„Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (Faptele apostolilor 2:47)

     Biserica are doar două opțiuni: să evanghelizeze sau să se transforme într-o fosilă. Dacă sau când nu reușim să ne împărtășim credința cu cei din afara bisericii, ajungem fie încremeniți într-un tipar, fie în agonia morții. Creșterea Bisericii din Noul Testament este descrisă în următoarele cuvinte: „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”. Nu numai că au influențat fiecare nivel al societății, dar dușmanii lor au spus: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici…” (Faptele apostolilor 17:6). Întrebare: dacă biserica ta și-ar închide mâine porțile, ar observa cineva diferența, în afară de congregația ta? Gândește-te la acei primi credincioși: misiunea lor părea imposibilă din multe puncte de vedere; cum puteau ei să ajungă la atâția oameni din locuri așa de îndepărtate?! Nu aveau la dispoziție mijloacele de transport sau de comunicare de azi, nici tipografii, internet sau orice alte asemenea căi moderne pentru a comunica Evanghelia. Părea imposibil din punct de vedere legal: autoritățile guvernamentale le interziceau să vorbească în Numele lui Isus. Și părea imposibil și din punct de vedere social: la urma urmei, cine ar fi ascultat cu adevărat o adunătură de galileeni, lipsiți de cultură și de instruire? Cu toate acestea, ei au fost martori – prin puterea Duhului Sfânt, iar oamenii i-au ascultat. Ei au făcut atât de mult cu atât de puțin, iar noi părem să facem atât de puțin cu atât de multe! Se estimează că, dacă doar 10% dintre membrii unei biserici obișnuite ar lua în serios evanghelizarea, biserica lor s-ar dubla într-un an. Apropo, cuvântul tradus prin „martor” este același cuvânt din care provine cuvântul „martir”. Acei primi credincioși au evanghelizat lumea pentru Hristos, pentru că au fost dispuși să-și dedice viața pentru cauza Sa. Și tu, și eu trebuie să facem la fel!

„Îmi veți fi martori… până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8)

     Antrenorul Vince Lombardi a condus echipa de fotbal american Green Bay Packers din victorie în victorie… Dar, într-o zi, au pierdut în fața unei echipe pe care ar fi trebuit să o învingă cu ușurință. Lombardi și-a adunat echipa, a băgat mâna într-o pungă și a scos o minge de fotbal… Cu zâmbetul său inconfundabil, le-a spus: „Domnilor, aceasta este o minge de fotbal!” Cu alte cuvinte, era timpul să se întoarcă la elementul de bază. La fel este și în viața spirituală. Domnul Isus este „Căpetenia mântuirii” noastre (Evrei 2:10; 12:2); înainte de a Se întoarce în ceruri, El ne-a dat „planul de joc”: „Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8). Și cum ultimele cuvinte ale unei persoane sunt dintre cele mai importante, lucrul acesta ne face să ne punem întrebarea: „Cu cine vorbea Isus?” Cu tine! „Tu… îmi vei fi… martor!” Există oameni în jurul nostru care nu vor merge niciodată la biserică. Tu poți fi singura lor șansă de a auzi Evanghelia – prin ceea ce declară buzele tale și demonstrează viața ta. Care este această „putere” despre care vorbea Isus? Duhul Sfânt! Cuvântul grecesc pentru „putere” este dynamos, de unde provine cuvântul „dinamită”. Dinamita este o forță explozivă, care, atunci când este exploatată corespunzător, poate înlătura orice obstacol care stă în calea progresului. S-ar putea să spui: „Nu am fost niciodată la o școală biblică și nu mă simt calificat să împărtășesc Evanghelia!” Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați; El îi califică pe cei chemați! Îi umple cu Duhul Său și-i folosește pentru a ajunge la o lume care suferă! Așadar, dacă faci parte din biserica lui Hristos, și tu ești chemat să faci acest lucru!

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)

     În Sfânta Scriptură, cuvântul „prisos” înseamnă „surplus, din plin”, „a da peste”… Astăzi ne vom uita la trei texte din Scriptură care abordează acest subiect și vom vedea ce putem învăța din ele: 1) Păcatul și nelegiuirea s-au înmulțit… cu efecte grave! Biblia spune că: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:12). Cuvântul „nelegiuire” înseamnă „fărădelege.” Îți amintești cum era viața ta înainte de a-L întâlni pe Hristos? Nu aveai limite. Erai condus de pornirile tale. Mergeai oriunde, spuneai și făceai orice voiai. Nu vrem să aducem în discuție trecutul tău ca să te simți prost, ci pentru a te face recunoscător și pentru a-ți aminti de unde te-a scos Dumnezeu. Și care a fost soluția lui Dumnezeu la problema păcătoșeniei tale? Harul! 2) Harul abundent al lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20) Harul lui Dumnezeu nu poate fi câștigat sau meritat. Și acesta este un lucru bun, pentru că toți am fost falimentari din punct de vedere spiritual. Dar, cum spunea Martin Luther: „Recunoașterea păcatului este începutul mântuirii”. Faptul că te simți prost în legătură cu păcatul tău te face să te simți bine în legătură cu harul lui Dumnezeu! Îți amintești ziua în care Isus te-a găsit, te-a salvat, te-a adus în familia Sa și te-a copleșit cu binecuvântările Sale? Care ar trebui să fie răspunsul tău la un astfel de har? 3) Sporul în lucrarea Domnului. Biblia ne învață să sporim „totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58) Am fost mântuiți pentru a sluji! Când nu o facem, vom fi ca peștele pe uscat. Așa că, azi – roagă-te: „Doamne, mă dăruiesc acum pe deplin Ție, ca să mă folosești în slujba Ta, unde-când-cum crezi Tu că este potrivit… și ajută-mă să prisosesc în orice faptă bună. Amin!”

„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)

     Compasiunea fără responsabilitate este doar răsfăț. Biblia ne învață că avem responsabilitatea de a-i hrăni pe cei care sunt cu adevărat flămânzi și care nu se pot întreține singuri. Dar, să recunoaștem că există și oameni care preferă să flămânzească, decât să meargă să muncească. Solomon scria: „Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbele 19:15). Secole mai târziu, apostolul Pavel a fost și mai explicit, când scria tesalonicenilor: „Când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Ia aminte la următoarele cuvinte ale înțeleptului împărat Solomon (Proverbele 19:24): „Leneşul nu-şi frige vânatul”; iar în (Proverbele 12:27) „Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.” S-o spunem în felul următor: leneșul vrea pâinea cu unt, dar altcineva să i-o dea! Dacă vânează o căprioară sau prinde un pește, nu vrea nici măcar să le curețe carnea ca s-o gătească, ci altcineva s-o pregătească pentru el și să i-o servească. Despre cine vorbește Solomon în aceste versete din Proverbele? Despre o persoană care nu începe niciodată o muncă, iar dacă îi dai ceva de făcut – fie nu va termina, fie va lucra de mântuială… Apoi înțeleptul Solomon încheie totul cu o ultimă remarcă. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.” (Proverbele 21:25) Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să toarne binecuvântare peste viața ta, trebuie să fii dispus să muncești!

„Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

     Apostolul Pavel ne îndeamnă să avem „o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:2-4). Cearta face ravagii în relații. Deseori, ea provine dintr-un ego îngâmfat și duce la comparație, competiție și condamnare. Apostolul Iacov subliniază astfel (cum am auzit): „Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Așadar, fii un detector de certuri! În momentul în care își arată chipu-i urât, smulge-o din rădăcină! „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Dacă astăzi vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, încearcă să trăiești în armonie cu ceilalți. Credeți că este vreodată ușor? Nu, dar cu cât înveți mai repede și exersezi mai mult, cu atât lucrurile vor merge mai bine pentru tine. Iar când Domnul te îndeamnă: „Întoarce și celălalt obraz” sau „Celui ce-ți cere haina, dă-i și cămașa”, apelează la harul Său, și fă ce-ți spune! Și-apoi, roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta, în problema aceasta!”, iar El o va face. În astfel de situații avem nevoie de înțelepciune, iar Biblia afirmă că „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18) Concluzie: dacă vrei ca Dumnezeu să-Și reverse binecuvântarea peste viața ta, evită certurile!

„Cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)

     Iată un cuvânt al lui Dumnezeu pe care ar trebui să-l memorăm cu toții: „Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3) Cu alte cuvinte, tendința noastră de a vorbi fără a gândi ne va provoca neplăceri. Se povestește că unui vânzător de aspiratoare i s-a atribuit o zonă rurală îndepărtată. Așa că a început să meargă din fermă în fermă, încercând să-și vândă marfa… Ajuns la o adresă, a bătut la ușă și a fost întâmpinat de soția fermierului, care l-a întrebat ce dorește. Fără să mai aștepte permisiunea, a trecut glonț pe lângă ea până în bucătărie și a spus: „Vând aspiratoare!” Șocată, ea i-a răspuns: „Stați puțin!” Dar el a spus fără drept de replică: „Doamnă, înainte să spuneți orice, dați-mi voie să vă arăt ceva…” A băgat mâna în geanta lui, a scos un pumn de gunoi și l-a aruncat pe podeaua bucătăriei. „Dacă aspiratorul meu nu va aduna toată mizeria asta”, s-a lăudat el, „atunci o voi mânca!” Ea l-a privit cu milă și i-a spus: „Atunci puteți să începeți s-o faceți, pentru că nu avem curent electric!” Oare cât de des n-ar trebui să ne mâncăm cuvintele pe care le aruncăm cu atâta nepăsare, fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi? Fii cu băgare de seamă! Domnul Isus a spus că într-o zi vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor pe care îl rostim (vezi Matei 12:36). Un poet necunoscut a scris: „Ai grijă, cuvintele rostite / dulci să-ți fie, nu pripite. / Și atunci nu vei mai fi / nevoit a le-nghiți.” Așadar, dacă nu vrei să-ți retragi ori să-ți înghiți vorbele, gândește-te bine înainte de-a deschide gura!

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta…” (Deuteronomul 31:8)

     Atunci când Dumnezeu îți spune să mergi, tu trebuie să știi că fiecare detaliu al viitorului tău este deja cunoscut de El. Cu secole în urmă, când un cartograf întocmea hărțile lumii cunoscute, și când totuși mai rămânea pergament, desena frecvent un balaur la marginea acestuia. Era un semnal de avertizare pentru exploratori, și anume că intrau într-un teritoriu necunoscut pe propriul risc… Cu toate acestea, mulți au considerat balaurul nu ca un avertisment al cartografului, ci mai degrabă ca pe o profeție: balaurul prevestea dezastrul de dincolo de lumile cunoscute pe care le traversau, iar teama îi împiedica să meargă mai departe pentru a descoperi noi teritorii și popoare. Alții însă, mai temerari, au interpretat balaurul ca pe un semn al oportunității, ca semnalând o ușă către noi lumi care merită explorate. Fiecare dintre noi are o hartă mentală care conține informații pe care le folosim pentru a ne ghida, atunci când începem fiecare zi. Și, la fel ca hărțile de demult, și hărțile noastre mentale au margini… Uneori, aceste margini sunt marcate de frici sau de închipuiri apocaliptice. Ne temem să nu eșuăm, să nu fim respinși, să nu fim ridiculizați, să nu avem suficient, să nu pierdem ceea ce avem… Dacă te simți așa astăzi, reține aceste cuvinte rostite de Dumnezeu către poporul Său care se afla în pragul țării făgăduite, fără să știe ce îi așteaptă când vor intra în ea: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta.” Așadar, scrie-ți obiectivul pe o coală de hârtie, elaborează-ți o strategie, și stabilește-ți un termen limită… Apoi încredințează-le lui Dumnezeu, și fii convins că El va merge înaintea ta, pentru a-ți pregăti calea!

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” (Geneza 2:16)

     Adam avea o slujbă perfectă, o casă perfectă, o căsnicie perfectă și un mediu perfect… adică toate cele pentru care ne luptăm și noi astăzi. Deci, ce s-a întâmplat cu el, deși a beneficiat de toate acestea? Pe baza relației sale cu Dumnezeu, Acesta i-a dat practic două reguli după care să trăiască: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17). Așadar, cele două reguli sunt următoarele: 1) Cu Dumnezeu, ce primești ca răsplată este întotdeauna mult mai mult decât lucrul la care-ți cere să renunți: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” Dar ceea ce facem atât de des – și ceea ce face religia legalistă – este că ne uităm la acest verset (și la altele asemenea) și ne concentrăm pe ce nu avem voie să facem… Adevărul este că, atunci când lista noastră de lucruri pe care nu le putem face pare că întrece lista celor pe care suntem liberi să le facem, am mers prea departe în ce privește scopul acestor versete. Viața creștină ar trebui să fie măsurată prin lucrurile de care ești liber să te bucuri, nu prin cele care ți se refuză! 2) Când îți trăiești viața în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cu propriile tale porniri, ești binecuvântat. Biblia spune: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, ca să… păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi…” (Deuteronomul 5:29). Singurul lucru pe care Dumnezeu ni-l refuză este dreptul de a stabili singuri ce este „bine sau rău”, pentru că El știe că nu suntem calificați s-o facem! Noi trebuie să trăim după revelația divină, nu după înclinația umană! Dumnezeu, în dragostea și înțelepciunea Sa, a stabilit această limitare pentru a ne proteja și a ne binecuvânta. Așadar, ține cont de aceste două reguli, și trăiește-ți viața în acord cu ele!

„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului…” (Evrei 4:16)

     Dacă te simți nevrednic să te apropii de Dumnezeu în rugăciune, oprește-te și cugetă la aceste cuvinte: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) Cuvântul „har” înseamnă „bunătate nemeritată, îndurare, favoare și ajutor atunci când ai nevoie de el”. Ia aminte la următoarele trei lucruri importante despre har: 1) Când ai nevoie de har, te poți apropia de Dumnezeu cu toată încrederea. De ce? Pentru că te apropii de un tron al harului și al milei, nu de unul al judecății. Toate păcatele tale – trecute, prezente și viitoare – au fost plătite în momentul în care Isus a spus: „S-a isprăvit!” Satan, pe care Biblia îl numește „pârâșul”, vrea ca tu să te simți condamnat, vinovat și nedemn să te apropii de Dumnezeu. Dar în momentul în care ți-ai pus încrederea în Hristos, Dumnezeu te-a îmbrăcat în neprihănirea Lui. Prin urmare, poți veni întotdeauna la El cu încredere! 2) Când ai nevoie de mai mult har, roagă-te mai mult. Dumnezeu are tot harul necesar pentru a te ajuta, dar trebuie să mergi înaintea tronului Său și să îl ceri. Un creștin fără rugăciune este un creștin fără har. Biblia ne spune să creștem în har (vezi 2 Petru 3:18), iar dacă nu te rogi în fiecare zi, nu crești în viața ta spirituală. Așadar, care este răspunsul? Petrece mai mult timp în preajma tronului de unde curge harul! 3) Harul lui Dumnezeu este dat în funcție de nevoia ta din acel moment. El nu-ți va da decât mâine harul pentru mâine, așa că nu-i nevoie să-l ceri astăzi! Și nu te îngrijora: rezerva de har pe care o ai în Hristos nu se va epuiza niciodată! Așa că, îndrăznește și apropie-te de Dumnezeu zilnic, deci și azi – pentru că El nu te va respinge niciodată, oricât de des ai merge la tronul harului!

„Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” (Matei 6:25)

     Scriitorul și filozoful american Henry David Thoreau spunea: „Viețile noastre sunt irosite pe detalii… dar, simplificați, simplificați!” Domnul Isus ne-a spus cam același lucru astfel: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră… uitați-vă la păsările cerului… ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:25-26) Charlie Shedd a păstorit o biserică mare, cu multe pretenții. Dar împreună cu soția sa au creat o „listă a simplității”, din care spicuim câteva idei: „Trebuie să simplifici. Uneori s-ar putea să faci lucrurile din inerție… pentru că nu faci suficient. Egoismul nu simplifică niciodată, ci complică. Amintește-ți de ce ești aici. Pune voia lui Dumnezeu pe primul loc. Dacă vrei să-ți ordonezi viața, trebuie să ai un scop central care să te echilibreze. Renunță la obiectivele inutile. Nu te epuiza în căutări fără sens. Te frustrezi dacă și când îți dedici viața unor lucruri neimportante. Nu poți face totul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii șase persoane, te-ar fi împărțit în șase! Lasă-i și pe alții să „construiască/salveze lumea”! Trăiește fiecare zi în parte. Planifică-ți viitorul și păstrează vie speranța, dar nu trăi în viitor. „Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Trăiește ziua de azi așa cum trebuie, și puterea pentru mâine va veni. Oriunde te afli – fii prezent. Nu mai crede că fericirea vine la o anumită oră, sau la întâlnirea din seara asta, ori când adormi. Trăiește în prezent. Dezvoltă-ți un hobby. O schimbare de activitate te menține proaspăt. Timpul petrecut în natură și relaxare este o investiție valoroasă. Nu poți încetini ritmul lumii, așa că încetinește-ți propriul ritm. Învață să reduci viteza. Când nu poți schimba ritmul, retrage-te în sanctuarul tău interior și schimbă-te pe tine însuți. Adoptă modelul desăvârșit: Hristos, a Cărui viață a despărțit istoria în două. Urmează-L, într-o încredere plină de liniște, căci El  trăiește o viață plină de putere!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta (Filipeni 2:5): „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…”