„Urechile tale vor auzi…” (Isaia 30:21)

     Un „cuvânt” de la Dumnezeu îți poate aduce soluția de care ai nevoie. Dumnezeu a creat rostind cuvinte, așa că imaginează-ți ce ar putea face un cuvânt de la El în situația în care te afli acum. Biblia spune (în Isaia 30:21): „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” Să ne gândim la propoziția: „urechile tale vor auzi.” Dacă urechile tale spirituale nu sunt deschise, pregătite și acordate pe frecvența lui Dumnezeu, nu vei auzi ce-ți spune El. În plus, dacă filtrezi ceea ce-ți spune Dumnezeu prin intelectul uman, pentru a le armoniza cu propriile tale opinii, nu vei ajunge nicăieri. Dumnezeu dă un „cuvânt” celor care au urechile deschise – dar și o inimă deschisă. Când te rogi, ce cauți? O înălțare spirituală, sau un timp de părtășie cu Domnul în care El vorbește și tu asculți? Când citești Biblia, cauți o confirmare a propriilor tale gânduri, sau cauți voia lui Dumnezeu? Imaginează-ți ce poate să facă vreunul dintre gândurile sau cuvintele lui Dumnezeu pentru viața ta! „Aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Dacă visezi să faci lucruri mari în viață, cunoaște-L pe Dumnezeu. El ți Se va descoperi prin Cuvântul Său. În fiecare zi vei auzi o mulțime de idei diferite; unele îți vor fi de folos, altele nu… Dar când primești un „cuvânt” de la Dumnezeu, acesta e ca o sămânță: are potențialul de a produce un copac… sau chiar mai mult de atât, o întreagă livadă de fructe. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi! Dorește și cere un cuvânt de la Dumnezeu, așteaptă atent, cu răbdare… și-l vei primi!

„În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

     Prietenii bine intenționați spun uneori: „Știu ce simți…” În mintea noastră răspundem poate: „Nu cred că știi!” Dar Domnul Isus chiar știe! El a avut parte de toate ispitele, ca oricare dintre noi, ca să poată înțelege sentimentele noastre și să I le prezinte lui Dumnezeu. Și El chiar face asta! Când te rogi în Numele Domnului Isus, vărsându-ți inima înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus joacă rolul de avocat al tău și spune: „Tată, știu ce simte persoana aceasta. Știu ce înseamnă să fii sub presiunea păcatului. Vin înaintea Ta cu acest copil al Tău care are nevoie de ajutorul Tău.” S-ar putea să întrebi: „Dar Isus a fost fără păcat, deci poate El cu adevărat să simtă păcatul așa cum îl simt eu?” Da, poate. De fapt, datorită curăției Sale, El poate să simtă durerea păcatului chiar mai mult. S-ar putea să te ajute ilustrația care urmează: în viața de zi cu zi, noi trăim înconjurați de microbi, ei există peste tot, chiar și pe trupurile noastre. Pentru că nu ne aflăm într-un mediu steril, nu observăm acești microbi și ne obișnuim să trăim cu ei. Dar e cu totul altă poveste în sala de operații a unui spital. Acolo orice contaminare cu germeni reprezintă o amenințare reală care necesită atenția întregului personal. Așa că ei sterilizează totul, pentru că bacteriile pot ucide pacientul. Puritatea încăperii necesită o atenție deosebită chiar și la cea mai mică urmă de impuritate ce ar putea duce la o infecție care să pună în pericol viața. Deci, faptul că Domnul Isus este separat de păcat și este sensibil la problema păcatului, Îi sporește capacitatea de a simți prin ce treci! Concluzie: Domnul Isus te înțelege!

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

     În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!

„Avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)

     Când păcătuiești cu bună știință, trupul tău este supus unui stres imens. Și nu există niciun test de detectare a minciunilor. În realitate, detectorul de minciuni nu spune dacă cineva minte. Aparatul nu face decât să măsoare ce impact au răspunsurile unei persoane la anumite întrebări asupra sistemului său nervos. Dumnezeu a conceput trupul nostru astfel încât să-L glorifice pe El (vezi 1 Corinteni 6:19-20). Deci când păcătuiești, lucrul acesta are un impact negativ asupra trupului. Chiar dacă nu ai trecut printr-un test poligraf, poți să confirmi că atunci când ai mințit, ai experimentat o creștere a emoțiilor și a ritmului cardiac. Deci, când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu încearcă să-ți fure bucuria, ci să ți-o păstreze, deoarece păcatul îți fură trei lucruri: 1) Confortul. „Cei răi n-au pace”, zice Domnul” (Isaia 48:22). Când îți încalci propriile valori cu bună știință, începi să nu te mai simți bine în pielea ta, cu alte cuvinte îți dispare tihna. 2) Caracterul. Reputația este modul în care te văd ceilalți, dar caracterul este ceea ce vezi tu atunci când te uiți în oglindă, în fiecare zi. Gândurile îți determină faptele, faptele îți determină obiceiurile, obiceiurile îți determină caracterul și caracterul îți determină destinul. 3) Încrederea. Nimic în viață nu este mai important decât să fii în stare să te apropii de Dumnezeu cu încredere. Apostolul Ioan spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, când Satan va încerca să te ispitească să păcătuiești, oprește-te și fă-ți bine socotelile. Uitându-te la rezultatul final, vei reuși să faci de fiecare dată alegerea corectă!

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

     Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

„Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea?” (Matei 18:21)

     Evanghelistul Matei scrie despre iertarea greșelilor și redă o conversație între Petru și Domnul Isus. Petru întreabă: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „…până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22). 70X7=490, deci de atâtea ori ești chemat să-l ierți… pe „fratele” tău, cineva cu care trebuie să trăiești sau cu care trebuie să lucrezi. În esență, Domnul Isus spunea: „Iartă și continuă să ierți, dacă dorești să ai o relație cu acea persoană!” Să recunoaștem, toți facem greșeli pentru că avem slăbiciuni de tot soiul. Perfecțiunea există doar la Dumnezeu! Să ne amintim cuvintele Domnului Isus de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Niciodată nu s-au rostit cuvinte așa profunde și puternice în asemenea împrejurări, și foarte puține concepte sunt mai semnificative de reținut, într-o relație, decât acesta. Deși este perfect normal să ne mâniem, și este o reacție omenească, firească, să ne simțim tratați pe nedrept, există o mare diferență între mânia sănătoasă și emoția corozivă a amărăciunii. Amărăciunea este cancerul relațiilor! După cum spunea dr. Maya Angelou: „Amărăciunea este alimentată de gazdă. Ea nu are niciun efect asupra obiectului care a cauzat neplăcerea.” În acest caz, „gazda” este relația ta, iar iertarea este medicamentul și tratamentul. Domnul Isus a spus: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31). A oferi gradul de iertare pe care vrei să-l primești îți asigură păstrarea relației sănătoasă și liberă de orice boală de amărăciune. E un lucru greu? O, da! Dar dacă te rogi, Dumnezeu îți va da harul și puterea să ierți, și să alegi harul, nu amărăciunea!

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult…” (Romani 5:20)

     Apostolul Pavel scria (Galateni 1:13): „prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea.” În mod clar, Saul din Tars nu intenționa să devină creștin. Ca iudeu, el era obsedat de Lege. Ca intelectual, el putea purta discuții cu cele mai rafinate minți. Elocvent și educat, el era dedicat, trup și suflet, religiei sale. Dar cu toate acestea, el avea o problemă: îi ura pe creștini! El asistase la uciderea cu pietre a lui Ștefan, care a devenit astfel primul martir al Bisericii! Și chiar dacă nu participase personal, el avusese grijă de hainele celor care aruncaseră cu pietre (vezi Faptele Apostolilor 7:57-59). Sigur nu-i trecea atunci prin minte că într-o zi va trece de partea cealaltă a baricadei! Dar când Dumnezeu are un plan pentru viața ta, El va face totul pentru a-l împlini. Când te-a cucerit cu harul și dragostea Sa, El începe să lucreze planul Său în viața ta. Chiar și când viitorul Pavel păzea hainele ucigașilor lui Ștefan, Dumnezeu avea planul de a-l folosi. La fel cum avea planuri și pentru noi, când eram în lume – petrecând, făcând ce ne plăcea, trecând de la o relație la alta sau gândindu-ne numai la cum să facem bani. Dar nimic din toate acestea nu L-a oprit pe Dumnezeu, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” Dacă Pavel ar fi știut că Dumnezeu plănuise să i Se arate pe drumul spre Damasc, probabil că ar fi ales altă rută! Dar Biblia relatează că: „deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas…” (Faptele Apostolilor 9:3-4). Acest fariseu, foarte religios și mândru, a avut acea întâlnire cu Dumnezeu care nu se afla pe agenda sa, dar care i-a schimbat viața. Pentru a te aduce la supunere față de voia Sa, Dumnezeu va face tot ceea ce este nevoie și în cazul tău. Așa că, ai grijă! Dumnezeu nu va permite ca încăpățânarea ta să saboteze planurile Sale pentru viața ta!

