„Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Matei 9:13)

     Autoarea Nicole Unice spunea: „Printre suspiciunile oamenilor în legătură cu creștinii se numără și acestea: „Mă judecă. Se cred mai buni decât mine. Nu mă aprobă. N-am cum să mă încadrez în religia lor. Sunt prea serioși, deloc amuzanți.” etc. Dar să nu uităm că Isus a fost alături de păcătoși, iar fariseii L-au acuzat că este un bețiv și S-a împrietenit cu femei interzise. Isus a interacționat cu oamenii pentru a-i putea prezenta Tatălui Său. El a depășit stereotipurile și le-a vorbit despre Dumnezeu, așa cum este El: accesibil, milostiv și plin de har. Iar cei mai supărați au fost tocmai oamenii care preferau regulile religiei. Conceptul unei vieți libere și pline de bucurie alături de Isus poate părea unul fundamental pentru tine. Dar oare asta cred și vecinii tăi? Ne simțim confortabil să stăm cu oameni care cred și simt ca noi, ca atunci când purtăm o îmbrăcăminte lejeră. Părtășia între credincioși este un dar minunat. Dar dacă vrem cu adevărat să urmăm exemplul Domnului Isus, trebuie să căutăm mereu ocazii de a-i implica și pe cei din jurul nostru!” Domnul Isus a spus: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi”. Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Matei 9:13) Cum poți împărtăși Evanghelia, dacă toți prietenii tăi sunt creștini? Unii dintre noi am devenit atât de izolați și deconectați, încât nu mai avem niciun fel de interacțiune semnificativă cu necredincioșii. Și cu cât trece mai mult timp, cu atât mai izolați și mai confortabili devenim, până când, în cele din urmă, pierdem contactul exact cu oamenii pe care Isus a venit să-i salveze. Apostolul Pavel spune: „Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22) – iar asta este o gândire în afara „preceptelor religioase”, gândire pe care ar trebui s-o avem și noi!

„Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit… a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:28-30)

     Din momentul nașterii Sale și până în ceasul morții, viața lui Hristos a fost prezisă în detaliu de profeții Vechiului Testament. El a împlinit aproximativ patruzeci de profeții diferite în timpul vieții Sale. Din punct de vedere statistic, probabilitatea ca asta să se întâmple era de aproximativ unu la un miliard! De ce este important să subliniem acest lucru? Pentru că se ridică voci care pun la îndoială nașterea Sa din fecioară, divinitatea Sa, minunile Sale, învierea Sa și revenirea Sa iminentă… Evident, astfel de oameni trăiau și pe vremea apostolului Petru, de aceea el a scris: „Îmi voi da osteneala dar ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:15-21). Așadar, să nu te îndoiești niciodată de veridicitatea Scripturii!

„Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit… a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:28-30)

     Ce i-a făcut pe mari intelectuali, precum C. S. Lewis, să-și încredințeze viața lui Hristos? Credibilitatea Mântuitorului! Să remarcăm câteva dintre profețiile din Vechiul Testament pe care Domnul Isus le-a împlinit în timpul vieții Sale: 1) El va intra în Ierusalim pe un măgar: „Iată că Împăratul tău… este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar…” (Zaharia 9:9); 2) El va fi trădat de un prieten: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea… ridică şi el călcâiul împotriva mea.” (Psalmul 41:9); 3) El va fi vândut pe treizeci de arginți: „Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11:12); 4) Ei au tras la sorți pentru hainele Lui: „…îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” (Psalmul 22:18); 5) Niciunul dintre oasele Lui nu va fi rupt: „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:20); 6) Va fi îngropat în mormântul unui om bogat: „…mormântul Lui, la un loc cu cel bogat” (Isaia 53:9); 7) Va învia din morți: „Nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16:10). Iar apostolul Ioan scrie: „După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Aflat în deplinătatea facultăților Sale mentale, total lucid și dedicat, Domnul Isus a împlinit profețiile pe care trebuia să le împlinească până la ultima, și a spus: „S-a isprăvit!” Hristos este credibil pe deplin, așa că poți avea încredere în El – oricând!

„Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (Faptele apostolilor 2:47)

     Biserica are doar două opțiuni: să evanghelizeze sau să se transforme într-o fosilă. Dacă sau când nu reușim să ne împărtășim credința cu cei din afara bisericii, ajungem fie încremeniți într-un tipar, fie în agonia morții. Creșterea Bisericii din Noul Testament este descrisă în următoarele cuvinte: „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”. Nu numai că au influențat fiecare nivel al societății, dar dușmanii lor au spus: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici…” (Faptele apostolilor 17:6). Întrebare: dacă biserica ta și-ar închide mâine porțile, ar observa cineva diferența, în afară de congregația ta? Gândește-te la acei primi credincioși: misiunea lor părea imposibilă din multe puncte de vedere; cum puteau ei să ajungă la atâția oameni din locuri așa de îndepărtate?! Nu aveau la dispoziție mijloacele de transport sau de comunicare de azi, nici tipografii, internet sau orice alte asemenea căi moderne pentru a comunica Evanghelia. Părea imposibil din punct de vedere legal: autoritățile guvernamentale le interziceau să vorbească în Numele lui Isus. Și părea imposibil și din punct de vedere social: la urma urmei, cine ar fi ascultat cu adevărat o adunătură de galileeni, lipsiți de cultură și de instruire? Cu toate acestea, ei au fost martori – prin puterea Duhului Sfânt, iar oamenii i-au ascultat. Ei au făcut atât de mult cu atât de puțin, iar noi părem să facem atât de puțin cu atât de multe! Se estimează că, dacă doar 10% dintre membrii unei biserici obișnuite ar lua în serios evanghelizarea, biserica lor s-ar dubla într-un an. Apropo, cuvântul tradus prin „martor” este același cuvânt din care provine cuvântul „martir”. Acei primi credincioși au evanghelizat lumea pentru Hristos, pentru că au fost dispuși să-și dedice viața pentru cauza Sa. Și tu, și eu trebuie să facem la fel!

„Îmi veți fi martori… până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8)

     Antrenorul Vince Lombardi a condus echipa de fotbal american Green Bay Packers din victorie în victorie… Dar, într-o zi, au pierdut în fața unei echipe pe care ar fi trebuit să o învingă cu ușurință. Lombardi și-a adunat echipa, a băgat mâna într-o pungă și a scos o minge de fotbal… Cu zâmbetul său inconfundabil, le-a spus: „Domnilor, aceasta este o minge de fotbal!” Cu alte cuvinte, era timpul să se întoarcă la elementul de bază. La fel este și în viața spirituală. Domnul Isus este „Căpetenia mântuirii” noastre (Evrei 2:10; 12:2); înainte de a Se întoarce în ceruri, El ne-a dat „planul de joc”: „Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8). Și cum ultimele cuvinte ale unei persoane sunt dintre cele mai importante, lucrul acesta ne face să ne punem întrebarea: „Cu cine vorbea Isus?” Cu tine! „Tu… îmi vei fi… martor!” Există oameni în jurul nostru care nu vor merge niciodată la biserică. Tu poți fi singura lor șansă de a auzi Evanghelia – prin ceea ce declară buzele tale și demonstrează viața ta. Care este această „putere” despre care vorbea Isus? Duhul Sfânt! Cuvântul grecesc pentru „putere” este dynamos, de unde provine cuvântul „dinamită”. Dinamita este o forță explozivă, care, atunci când este exploatată corespunzător, poate înlătura orice obstacol care stă în calea progresului. S-ar putea să spui: „Nu am fost niciodată la o școală biblică și nu mă simt calificat să împărtășesc Evanghelia!” Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați; El îi califică pe cei chemați! Îi umple cu Duhul Său și-i folosește pentru a ajunge la o lume care suferă! Așadar, dacă faci parte din biserica lui Hristos, și tu ești chemat să faci acest lucru!

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)

     În Sfânta Scriptură, cuvântul „prisos” înseamnă „surplus, din plin”, „a da peste”… Astăzi ne vom uita la trei texte din Scriptură care abordează acest subiect și vom vedea ce putem învăța din ele: 1) Păcatul și nelegiuirea s-au înmulțit… cu efecte grave! Biblia spune că: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:12). Cuvântul „nelegiuire” înseamnă „fărădelege.” Îți amintești cum era viața ta înainte de a-L întâlni pe Hristos? Nu aveai limite. Erai condus de pornirile tale. Mergeai oriunde, spuneai și făceai orice voiai. Nu vrem să aducem în discuție trecutul tău ca să te simți prost, ci pentru a te face recunoscător și pentru a-ți aminti de unde te-a scos Dumnezeu. Și care a fost soluția lui Dumnezeu la problema păcătoșeniei tale? Harul! 2) Harul abundent al lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20) Harul lui Dumnezeu nu poate fi câștigat sau meritat. Și acesta este un lucru bun, pentru că toți am fost falimentari din punct de vedere spiritual. Dar, cum spunea Martin Luther: „Recunoașterea păcatului este începutul mântuirii”. Faptul că te simți prost în legătură cu păcatul tău te face să te simți bine în legătură cu harul lui Dumnezeu! Îți amintești ziua în care Isus te-a găsit, te-a salvat, te-a adus în familia Sa și te-a copleșit cu binecuvântările Sale? Care ar trebui să fie răspunsul tău la un astfel de har? 3) Sporul în lucrarea Domnului. Biblia ne învață să sporim „totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58) Am fost mântuiți pentru a sluji! Când nu o facem, vom fi ca peștele pe uscat. Așa că, azi – roagă-te: „Doamne, mă dăruiesc acum pe deplin Ție, ca să mă folosești în slujba Ta, unde-când-cum crezi Tu că este potrivit… și ajută-mă să prisosesc în orice faptă bună. Amin!”

„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)

     Compasiunea fără responsabilitate este doar răsfăț. Biblia ne învață că avem responsabilitatea de a-i hrăni pe cei care sunt cu adevărat flămânzi și care nu se pot întreține singuri. Dar, să recunoaștem că există și oameni care preferă să flămânzească, decât să meargă să muncească. Solomon scria: „Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbele 19:15). Secole mai târziu, apostolul Pavel a fost și mai explicit, când scria tesalonicenilor: „Când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Ia aminte la următoarele cuvinte ale înțeleptului împărat Solomon (Proverbele 19:24): „Leneşul nu-şi frige vânatul”; iar în (Proverbele 12:27) „Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.” S-o spunem în felul următor: leneșul vrea pâinea cu unt, dar altcineva să i-o dea! Dacă vânează o căprioară sau prinde un pește, nu vrea nici măcar să le curețe carnea ca s-o gătească, ci altcineva s-o pregătească pentru el și să i-o servească. Despre cine vorbește Solomon în aceste versete din Proverbele? Despre o persoană care nu începe niciodată o muncă, iar dacă îi dai ceva de făcut – fie nu va termina, fie va lucra de mântuială… Apoi înțeleptul Solomon încheie totul cu o ultimă remarcă. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.” (Proverbele 21:25) Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să toarne binecuvântare peste viața ta, trebuie să fii dispus să muncești!

„Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

     Apostolul Pavel ne îndeamnă să avem „o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:2-4). Cearta face ravagii în relații. Deseori, ea provine dintr-un ego îngâmfat și duce la comparație, competiție și condamnare. Apostolul Iacov subliniază astfel (cum am auzit): „Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Așadar, fii un detector de certuri! În momentul în care își arată chipu-i urât, smulge-o din rădăcină! „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Dacă astăzi vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, încearcă să trăiești în armonie cu ceilalți. Credeți că este vreodată ușor? Nu, dar cu cât înveți mai repede și exersezi mai mult, cu atât lucrurile vor merge mai bine pentru tine. Iar când Domnul te îndeamnă: „Întoarce și celălalt obraz” sau „Celui ce-ți cere haina, dă-i și cămașa”, apelează la harul Său, și fă ce-ți spune! Și-apoi, roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta, în problema aceasta!”, iar El o va face. În astfel de situații avem nevoie de înțelepciune, iar Biblia afirmă că „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18) Concluzie: dacă vrei ca Dumnezeu să-Și reverse binecuvântarea peste viața ta, evită certurile!

„Cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)

     Iată un cuvânt al lui Dumnezeu pe care ar trebui să-l memorăm cu toții: „Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3) Cu alte cuvinte, tendința noastră de a vorbi fără a gândi ne va provoca neplăceri. Se povestește că unui vânzător de aspiratoare i s-a atribuit o zonă rurală îndepărtată. Așa că a început să meargă din fermă în fermă, încercând să-și vândă marfa… Ajuns la o adresă, a bătut la ușă și a fost întâmpinat de soția fermierului, care l-a întrebat ce dorește. Fără să mai aștepte permisiunea, a trecut glonț pe lângă ea până în bucătărie și a spus: „Vând aspiratoare!” Șocată, ea i-a răspuns: „Stați puțin!” Dar el a spus fără drept de replică: „Doamnă, înainte să spuneți orice, dați-mi voie să vă arăt ceva…” A băgat mâna în geanta lui, a scos un pumn de gunoi și l-a aruncat pe podeaua bucătăriei. „Dacă aspiratorul meu nu va aduna toată mizeria asta”, s-a lăudat el, „atunci o voi mânca!” Ea l-a privit cu milă și i-a spus: „Atunci puteți să începeți s-o faceți, pentru că nu avem curent electric!” Oare cât de des n-ar trebui să ne mâncăm cuvintele pe care le aruncăm cu atâta nepăsare, fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi? Fii cu băgare de seamă! Domnul Isus a spus că într-o zi vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor pe care îl rostim (vezi Matei 12:36). Un poet necunoscut a scris: „Ai grijă, cuvintele rostite / dulci să-ți fie, nu pripite. / Și atunci nu vei mai fi / nevoit a le-nghiți.” Așadar, dacă nu vrei să-ți retragi ori să-ți înghiți vorbele, gândește-te bine înainte de-a deschide gura!

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta…” (Deuteronomul 31:8)

     Atunci când Dumnezeu îți spune să mergi, tu trebuie să știi că fiecare detaliu al viitorului tău este deja cunoscut de El. Cu secole în urmă, când un cartograf întocmea hărțile lumii cunoscute, și când totuși mai rămânea pergament, desena frecvent un balaur la marginea acestuia. Era un semnal de avertizare pentru exploratori, și anume că intrau într-un teritoriu necunoscut pe propriul risc… Cu toate acestea, mulți au considerat balaurul nu ca un avertisment al cartografului, ci mai degrabă ca pe o profeție: balaurul prevestea dezastrul de dincolo de lumile cunoscute pe care le traversau, iar teama îi împiedica să meargă mai departe pentru a descoperi noi teritorii și popoare. Alții însă, mai temerari, au interpretat balaurul ca pe un semn al oportunității, ca semnalând o ușă către noi lumi care merită explorate. Fiecare dintre noi are o hartă mentală care conține informații pe care le folosim pentru a ne ghida, atunci când începem fiecare zi. Și, la fel ca hărțile de demult, și hărțile noastre mentale au margini… Uneori, aceste margini sunt marcate de frici sau de închipuiri apocaliptice. Ne temem să nu eșuăm, să nu fim respinși, să nu fim ridiculizați, să nu avem suficient, să nu pierdem ceea ce avem… Dacă te simți așa astăzi, reține aceste cuvinte rostite de Dumnezeu către poporul Său care se afla în pragul țării făgăduite, fără să știe ce îi așteaptă când vor intra în ea: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta.” Așadar, scrie-ți obiectivul pe o coală de hârtie, elaborează-ți o strategie, și stabilește-ți un termen limită… Apoi încredințează-le lui Dumnezeu, și fii convins că El va merge înaintea ta, pentru a-ți pregăti calea!