„Credeți în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” (Ioan 12:36)

     Același autor care pomenea data trecută despre frica de întuneric (acluofobie, sau nictofobie) a mai spus: „Lumina este unul dintre lucrurile acelea pe care adesea le luăm prea ușor, le socotim normale, banale și nu le mai apreciem cum se cuvine… Însă nu am putea trăi fără ea. Plantele sunt necesare pentru existența omenirii. Întreaga specie umană și toate vietățile animale depind de plante pentru supraviețuire. Plantele furnizează toți aminoacizii esențiali și majoritatea vitaminelor necesare pentru sănătate printr-un proces al luminii cunoscut sub numele de fotosinteză. De asemenea, plantele produc oxigenul de care avem nevoie pentru a respira. Iar plantele au nevoie vitală de lumină, pentru a crește! Ceea ce este adevărat în lumea fizică, este adevărat și în lumea spirituală. Viața fizică este imposibilă fără lumină fizică, iar viața spirituală este imposibilă fără lumină spirituală… Cum risipești întunericul?… Te așezi pe o canapea și-ți plângi de milă? Iei o mătură și încerci să înlături întunericul? Încerci să dai cu lopata sau cu aspiratorul întunericul afară? Există o singură soluție la o astfel de dilemă: aprinzi lumina!” Asta faci atunci când îți încredințezi viața lui Hristos. Asta faci atunci când asculți de învățăturile Lui și Îi urmezi instrucțiunile. Asta faci atunci când petreci timp singur cu El în rugăciune. Asta faci atunci când te întorci la El în momentele întunecate din viața ta. Atunci descoperi cât este de adevărat promisiunea Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12) Și nu numai atât, ci începi să răsfrângi acea lumină asupra altora. Așadar, „credeți în lumină, ca să fiţi fii ai luminii”!

„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

     Un autor creștin scria: „Ați auzit vreodată de acluofobie? Este frica de întuneric sau de locuri întunecoase. A fi în întuneric total este enervant. Induce un sentiment de neajutorare. Și totuși, întunericul fizic nu este nimic în comparație cu întunericul emoțional, relațional și spiritual!” S-ar putea ca și tu, astăzi, să simți că ești într-un loc întunecat, fără ieșire: „Prietena ta te-a părăsit pentru un alt bărbat”… Sau: „Te așteaptă divorțul. Soțul tău te înșeală!”… Sau: „Ești deprimată și plângi fără motiv. Când vor dispărea aceste sentimente?”… Sau: „Te lupți cu o boală teribilă și ești practic legată de casă. Ești într-un loc întunecat și ai nevoie de ajutor!” Dacă aceasta este și povestea ta, există remediu și nădejde. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Dacă ești dispus să te întorci la El astăzi, vei descoperi că El îți poate lumina drumul și îți poate arăta cărarea de ieșire din întunericul în care te afli! Când aprinzi lumina, întunericul trebuie să plece. Iar Domnul Isus este lumina care înlătură întunericul nostru spiritual și emoțional. Observați că Domnul Isus nu a spus că El este o lumină, acolo, una dintre mai multe… sau o mare lumină… ci Lumina. El n-a lăsat să se înțeleagă că ar fi lumina unora – ci Lumina lumii, a întregii omeniri! Fie că locuiești la Londra, Los Angeles, Tokyo, Toronto sau în România, Domnul Isus este răspunsul tău. Dacă trăiești în întuneric, El te invită să vii la El și să pășești în lumină!

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei… la care ai fost chemat…” (1 Timotei 6:12)

