„Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1 Ioan 3:18)

     Cuvântul „iubire” este un substantiv, dar el ne trimite și la verbul „a iubi” (un cuvânt care arată acțiunea). Dragostea nu este demonstrată doar prin ceea ce spui, ci și prin ceea ce faci. Într-o așezare evreiască din vechea Rusie, trăia un rabin despre care se spunea că (în fiecare vineri dimineața) nu era de văzut/găsit, timp de câteva ore. Adepții săi susțineau că, în acel răstimp, el se ducea în cer și vorbea cu Dumnezeu. Un străin s-a mutat în orășel și – fiind sceptic când a auzit lucrul acesta – s-a hotărât să verifice cum stau lucrurile; s-a ascuns și l-a urmărit… Rabinul s-a trezit dimineața, și-a spus rugăciunile, apoi s-a îmbrăcat în haine de țăran. A luat un topor și a plecat în pădure să taie lemne de foc, pe care le-a dus mai apoi la o colibă de la marginea satului, unde locuiau o bătrână și fiul ei bolnav. Le-a lăsat destul lemn pentru o săptămână, apoi s-a strecurat înapoi în casă. După ce a observat comportamentul rabinului, noul venit i-a devenit ucenic. Iar atunci când îi auzea pe săteni spunând: „E vineri dimineața, rabinul nostru urcă la ceruri…”, el adăuga liniștit: „Dacă nu chiar mai sus!” Frumos exemplu, nu-i așa? Dar și tu poți fi unul! Nu, nu-ți câștigi mântuirea făcând fapte bune, dar dacă ești cu adevărat mântuit, acțiunile și atitudinile tale vor dovedi că ești cu adevărat un beneficiar al mântuirii. Apostolul Pavel i-a scris aceste două versete lui Tit: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune în toate privinţele” (Tit 2:7); și „vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune” (Tit 3:8). Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)

     Atunci când întâlnești oameni care încearcă să te „încadreze într-un tipar”, gândește-te că probabil încearcă să te alinieze la tiparul lor. Deci, ce ar trebui să faci? Iubește-i, dar nu te lăsa influențat prea mult de ceea ce spun ei. De regulă, în loc să stai acolo unde ești tolerat, mai bine du-te acolo unde ești apreciat! Bonsaiul japonez este un arbore mic, având o înălțime de vreo 18-20 centimetri. Pentru a crea un bonsai, un puiet tânăr este scos din pământ. Apoi, rădăcina pivotantă și o parte dintre lăstarii de hrănire sunt legați. Astfel, creșterea copacului bonsai este încetinită în mod deliberat. În schimb, arborele sequoia din California atinge dimensiuni impresionante; de exemplu, arborele „General Sherman”, din Parcul Național Sequoia din California, are înălțimea de 84 m și circumferința trunchiului de 30 m. Dacă ar fi tăiat, ar furniza suficientă cherestea pentru a construi cca 30 de case cu câte cinci camere! Și aflați că sequoia își începe viața ca o sămânță mică, nu mai mare decât sămânța de bonsai. Deci, care este diferența? Arborele de sequoia este lăsat să se hrănească din solul bogat și soarele Californiei. Acum, nici bonsaiul, nici sequoia nu au de ales în ce privește dimensiunile până la care vor ajunge… dar tu ai de ales! De exemplu, nu poți trece prin viață dând vina pe alții – nici măcar pe părinții tăi! – pentru ce ți-au făcut (sau nu!) în trecut. Așadar, iată ce opțiuni ai: fie rămâi unde ești și suferi, fie te muți într-un mediu bogat, fertil, hrănitor – unde poți crește. Este întotdeauna ușor? Nu. Dar dacă crezi ce-a spus Domnul Isus („Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” – Ioan 10:10), vei avea toate motivele și resursele să crești!

„Fiţi tari, neclintiţi…” (1 Corinteni 15:58)