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

     Dacă am încerca să-i găsim lui Iov vreun defect, am putea spune poate că vorbea cam mult. Dar nici pe departe n-avem de gând să-l învinovățim ori să-i „căutăm nod în papură”; a fost lovit de prea multe, și nu i-a mai rămas aproape nimic… Soția sa, care ar fi trebuit să manifeste empatie și compasiune, l-a sfătuit să „blesteme pe Dumnezeu și să moară” (Iov 2:9)! Apoi, prietenii săi i s-au adresat ca niște procurori, pentru că socoteau că își atrăsese singur tot acest necaz asupra sa. Trebuie să citim 37 de capitole din cartea Iov ca să-L auzim pe Dumnezeu vorbind! Capitolul 38 începe așa: „Domnul a răspuns lui Iov…” Și printre picături, și până a terminat Dumnezeu de vorbit, Iov n-a îndrăznit să spună decât: „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură…” (Iov 40:4). Să reținem faptul că înainte de-a auzi glasul lui Dumnezeu, Iov vorbise mult. Dar după ce L-a auzit, n-a mai putut rosti un cuvânt! Una dintre afirmațiile bune ale lui Iov fusese aceasta: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15). Uneori, cea mai bună cale prin care poți gestiona o problemă este să nădăjduiești și să nu vorbești. Să te supui și să nu vorbești. Iov nu știa lucrul acesta, la vremea respectivă, dar planul lui Dumnezeu era ca la sfârșit să-i dea înapoi de două ori mai mult decât el pierduse! Și asta s-a întâmplat după ce nu s-a mai concentrat pe propriile sale probleme și a început să se roage pentru prietenii săi (vezi Iov 42:10). Așadar, oprește-te… Fii deschis și dispus. Dumnezeu este încă pe tron. El este în controlul fiecărui detaliu al vieții tale. Chiar și în cele mai rele circumstanțe, El Se gândește la binele tău. Biblia spune că: „Domnul va sfârşi ce a început pentru tine…” (vezi Psalmul 138:8). Și asta este ceea ce trebuie să știi – azi!

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… și ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

     Astăzi vă rog să fiți atenți la câteva sfaturi, testate și probate în timp, pentru a obține înțelepciunea: 1) Trebuie să recunoști că ai nevoie de înțelepciune. Benjamin Franklin a spus pe bună dreptate: „Pragul de la intrarea în templul înțelepciunii este recunoașterea propriei tale neștiințe.” 2) Trebuie s-o cauți la sursa corectă. Iar Biblia ne spune care este sursa corectă: „Domnul dă înţelepciune.” (Proverbele 2:6). Numai El îți poate oferi adevărata înțelepciune, pentru că numai El are adevărata înțelepciune. Firește, înțelepciunea Sa o face pe a noastră să pară caraghioasă. Apostolul Pavel spunea: „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” (1 Corinteni 1:25). Gândește-te la acest lucru în felul următor: dacă Dumnezeu ar avea un gând absurd (bineînțeles că El nu are asemenea gânduri! Dar cel mai absurd gând al Lui) ar fi mult mai înțelept decât cel mai înțelept gând pe care l-am putea noi concepe vreodată! 3) Trebuie să ceri înțelepciunea. Dumnezeu nu-Și depozitează înțelepciunea; El este gata s-o dăruiască. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris: „Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:3-5). Iar apostolul Iacov ne spune și cum trebuie s-o cerem de la Dumnezeu: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8). Așadar, astăzi, recunoaște că ai nevoie de înțelepciune, cere-o de la Dumnezeu, și roagă-te cu credință pentru ea!

„Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea…” (Proverbele 4:7)

     De ce oare Biblia vorbește atât de mult despre înțelepciunea lui Solomon? Deoarece nu este vorba despre o înțelepciune omenească supranaturală; ci despre o înțelepciune supranaturală coborâtă la priceperea omenească. Dacă îți închipui că sunt lucruri care țin de domeniul trecutului și că subiectul nu este pentru tine, ascultă cuvintele lui Solomon, cel mai înțelept om din lume: „N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti! Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta dacă o vei îmbrăţişa.” (Proverbele 4:6-8). Haddon Robinson, profesor universitar, dar și scriitor prolific și unul dintre cei mai eficienți predicatori din lume, a scris: „Începând cu anul 1955, cunoștințele s-au dublat tot la cinci ani. În zilele noastre, absolvenții de liceu au fost expuși la mai multă informație despre lume decât Platon, Aristotel, Spinoza sau Benjamin Franklin. De fapt, astăzi, nici Moise și nici apostolul Pavel nu ar putea lua examenul de admitere la facultate. Și totuși, cu toate standardele noastre înalte, și cu toate cunoștințele noastre, societatea de astăzi este populată cu o recoltă bogată de eșecuri magnifice, cu persoane educate să-și câștige existența, dar care n-au habar de nimic în ce privește gestionarea vieții însăși. Absolvenți ai unor universități de renume sunt experți în informații despre o felie îngustă a vieții, dar sunt la nivel de clasa întâi când vine vorba despre o viață reușită de familie și despre prieteni. Să fim sinceri: cunoașterea nu este suficientă pentru a face față problemelor vieții. Avem nevoie de înțelepciune și de abilitate pentru a face față provocărilor vieții!” Spurgeon a spus: „Nu există nebun mai mare decât acela care știe că e nebun; dar ca să știi să folosești cunoștințele, îți trebuie înțelepciune.” Concluzie: Dacă ești expus la multă informație, cu atât mai mult trebuie să te rogi pentru înțelepciune!