     Când îți încredințezi viața lui Hristos, schimbi tabăra. Acum te confrunți cu trei lucruri: 1. lumea cu presiunile, valorile și agenda ei; 2. firea pământească, cu impulsurile și slăbiciunile ei; 3. diavolul, care răcnește și vrea să te înghită. Dar Dumnezeu n-ar îngădui niciodată să intrăm într-o luptă pe care să n-o putem câștiga, așa că haideți să observăm împreună trei dintre binecuvântările unei astfel de lupte: 1) Te învață să trăiești în stare de alertă maximă. Când Samson dormea, Dalila i-a ras capul și i-a furat puterea (vezi Judecători 16:19). Când servitorii dormeau, un dușman a semănat neghină în lanul de grâu și le-a periclitat recolta (vezi Matei 23:24-25). 2) Este un semn al propășirii spirituale. Când Israel a intrat în Țara promisă, trebuiau cuceriți treizeci și unu de regi și șapte națiuni. Plus uriașii! Au fost nevoiți să cucerească pe rând fiecare oraș și fiecare uriaș. Dar atunci când Domnul Isus devine Domnul vieții tale, El va ști să Se ocupe de domeniile nesupuse din viața ta, și le va aborda pe rând (iar lupta va fi mai grea și va dura mai mult, când e vorba despre domenii în care ești încăpățânat. Știi care sunt acestea, nu-i așa? Dar nu te descuraja – Dumnezeu nu va renunța la tine! Cel care a început în tine această lucrare bună o va isprăvi, vezi Filipeni 1:6)! 3) Este un indiciu al valorii tale înaintea lui Dumnezeu. Tu ești o sămânță capabilă să producă o recoltă pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care ești o țintă a Satanei. El urmărește să vadă cât din Dumnezeu este în tine. Așadar, continuă să lupți „lupta cea bună a credinței”, știind că, prin harul lui Dumnezeu, vei învinge!

„O, Dumnezeul nostru… nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Eroii din Scriptură s-au confruntat adesea cu circumstanțe imposibile și situații copleșitoare. Gândește-te la Moise care l-a înfruntat pe Faraon, și la David care s-a luptat cu Goliat… Gândește-te la regele Iosafat care s-a confruntat cu forța copleșitoare a trei armate aliate, hotărâte să-i distrugă poporul. Rețineți ce I-a spus el lui Dumnezeu: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12). Dar să observăm și cum i-a răspuns Dumnezeu: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu… Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul… nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!’” (2 Cronici 20:15-17). Dumnezeu nu-ți va da niciodată o sarcină care să nu necesite puterea, înțelepciunea, resursele și, uneori, intervenția Sa miraculoasă. Cine le-a poruncit ucenicilor să urce în barcă și să meargă în cealaltă parte a Galileii? Domnul Isus. Ce s-a întâmplat? Ascultarea de El a implicat traversarea uneia dintre cele mai mari furtuni din viața lor. Dar, în timp ce Îl priveau cum oprește furtuna, credința lor a crescut la un nou nivel, și i-a pregătit să facă lucruri mai mari pentru Dumnezeu în viitor (vezi Marcu 4:35-41). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Așază-te, stai acolo şi vei vedea izbăvirea pe care ți-o va da Domnul, nu te teme… ieşi-le înainte, şi Domnul va fi cu tine.” Amin! – ce altceva mai putem spune?!

„Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El Și-a adus aminte de ele.” (Faptele Apostolilor 10:4)

     Te-ai întrebat vreodată unde se duc rugăciunile tale? Răspunsul de dorit este: „s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El și-a adus aminte de ele”. Să observăm că ele ajung „înaintea” Lui. Ele sunt în mâinile Lui și în mintea Lui. În acest pasaj, când Corneliu s-a rugat, Dumnezeu nu i-a schimbat doar circumstanțele, ci a schimbat istoria; pentru prima dată, neamurile au auzit Evanghelia și au devenit parte a Împărăției lui Dumnezeu. De cât timp se ruga Corneliu? Nu știm; Biblia îl numește „cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 10:2). Rugăciunea nu era o linie telefonică directă pe care Corneliu o folosea doar când avea probleme, sau când apărea o dificultate așa de serioasă că el n-o putea rezolva. El „se ruga totdeauna lui Dumnezeu”. Avea un mod de viață impregnat de rugăciune. Dumnezeu Își aduce aminte și de rugăciunile tale, așa cum și-a amintit de-ale lui Corneliu. Rugăciunea este ca și cum ai pune bani în contul tău bancar. S-ar putea să nu iei nici un ban din cont astăzi sau mâine, dar vor fi acolo când vei avea nevoie de ei. Nu te lăsa prins în ritualuri religioase! Te poți ruga oriunde, oricând, pentru orice, iar Dumnezeu îți va răspunde – dacă ești copilul Lui. David scria: „Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17). Când rămâi fără combustibil pe autostradă, nu poți da vina pe mașină! Ai fost ocupat cu alte lucruri și ai neglijat ce era important. Rugăciunea te face conștient de Dumnezeu, te ține conectat la Dumnezeu și te aduce în locul potrivit pentru a primi ceea ce ai nevoie de la Dumnezeu. Așadar, continuă să te rogi, pentru ca rugăciunile tale „să se suie înaintea lui Dumnezeu și El să-Și aducă aminte de ele”!

„S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea…” (Ioan 2:1)

     Dacă e să analizăm relatarea în care Domnul Isus a transformat apa în vin, această primă minune a Sa dezvăluie modul în care El acționează în viețile noastre: 1) Domnul Isus trebuie invitat, El nu vine neinvitat. Biblia spune că: „S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea… Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.” (Ioan 2:1-2). Iar când a apărut problema, această familie nu a trebuit să trimită după Domnul Isus, pentru că El era deja acolo. Nu numai că L-au cunoscut, dar L-au inclus în planurile lor… și astfel, L-au onorat! Dorința inimii apostolului Pavel era „să-L cunosc pe El” (Filipeni 3:10)… De ce? Pentru că atunci când Îl cunoști pe Domnul, poți apela la El cu încredere și poți fi sigur că va fi alături de tine, când ai nevoie de El! Acest cuplu a avut probabil mult timp la dispoziție pentru a se pregăti pentru acest eveniment, însă Domnul Isus nu i-a criticat pentru planificarea deficitară. El le-a venit în ajutor și le-a împlinit nevoile. Și El e gata să facă același lucru și pentru tine; tot ce trebuie să faci este să-L inviți! 2) Tu trebuie să faci ce-ți spune El, chiar și atunci când nu înțelegi. Credința nu are nevoie de explicații. Ea necesită ascultare simplă și încredere în bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul David spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!” (Psalmul 37:4-5) 3) Trebuie să înțelegi că Dumnezeu poate păstra ce este mai bun pentru final. În Evanghelia sa, Ioan scrie: „tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Ioan 2:10). Ceea ce ți se pare că este o tragedie acum, poate deveni o mărturie a bunătății și credincioșiei lui Dumnezeu, în viitor! Reține asta, azi!

„Răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.” (Romani 5:4)

     Simți cumva că atacurile care vin împotriva ta sunt mai mult decât poți suporta? Dacă da, ia aminte la aceste versete: „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea…” (Romani 5:3-4) Să remarcăm faptul că putem ajunge la un nivel de maturitate spirituală în care să răspundem automat la dificultăți cu pace, și chiar bucurie, știind că biruința aduce nădejdea. Este ușor să spui: „Nu te îngrijora!”, dar pentru a putea să nu ne îngrijorăm este necesar să experimentăm credincioșia lui Dumnezeu. Atunci când ne încredem în Dumnezeu și apoi vedem credincioșia Sa în viața noastră, aceasta ne dă încrederea necesară pentru a trăi fără teamă și anxietate. De aceea este atât de important să continuăm să avem credință în Dumnezeu și să învățăm să ne încredem în El în mijlocul încercărilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem învinge tentația de a renunța atunci când situația devine dificilă. Dumnezeu folosește aceste momente grele, de încercare, pentru a construi în noi răbdarea, rezistența și caracterul care vor produce în cele din urmă „răbdarea care aduce biruință în încercare… iar biruința… aduce nădejdea.” Amintește-ți întotdeauna că, atunci când ești într-o luptă, dobândești o experiență valoroasă care îți va fi de folos mai târziu. Te vei încrede mai ușor în Dumnezeu atunci când apar dificultăți, și vei putea să depui mărturie și în fața altora despre bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu. Dacă te afli într-o luptă chiar acum, poți lăsa ca ea să te învingă sau să te facă mai puternic! Ia decizia corectă și las-o să te ajute să ajungi la un nivel mai profund de maturitate spirituală!

„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.” (Numeri 11:14)

     Moise a primit plângeri și a ascultat văicăreli pline de frustrare și indignare până când a ajuns în punctul în care I-a spus lui Dumnezeu: „Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.” Și Dumnezeu a fost de acord – așa că i-a spus lui Moise să aleagă șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, „ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.” (Numeri 11:16-17). Drept rezultat, au ajuns în Țara promisă. La fel ca Moise, este bine să spui: „Mi-am atins limita!” Da, Scriptura spune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13), dar asta se referă la momentele în care ne confruntăm cu diverse încercări și situații prin care Dumnezeu ne va ajuta să trecem. Nu înseamnă că ar trebui să ne asumăm atât de multe responsabilități încât să ne epuizăm. Uneori, totul este prea mult – și este bine să recunoaștem asta. De asemenea, este bine să refuzi unele lucruri, pentru a te putea bucura de viață așa cum a vrut Dumnezeu. Nu trebuie să fii ca altcineva sau să încerci să ții pasul cu ei. Sarcina pe care ți-o dă Dumnezeu nu este niciodată mai mare decât harul pe care ți-l oferă. Așa cum chipurile noastre diferă, la fel diferă și darurile și capacitatea noastră de a face față lucrurilor. Trebuie să fim cine ne-a creat Dumnezeu să fim, și nu trebuie să ne cerem scuze pentru asta. Trebuie să acceptăm responsabilitatea pentru tot ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să fim, și să facem tot ceea ce El ne-a chemat să facem. Nu suntem chemați să ne îmbolnăvim de stres și presiune. Deci, dacă ți-ai atins limita, vorbește cu Dumnezeu. El te va ajuta să găsești un stil de viață mai sănătos, atât mental, cât și fizic.

„Scrie prorocia şi sap-o pe table ca să se poată citi ușor!” (Habacuc 2:2)

     Dumnezeu are un plan pentru viața ta. În Sfânta Scriptură, poartă uneori numele de „viziune”. Ea funcționează ca o busolă care te va îndrepta întotdeauna în direcția cea bună, și ca o ancoră care-ți menține stabilitatea în furtunile vieții. De ce a spus Dumnezeu: „Scrie prorocia şi sap-o pe table”? Pentru că, uneori, ne îngropăm viziunea adânc în inima noastră, pentru a ne proteja de criticile celorlalți… Frica ne face să ne ascundem viziunea pentru a nu fi nevoiți să ne gândim la ea. Uneori renunțăm la viziunea noastră pentru că ne doare prea tare și ne costă prea mult să ne agățăm de ea. Ce-ar trebui să faci în această situație? În primul rând, trebuie să ai o viziune clară și convingătoare. În al doilea rând, trebuie să-ți ții mereu viziunea înaintea ochilor. După ce a experimentat respingerea dureroasă din partea familiei sale și acuzația falsă din partea soției șefului său, care i-a adus treisprezece ani de închisoare pe nedrept, Biblia spune că: „Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase…” (Geneza 42:9). În al treilea rând, trebuie să-ți aduci aminte că Dumnezeu a stabilit un moment în care visul tău să se împlinească: „este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Trebuie să găsești un echilibru între mulțumire și ambiție. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc…” (Filipeni 4:11). Apostolul Pavel nu și-a permis niciodată să fie supărat pe locul în care se afla în acel moment; el știa că Dumnezeu este cu el în orice moment și întotdeauna aștepta cu nerăbdare să vadă unde îl va duce Dumnezeu. Așa că bucură-te de această zi, știind că Dumnezeu ți-a planificat viitorul, și că ești în siguranță în brațele Lui!

„Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi…” (Luca 2:44)

     Evanghelistul Luca scrie: „Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.” (Luca 2:41-47). Să ne uităm cu atenție la următorul paragraf din text: „băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie…” A trecut o zi întreagă de călătorie, până când și-au dat seama că nu era cu ei! Apoi le-a luat trei zile ca să-L găsească! Există o lecție importantă aici. Este mai ușor să pierzi acel sentiment special al prezenței lui Dumnezeu, decât să-l recuperezi odată ce l-ai pierdut. Este ușor să cutreieri și să-ți vezi de planurile proprii, și să nu-ți dai seama că nu L-ai inclus pe Domnul în ziua ta sau că nu ți-ai făcut timp să-L consulți cu privire la planurile tale. Modalitatea de a menține sentimentul prezenței lui Dumnezeu este să-L implici în mod intențional în tot ceea ce faci. Domnul Isus a promis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” (Ioan 14:23). Așa că, azi – include-L pe Domnul Isus în tot ceea ce faci!