     Eșecul nu înseamnă că nu vei reuși niciodată; înseamnă doar că va dura ceva mai mult! John Wayne a avut o replică grozavă în filmul The Train Robbers. El a spus: „În viață, trebuie să te ridici de mai multe ori decât ești doborât, așa că ar fi bine să te obișnuiești cu asta!” Asta înseamnă succesul: să te ridici de mai multe ori decât ai fost doborât! Poate că n-ai idee cât de aproape ești de ceea ce vrei să realizezi, dar dacă renunți, nu vei ști niciodată! În plus, îți garantez că nu vei ajunge niciodată acolo! Autorul Ben Stein, scriitor și avocat american, a spus: „Spiritul uman nu este niciodată terminat atunci când este învins; este terminat atunci când renunță!” Revista Time a efectuat un sondaj în rândul unora care și-au pierdut locul de muncă. Toată lumea se aștepta ca ei să fie persoane abătute și descurajate, însă s-a constatat că erau extrem de rezistente. De ce? Sondajul a arătat că persoanele care și-au pierdut locul de muncă și care și-au găsit unul nou erau mai bine pregătite să facă față adversității decât cele care au lucrat ani de zile în aceeași companie fără să fi avut vreodată de-a face cu șomajul. Atunci când ai experimentat eșecul, ești de fapt într-o poziție mai bună pentru a obține succesul decât persoanele care nu au experimentat eșecul. Atunci când eșuezi și apoi eșuezi din nou – dar continui să-ți revii și să înveți din eșecurile tale – îți formezi caracterul, puterea, tenacitatea, experiența și înțelepciunea. Iar oamenii care își dezvoltă aceste calități sunt capabili să își mențină succesele, spre deosebire de cei pentru care lucrurile bune vin prea devreme și prea ușor. Atât timp cât nu renunți, ești într-o poziție bună. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Fii tare, neclintit” și nu renunța niciodată!

„Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu…” (Faptele Apostolilor 16:25).

     Nu lăsa pe nimeni și nimic (nici măcar ce este greșit în tine) să te împiedice să te apropii de Dumnezeul cel bun! Să nu uităm: apostolii Pavel și Sila – deși aveau picioarele țintuite în lanțuri și spatele sfâșiat de bice – cu toată povara disprețului nedrept al societății asupra lor, „se rugau și cântau”! Cum tocmai am citit: „la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu.” Ei au decis să nu se concentreze pe ceea ce era greșit în situația în care se găseau, ci să se concentreze pe ce știau și primeau bun de la Dumnezeu. S-ar fi putut plânge, dar au ales să se închine și să laude – în ciuda circumstanțelor exterioare. Și aceasta este adesea cea mai provocatoare și crucială alegere pe care o putem face! Este similar cu a da un refresh computerului. Făcând așa, îți recapeți bucuria mântuirii, îți recalibrezi spiritul și-ți înnoiești mintea. Iar acest lucru te împuternicește să descoperi mereu ceva bun pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu… chiar și atunci când totul pare să meargă prost! Este simplu? Categoric, nu! Dar una dintre cele mai pure forme de închinare este slăvirea lui Dumnezeu atunci când nu vrei s-o faci! Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Să reținem sintagma „jertfă de laudă”. Această „jertfă de laudă” este cea care-L mișcă pe Dumnezeu și aduce rezultate. Iată ce citim în versetul următor: „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Faptele Apostolilor 16:26). Când te afli într-o situație fără ieșire, lauda descuie ușile! Când ești înlănțuit de lipsuri și limitări, lauda descătușează! Așadar, închină-te și laudă-L pe Dumnezeu, și El te va scoate și din această situație!

„Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

     Astăzi vom vorbi despre două motive biblice pentru a-ți binecuvânta copiii și nepoții: 1) Rugăciunea are putere. În Sfânta Scriptură, binecuvântarea unui tată era o rugăciune cu ochii deschiși, adresată lui Dumnezeu pentru copiii săi. Isaac, care era fermier, i-a spus fiului său: „Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu şi vin din belşug!” (Geneza 27:28). Copiii tăi te-au auzit vreodată vorbind cu Dumnezeu despre ei? Sau mai degrabă spunându-le cuvinte dure de genul: „Cum ai putut fi atât de prost? Tu nu gândești niciodată? Tu nu vei face niciodată nimic!” Dacă așa stau lucrurile, cere-le iertare! Lasă-i să te audă rostind cea mai bogată binecuvântare a lui Dumnezeu peste viața fiecăruia dintre ei. Rugăciunea de binecuvântare a unui tată pentru familia sa este un lucru puternic – ea schimbă viața! 2) Rugăciunea de binecuvântare dă încredere și nădejde în Dumnezeu cu privire la viitor. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18). Consilierii școlari ne spun că mulți dintre elevii lor nu au viziune. De ce? Pentru că nu întrevăd nimic cu privire la viitorul lor, în afară de criză economică, șomaj și vremuri grele. Ei au nevoie ca cineva să creadă în ei și în viitorul lor… să creadă că pot reuși, și că pot trăi o viață fericită… că-i așteaptă tot ce este mai bun, dacă se încred în Dumnezeu. Isaac nu a așteptat ca băieții săi să-și conceapă propria viziune pentru viitor. El s-a rugat în mod deschis pentru succesul lor viitor, pentru ascensiunea lor și pentru respect și bunăvoință din partea familiei și a societății. Copiii tăi nu au nevoie de manipulare din partea ta; au nevoie să îi motivezi. Iar tu faci asta binecuvântându-i!

„Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

     În Scriptură, cuvântul „mărturisire” provine din grecescul homologeo, care înseamnă „să spui, să zici același lucru ca altcineva, să fii de acord cu…” Prin urmare, a-ți mărturisi păcatul înaintea lui Dumnezeu înseamnă că spui același lucru despre păcat ca El. Înseamnă să spui lucrurilor pe nume. Biblia nu se referă la păcatele noastre ca fiind „mici scăpări”, ci afirmă clar că păcatul este nelegiuire și călcarea voii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ne spune la fel de clar că Dumnezeu ne iartă păcatele: „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Să reținem câteva lucruri despre mărturisire: 1) Mărturisirea nu înseamnă a-ți cere scuze. A spune că îți pare rău poate fi potrivit și necesar uneori. Dar scuzele și părerile tale de rău nu vor fi suficiente pentru a merita sau a câștiga iertarea lui Dumnezeu. Mărturisirea înseamnă să fii de acord cu Dumnezeu cu privire la natura, amploarea și caracterul ofensator al fărădelegilor tale. 2) Mărturisirea nu are legătură cu sentimentele. Unii dintre noi plonjează în remușcări, vinovăție și depresie din cauza păcatelor. Și atunci când astfel de sentimente duc la mărturisire este un lucru bun. Dar chiar și atunci când nu simțim aceste emoții, mărturisirea noastră poate fi și trebuie să fie la fel de autentică și eficientă. 3) Mărturisirea nu înseamnă să te plângi. A face o listă cu păcatele tale și a-I spune lui Dumnezeu cât de groaznic te simți seamănă mai mult cu o văicăreală decât cu o mărturisire. Dar iată ce vrea Dumnezeu de la tine: să te confesezi în fața Lui și să fii de acord cu evaluarea Sa cu privire la păcatul tău. Atunci poți spune și tu, la fel ca psalmistul David: „Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Așadar, mărturisește-ți păcatele lui Dumnezeu… și-apoi începe să te comporți ca o persoană care a fost iertată!

„Dumnezeul oricărui har… vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)

     Dacă dorești ca Dumnezeu să te desăvârșească și să te facă „tare, puternic și neclintit”, meditează pe-ndelete și cu rugăciune la aceste patru versete din 1 Petru 5, și caută modalități de a le pune în practică în fiecare zi: 1) Vers. 6: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” ; 2) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (vers. 7); 3) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită…” (vers. 8); 4) Și vers. 9: „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.” Și iată binecuvântarea pe care o promite Dumnezeu, în concluzie, celor care umblă în adevărul acestor patru versete: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (vers. 10). Să reținem două expresii importante: prima – „Dumnezeul oricărui har…” Orice ți-ar provoca teamă și orice-ai avea de înfruntat, Dumnezeu îți va da harul de a face față. A doua: „vă va desăvârşi, vă va întări…” Dacă treci printr-o perioadă grea, Dumnezeu a promis că aceasta va aduce o perioadă de întărire. Așadar, atunci când te rogi: „Doamne, scoate-mă din asta”, e posibil ca El să-ți răspundă: „Nu, ci te voi trece prin ea, ca se te fac puternic și de neclintit!”

„Încrede-te în Domnul…” (Proverbele 3:5)

     Sfânta Scriptură spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta; recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Dumnezeu vrea ca tu să te încrezi în El. Atâta timp cât te lupți să rezolvi lucrurile de unul singur, înseamnă că nu te încrezi în Dumnezeu, și deci nu vei avea pace. Tu trebuie să ai încredere în El cu privire la sănătatea ta, la banii tăi, la relațiile tale și la viitorul tău – adică, în toate lucrurile! Dumnezeu nu greșește niciodată! Tot ceea ce se întâmplă în viața ta se încadrează în planul Său pentru tine – chiar și problemele, nefericirea și necazurile pe care ți le produci singur. El potrivește totul perfect în planul Său pentru tine (vezi Romani 8:28). Și tot ce așteaptă Dumnezeu de la tine este să ai încredere în El, în loc să încerci să rezolvi tu totul, și să recunoști că El deține controlul! Când faci acest lucru, El promite că „îți va netezi cărările” (Proverbele 3:6). Atunci când ne propunem să ne conducem propriile vieți, noi urmăm căi arbitrare pline de indecizie: „Ar trebui să fac asta sau cealaltă? Ar trebui să merg aici sau acolo?” Și asta produce stres! Dar de îndată ce te încrezi în Domnul, El îți va netezi cărările și le va face accesibile, nu stresante. Biblia spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7) Să observăm împreună și să reținem care este ordinea corectă a lucrurilor: mai întâi rugăciunea, apoi pacea. Deci, dacă nu te rogi, probabil că îți faci tot felul de griji. Iar îngrijorarea este o emoție fără valoare – o risipă! Așa că atunci când presiunea începe să se acumuleze, în loc să intri în panică, roagă-te! Rugăciunea este poate cel mai remarcabil factor de dispersare a stresului! Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

     Pentru a avea pace, tu trebuie să te concentrezi pe prezența lui Dumnezeu. Lucrul asupra căruia alegi să te concentrezi îți alimentează fie temerile, fie credința. Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Acest verset ar putea fi sintetizat astfel: „Schimbă-ți focalizarea – uită-te la Dumnezeu!” Psalmistul spune: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Și tot în acest psalm, El ni Se adresează (în vers. 10): „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Cred că aceste versete au fost scrise în timpul lui Ezechia; forțele inamice încercuiseră Ierusalimul și israeliții erau tensionați, așa că vor fi rostit această rugăciune! Și cu cinci minute înainte de amiază, Dumnezeu i-a lovit pe asirieni cu o molimă și 185.000 dintre ei au pierit. Ierusalimul a fost salvat și toată lumea a fost fericită. Acest psalm ne ajută să ne amintim că Dumnezeu este refugiul nostru. Indiferent cât de copleșitoare pare a fi situația, El este întotdeauna de partea ta pentru a te ajuta. Acest psalm ne informează cu privire la două lucruri legate de primirea ajutorului lui Dumnezeu în vremuri grele: primul este „să ne oprim”. Multe dintre necazurile noastre provin din incapacitatea noastră de a ne opri. Iar al doilea: „să știm că El este Dumnezeu”. Știai că în centrul unui uragan sau al unei tornade există un miez liniștit numit ochi? La fel este și în viața noastră. Deși pare că totul explodează în jurul nostru, ne putem găsi un loc liniștit în prezența lui Dumnezeu. Când trăim în acest fel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile…” (Filipeni 4:7). Iar acesta este singurul mod sănătos de a trăi!

„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta…” (Psalmul 119:165)

     Pentru a găsi pacea adevărată, trebuie să faci câteva lucruri: 1) Trăiește după învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia spune: „Multă pace au cei care iubesc legea Ta”. Pacea vine atunci când trăiești în armonie cu Dumnezeu. O mașină nouă vine cu un manual de utilizare. Acesta îți spune că, dacă vrei ca mașina să-ți funcționeze bine, trebuie să faci anumite lucruri în anumite momente. La fel, Biblia este manualul tău de utilizare pentru viață. Ea conține principii călăuzitoare pentru finanțe, sănătate, căsătorie, afaceri, relații și multe altele. La fel cum mașina ta merge bine atunci când o folosești conform modului în care a fost proiectată, tot la fel și viața ta va merge bine atunci când o trăiești conform proiectului lui Dumnezeu. 2) Acceptă iertarea lui Dumnezeu. Vinovăția este cel mai mare distrugător al păcii. Când ne simțim vinovați, ne simțim bântuiți de trecutul nostru. De aceea citim despre oameni care se revanșează pentru un rău pe care l-au comis cu treizeci de ani în urmă. Ei spun: „Am trăit în iad în toți acești ani și a trebuit să mă descarc!” Singura modalitate de a avea pace este să ai conștiința curată; și numai Dumnezeu este în măsură să-ți ofere asta. Biblia adeverește acest lucru: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele…? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!” (Mica 7:18). Profetul Mica ne dezvăluie faptul că Dumnezeu este nerăbdător – dorește și abia așteaptă – să-ți curețe „zapisul” (cf. Coloseni 2:14) Acesta este caracterul Lui: Îi place să ierte! „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) Așadar, fă aceste două lucruri (trăiește conform Scripturii, și acceptă iertarea Domnului) – și vei avea pace!