„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele…” (Proverbele 8:11)

     Când împăratul Solomon i-a cerut lui Dumnezeu înțelepciune în loc de putere, faimă sau bogății, Dumnezeu i-a spus: „fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti – înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:11-12). Și-a ținut Dumnezeu promisiunea? Da! Solomon a devenit persoana cea mai faimoasă, cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai înțeleaptă de pe planetă! Această descriere îi este atribuită lui Solomon. El a domnit peste cel mai important imperiu din lume. Corăbiile sale comerciale au navigat peste mări, aducându-i comorile pământului. A proiectat și a construit câteva dintre cele mai importante clădiri ale lumii, inclusiv Templul. A construit rezervoare, parcuri, grădini și vii. A fost un maestru al comerțului, științei și literaturii. A devenit un distins scriitor și un muzician talentat. A învățat incredibila valoare a înțelepciunii, s-a bucurat de beneficiile ei și a scris: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:10-11) Cartea Proverbele sau Pildele lui Solomon are 31 de capitole – câte unul pentru fiecare zi a lunii. Așadar, ce s-ar întâmpla dacă ai citi câte un capitol pe zi în următoarele douăsprezece luni? Cu siguranță, vei deveni mai înțelept!

„Dă-mi dar înţelepciune… ca să știu cum să mă port…” (2 Cronici 1:10)

     Când împăratul Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau…” (2 Cronici 1:7) Să ne imaginăm scena: Solomon a primit undă verde din partea Celui în al cărui vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Dumnezeu l-a testat. El l-a pus la încercare pe Solomon ca să vadă ce este în inima lui. O persoană arogantă ar fi cerut faimă. O persoană lumească ar fi cerut avere. O persoană egoistă ar fi cerut putere. Dar ce I-a cerut Solomon lui Dumnezeu? „Înțelepciune.” Așa că, Dumnezeu a onorat cerința lui Solomon, și i-a dăruit ceva mai încântător decât faima, mai exorbitant decât averea și mai senzațional decât puterea. După cum s-a dovedit ulterior, toate binecuvântările materiale de care s-a bucurat Solomon au fost produse secundare ale darului înțelepciunii. Un gânditor anonim a scris: „Spune-mi ce visuri ai și-ți voi spune enigma din viața ta. Spune-mi rugăciunile tale și-ți voi spune istoria sufletului tău. Spune-mi cererile tale și-ți voi spune lucrurile pe care le primești. Spune-mi căutările tale și-ți voi spune cine ești. