„Dumnezeu… m-a chemat prin harul Său…” (Galateni 1:15)

     Dacă citești Sfânta Scriptură, ai observat cu siguranță că Dumnezeu a chemat în general oameni ocupați. Moise era un păstor, ocupat cu turma de oi. Ghedeon, fermierul, era ocupat cu treieratul grâului. Iacov și Ioan, pescari, erau ocupați cu repararea năvoadelor, ca și ceilalți frați, Petru și Andrei, prinși cu pescuitul. Dar în fiecare dintre ei a existat ceva care a reacționat la chemarea lui Dumnezeu. La Dumnezeu, disponibilitatea contează mai mult decât abilitatea! Imaginează-ți-l pe fermierul Saul, care a plecat să caute măgărițele pierdute ale tatălui său, și s-a întors acasă uns ca rege al lui Israel (vezi 1 Samuel 9-10)! Nu ai de unde să știi ce va face Dumnezeu cu tine! Așadar, fii credincios și hrănește visul pe care l-a pus în inima ta, iar la vremea potrivită, El va aranja toate lucrurile. Psalmistul a spus: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4). Nu fi nerăbdător! Dacă Dumnezeu a pus dorința în inima ta, El îți va da tot ce ai nevoie ca s-o împlinești. Domnul Isus a zis: „carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63). Așadar, adapă-te și hrănește-te din Cuvântul lui Dumnezeu! Și cel mai important lucru pe care să-l faci zilnic: să petreci timp cu El în rugăciune. Și dacă cineva încearcă să intervină între tine și chemarea pe care ți-a făcut-o Dumnezeu, spune-i: „Îmi pare rău, nu se poate. Deja sunt promis altcuiva! Destinul meu este prea important ca să-mi permit să-l ratez!” Nu mai pierde nici măcar o zi luptându-te cu chemarea lui Dumnezeu pentru viața ta; predă-te lui Dumnezeu! El nu te-a chemat datorită trecutului tău extraordinar, a inteligenței tale sau a talentelor și darurilor tale. Nu! Ci El te-a chemat „prin harul său” – iar tu trebuie să fii disponibil!

„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1)

     Ți se pare dificil să înțelegi căile Domnului? Toți ne luptăm cu lucrul acesta. Chiar dacă putem vedea în urma noastră mâna Sa plină de binecuvântări și călăuzirea Sa care ne-a însoțit, uneori ne simțim copleșiți de frică și singurătate. Păstrând proporțiile, desigur, Domnul Isus Însuși a strigat: „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). Aceste cuvinte le-am putea interpreta astfel: „Poate nu înțeleg ce se întâmplă, dar Eu știu că ești în continuare Dumnezeul Meu.” Ce asigurare! Ai văzut vreodată un copil care-și întinde mânuța spre părintele său și-i spune: „Mai încet, nu pot așa repede!”? Copilului îi este teamă că se va pierde sau că va rămâne în urmă. Simți și tu la fel astăzi? Ți-e frică că nu poți ține pasul? Ai sentimentul că viața merge înainte prea rapid? Ai vorbit cu Dumnezeu despre temerile tale? Biblia ne spune care este nevoia sufletului nostru: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Nu dorești ceva decât dacă prețuiești acel lucru și ai nevoie de el. Numai nevoia autentică te va face să te întorci de la orice alt mijloc vizibil de sprijin și să-L urmezi pe Dumnezeu, pentru că știi că fără El, nu vei reuși. Adevărul este că dacă nu ai avea nevoie de El cu atâta disperare, ar trebui să fii mulțumit cu mai puține lucruri. Dar când Îl urmezi pe Dumnezeu cu toată inima ta, se întâmplă trei lucruri: 1) Intri pe tărâmul în care „toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27); 2) Crești tot mai mult în asemănarea cu Hristos, pentru că devii asemenea anturajului în care te găsești (vezi 2 Corinteni 3:18); 3) Înveți că anumite niveluri de binecuvântare sunt atinse, când Îl cauți pe Dumnezeu cu perseverență (vezi Evrei 11:6). Te-ai săturat să primești răspunsuri omenești? Ai nevoie și de altceva în afară de sfaturi bune? Intră în cămăruța ta cu Dumnezeu, zilnic, și lasă-L să-ți vorbească!

„Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” (Geneza 13:12)

     Domnul Isus a spus: „Oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:6) În aceste cuvinte este o provocare foarte serioasă pentru fiecare părinte și pentru fiecare persoană care este un model pentru copii, deoarece autoritatea ta morală nu vine din cunoștințele pe care le-ai dobândit, ci din stilul tău de viață și din integritatea ta. Pe măsură ce copiii tăi cresc, ei sunt din ce în ce mai puțin capabili să asculte ce spui, și mult mai predispuși să imite ceea ce faci. Deci, încotro duc urmele pașilor tăi? Să ne aducem aminte de Avraam și de Lot. Ei făceau parte din aceeași familie, aveau aceeași credință și aceleași oportunități în viață. Dar când a venit vorba despre creșterea copiilor, Avraam a crescut trandafiri, iar Lot – buruieni. Care a fost diferența? Avraam L-a urmat pe Dumnezeu, pe când Lot și-a urmat propriile interese egoiste. Citim în Biblie că: „Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” Iar noi știm bine ce era în Sodoma! Înainte să-și dea seama, Lot și-a pierdut autoritatea morală asupra familiei sale. Deci, iată întrebarea care se ridică: ca părinte (sau ca model pentru copii), tu până unde îți întinzi cortul? Regele David și-a pierdut și el autoritatea morală asupra familiei sale. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pentru aventura sa cu Batșeba și i-a permis să rămână pe tron, și-a plătit păcatul cu un preț teribil de mare. Amnon, fiul său, a abuzat-o pe Tamar, sora sa vitregă. Celălalt fiu al său, Absalom, a complotat să-i fure tronul, iar soțiile fiului care i-a urmat pe tron l-au dus în cele din urmă pe Solomon la idolatrie. Iar profetul Natan l-a avertizat din partea Domnului: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” (2 Samuel 12:11). Ai, de aceea, o singură șansă de a face lucrurile bine: urmează-L pe Dumnezeu și ia-ți copiii cu tine. Vei face așa?!

„Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu… sfinţenie şi curăţie de inimă…” (2 Corinteni 1:12)

     În cartea sa „Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt” (sau „Totul pentru gloria Lui”), Oswald Chambers a scris: „Conștiința este acea abilitate din mine care este legată de cel mai înalt standard pe care-l cunosc și care îmi amintește mereu cerințele acestui standard. Dacă am obiceiul de a avea mereu standardul lui Dumnezeu înaintea mea, conștiința mă va ghida mereu spre legea desăvârșită a lui Dumnezeu și-mi va indica ce trebuie să fac. Întrebarea este: „voi fi ascultător?” Dumnezeu ne dă mereu învățătură până în cel mai mic detaliu. El nu vorbește cu vocea tunetului – vocea Sa este atât de blândă, încât ne vine greu s-o ignorăm. Și singurul lucru care ne face conștiința să fie sensibilă față de El este obiceiul de a fi deschiși față de Dumnezeu pe dinăuntru. Când începi o polemică, oprește-te imediat. Nu întreba: „De ce nu pot face asta?” Ești pe o pistă greșită. Nicio dezbatere nu mai este posibilă odată ce conștiința ia cuvântul. Orice ar fi, renunță și veghează ca viziunea ta lăuntrică să fie clară!” Apostolul Pavel scria: „Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 1:12) Dar ce facem când Biblia nu ne oferă un răspuns specific la întrebarea noastră, iar noi ne întrebăm: „Trebuie sau nu trebuie?!” Iată regula de aur după care să te ghidezi: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, dacă vrei să-ți păstrezi cugetul curat, ia aminte la aceste versete din Scriptură.

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

     Plămânii tăi au nevoie de oxigen ca să funcționeze, corpul tău are nevoie de hrană ca să trăiască și sufletul tău are nevoie de bucurie ca să prospere. Cum îți dai seama când cineva este lipsit de bucurie? Prin felul cum arată și prin ceea ce spune. Un lider spiritual a scris: „Când am început să înțeleg Ioan 10:10, mi-am dat seama că vrăjmașul m-a păcălit și m-a făcut să cred că a te bucura de lucruri nu este ceva important. Am ajuns să cred – fals, desigur – că dacă mă bucur, ceva nu e bine. Probabil că nu mă străduiesc suficient de mult pe calea Domnului! Nu l-am văzut niciodată pe tata bucurându-se de viață și părea că-l enervează când alții se bucurau, așa că am crescut crezând că veselia este un lucru greșit. Îmi amintesc că mi se spunea să fac liniște, dacă mi se întâmpla să râd mai tare. Madame Guyon, scriitoare creștină din secolul al XVII-lea, a spus că cea mai înaltă chemare a fiecărui copil al lui Dumnezeu este să se bucure de Dumnezeu. Îmi amintesc ce povară grea s-a ridicat de pe mine când am citit prima oară lucrul acesta. Încercam din răsputeri să fiu pe placul lui Dumnezeu, dar gândul de a mă bucura pur și simplu de El nici nu-mi trecuse prin minte. Nu auzisem niciodată așa ceva! Eram un membru dedicat al bisericii de peste 20 de ani când am aflat că Dumnezeu dorește ca eu să mă bucur de El și de viața pe care mi-a dat-o!” Îți sună cunoscut? Dacă este așa, e timpul să faci și tu niște schimbări în viața ta. Ia-ți o pauză, fără să te simți vinovat; vei fi mult mai productiv când ești odihnit și înviorat. Destinderea nu este „nespirituală”; e esențială pentru a-ți păstra echilibrul. Trăim într-o societate plină de ambiții și stresată, dar – te poți schimba! Poți să fii bucuros, dacă îți dorești și-ți propui asta. Și fă-o de azi, în reverență și curăție!

„Toţi m-au părăsit.” (2 Timotei 4:16)

     Care este cea mai bună cale de-a înfrunta singurătatea? 1) Învață să fii singur, fără să te simți singur. Domnul Isus lăsa la o parte mulțimea pentru a fi singur cu Tatăl Său în rugăciune. De ce? Pentru că știa că solitudinea este esențială pentru creșterea spirituală. Și revenea îmbogățit lăuntric și mai bine echipat pentru a se confrunta cu provocările vieții! În Geneza 32:24 citim că Iacov „a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” Din acel moment de părtășie și confruntare singur cu Dumnezeu a ieșit un bărbat cu un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Pe lângă asta, când oamenii își dau seama că tu te poți bucura și singur de mâncarea ta preferată, de un film sau de orice altă activitate, vor fi atrași de tăria ta, de independența și de încrederea ta. 2) Respinge ideea că nu poți trăi fără o anumită persoană în viața ta. Singura persoană pe care trebuie s-o ai în viața ta este Dumnezeu, care a promis că va fi mereu cu tine și nu te va părăsi (vezi Evrei 13:5). Putem cădea într-o stare de singurătate profundă după moartea cuiva drag pentru că nu avem prieteni apropiați în afară de familie. Dar niciodată nu este prea târziu să începi. Și Dumnezeu te va ajuta. Apostolul Pavel a scris: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile.” (2 Timotei 4:16-17). Așadar, Dumnezeu te va ajuta să jelești pierderea suferită, să treci peste și să te îndrepți spre ceea ce ți-a pregătit El în viitor!

„Nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.” (Psalmul 102:7)

     În decembrie 1998, Wolfgang Dircks, persoană divorțată, cu dizabilități și care trăia singur, a fost descoperit în apartamentul său din orașul Bonn, Germania – la 5 ani după ce a murit! Avea 43 de ani și murise privind la televizor. Vecinii nu i-au remarcat absența. Proprietarul apartamentului a trecut pe acolo după ce contul bancar din care era plătită chiria s-a golit. Programul canalelor TV era încă în poala rămășițelor lui Dircks și era deschis la pagina din 5 decembrie 1993 – data probabilă a decesului… Televizorul se oprise demult, dar luminițele de pe bradul de Crăciun erau încă aprinse. Dureros, nu-i așa? Când ne-a creat, Dumnezeu a decis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18). Tu ai fost creat ca să trăiești în relații; nu trebuie să accepți singurătatea ca destin al tău, ba din contră! Așa că fă următoarele lucruri: 1) Găsește o nevoie și împlinește-o. Adesea, singurătatea nu este absența oamenilor, ci a scopului. Implică-te, arată un interes real pentru problemele altora! Împotrivește-te tentației ca doar necazurile sau dorințele tale să fie subiectele tuturor conversațiilor! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4). 2) Fii generos cu ceilalți. Nu toată lumea va accepta ce ai tu de oferit, dar se va găsi cineva. Roagă-te pentru călăuzire și continuă să te implici în relații. Dumnezeu îți spune: „eşti preţuit şi te iubesc” (Isaia 43:4), iar tu trebuie să spui la fel mai departe! Începe de azi!

„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă…” (1 Corinteni 16:13)

     Uneori e posibil să experimentăm mai multe probleme după ce devenim creștini, decât înainte… Biblia chiar menționează lucrul acesta (în Evrei 10:32): „Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe…” Să ne gândim la viața lui Hristos. „De îndată ce a fost botezat… cerurile s-au deschis… Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea…” (Matei 3:16-17). După care citim: „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1). Prima dată chemarea, apoi conflictul. Și la fel este și astăzi! Apostolul Pavel a primit „un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12:7). Așadar, când Îi spui „da” lui Dumnezeu, pregătește-te de atacuri. Satan va ataca ce îi provoacă teamă și anume planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când un jucător începe să înscrie, echipa adversă îl ia în vizor pentru că știe că este capabil de victorie. Înțelegi ideea? Înainte ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea, Satan I-a oferit împărățiile lumii acesteia… El îți va face și ție aceeași ofertă! Deci, singurul loc sigur în care te poți afla este centrul voii lui Dumnezeu. Când Noe construia arca, el a putut ține piept sutelor de batjocuri, dar când și-a terminat slujba, s-a îmbătat și a ajuns de rușine. Apostolul Pavel scrie: „Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră… cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:11-12). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: veghează!

„Copilașilor… avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

     În zilele când te întrebi cum te poate iubi Dumnezeu, recitește aceste cuvinte: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” Când gândurile tale au ajuns la cel mai jos nivel, iar faptele tale sunt orice, numai „asemenea lui Hristos” nu, amintește-ți că „El… trăieşte pururea ca să mijlocească pentru” tine (Evrei 7:25) – dacă te apropii de Dumnezeu. Iată cum funcționează lucrurile: când legea lui Dumnezeu te declară vinovat, Domnul Isus intervine și spune: „Doamne, această persoană este acoperită cu sângele Meu; ea crede în sângele Meu vărsat, și neprihănirea Mea s-a transferat asupra ei!” Încearcă să-ți imaginezi următoarele: în cortul Vechiului Testament, sângele mielului era turnat peste scaunul îndurării, pe capacul Chivotului legământului care adăpostea tablele Legii – ceea ce ne acuza. La fel este și azi! Dacă te întrebi de ce continuă Dumnezeu să te iubească, să te accepte și să te binecuvânteze, răspunsul este: pentru că Isus este avocatul tău! Să reținem: 1) El are calificare deplină să te reprezinte. Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17); 2) El nu a pierdut niciun proces. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…” (Evrei 7:25); 3) El Își oferă serviciile gratuit, „fără bani şi fără plată” (Isaia 55:1). Biblia ne spune: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere… ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16). Domnul Isus este avocatul tău, așa că astăzi poți veni la Dumnezeu cu încredere!

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23)

     Persoanele cu o minte deschisă refuză să accepte lucrurile așa cum sunt, și preferă să le vadă așa cum pot să fie. În loc să spună „nu se poate”, ei se ridică prin credință și spun: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Persoanele cu o minte deschisă au defecte și eșecuri la fel ca toată lumea. Diferența este că ei umblă prin credință până la marginea stâncii, pentru că ele știu că nu se poate întâmpla decât unul din două lucruri: fie Dumnezeu va pune sub picioarele lor o stâncă solidă, fie… îi va învăța să zboare! Cu alte cuvinte, ei se alimentează din puterea nelimitată a lui Dumnezeu. Epistola către Evrei descrie persoanele cu minte deschisă în felul următor: „Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe…” (Evrei 11:33-34) Să remarcăm faptul că acești oameni au pornit ca fiind slabi, dar au devenit puternici. Cum? „Prin credință”! Ei au avut acea credință care a ignorat toate probabilitățile, obstacolele și opoziția, declarând: „Sunt ce spune Dumnezeu că sunt, am ce spune Dumnezeu că am și fac ce spune Dumnezeu că pot să fac!” Se spune că un maistru bătrân muncea foarte mult și aștepta același lucru și de la muncitori. Într-o zi, unul i-a zis: „Știți că Roma nu a fost construită într-o zi, nu?!” Zâmbind, el a răspuns: „Da, dar nu eu am fost șef de echipă la acel proiect!” Așadar, astăzi roagă-L pe Dumnezeu să te ridice deasupra temerilor tale, și să te facă o persoană cu minte deschisă!