stăpânitorilor întunericului… și duhurilor răutății…” Iar confruntarea este o luptă „unu-la-unu”, în care trebuie să te apropii și să-ți înfrunți personal adversarul. Când David a ieșit împotriva lui Goliat, uriașul era atât de sigur pe el încât anunțase tot Israelul: „Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă și ne veți sluji.” (1 Samuel 17:9) Gândește-te la implicațiile pe termen lung ale acestei situații. Dacă Goliat învingea, poporul lui Dumnezeu avea să-și petreacă viața în slujba dușmanului! Mizele erau incredibil de mari pentru Israel!… Și la fel sunt și pentru tine: Satan vrea să te învingă… iar dacă lupți după regulile firii, vei pierde. La fel cum luptătorii profesioniști au reguli pe care trebuie să le respecte, tot la fel există și reguli spirituale, infailibile, concepute să lucreze pentru tine. Apostolul Pavel scria: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4) Așadar, armele de care dispui pentru a-l învinge pe Satan sunt: rugăciunea, părtășia creștină, Cuvântul lui Dumnezeu, Numele Domnului Isus și sângele Domnului Isus. Aceste cinci arme puternice ți-au fost date de Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan. Așa că, folosește-le – astăzi, și în fiecare zi!

„Vameșul sta departe și zicea… „Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!” (Luca 18:13)

     Dacă-ți dorești cu adevărat să ai o relație cu Dumnezeu, și vrei să fii copilul Său răscumpărat, prin Domnul Isus, cere-I iertare și El te primește. Să privim puțin la istoria moabitei Rut, și veți înțelege despre ce vorbim. Legea mozaică spunea clar că Rut nu era calificată să se amestece cu evreii: „Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului”’ (Deuteronomul 23:3). Dar când Dumnezeu are un plan pentru viața ta, El intervine și spune: „Te chem pe nume: eşti al Meu… pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” (Isaia 43:1, 4). Când Boaz a început s-o copleșească pe Rut cu bunătate, ea a îngenuncheat în fața lui, spunându-i: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta?” (Rut 2:10). Vă amintiți cum i-a răspuns Boaz? „Mi s-a spus tot ce ai făcut…” (vers. 11) Conștientă că Rut a devenit obiectul afecțiunii lui Boaz, Naomi îi dă instrucțiuni: „Iată, el are să vânture la noapte orzurile în arie. Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale şi coboară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, până va isprăvi de mâncat şi de băut. Şi când se va duce să se culce, însemnează-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descoperă-i picioarele şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune ce să faci.” (Rut 3:2-4) Așadar, Rut a început la picioarele lui Boaz, și a ajuns lângă el! Tot la fel este și din punct de vedere spiritual. „Nu te face cunoscută”, înseamnă aici „nu încerca să te bagi în seamă”! Nu insista, nu încerca să-L impresionezi pe Dumnezeu cu performanțele tale, doar stai la picioarele Lui… și El te va ridica ca să stai lângă El. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune (1 Petru 5:6): „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.”  Acesta este Cuvântul uli Dumnezeu pentru tine – astăzi!

„Să nu te uiţi înapoi…” (Geneza 19:17)

     Înainte ca Dumnezeu să distrugă Sodoma și Gomora, El a trimis îngeri pentru a-i avertiza pe Lot și familia lui să părăsească orașul: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” (Geneza 19:17) Dar în vers. 26, citim: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.” Privind înapoi, soția lui Lot a nesocotit porunca primită de la Dumnezeu. Ca urmare, ea a murit – am spune: blocată în trecut. Există aici trei lecții importante pentru fiecare dintre noi: 1) „Nu te opri în vreun loc din vale!” Cu toții trecem prin experiențele „din vale”, în viață, dar nu trebuie să rămânem blocați în ele, și nici să nu ne stabilim locuința în ele! 2) „Să nu te uiți înapoi”. Motivul pentru care parbrizul mașinii tale este mai mare decât oglinda retrovizoare este acela că ar trebui să-ți petreci cea mai mare parte a timpului uitându-te înainte, și doar periodic să-ți arunci câte-o privire și în urmă, pentru asigurări sau corecții, astfel încât să poți continua să mergi înainte în siguranță și să ajungi la destinație. Înțelegi ideea? 3) „Scapă la munte ca să nu pieri.” Când cineva te rănește, ai două opțiuni: s-o iei pe calea cea bună sau pe calea cea rea. Când o iei „la vale” și te răzbuni, o parte din tine începe să moară spiritual. Dar când o iei pe „calea cea bună”, devii mai puternic, mai înțelept și mai matur. Când rămâi blocat în trecut, este întotdeauna în detrimentul viitorului. Întotdeauna! Nu uita că Dumnezeu are pregătite pentru tine zile și lucruri mai bune! Așa că iartă, uită și mergi înainte!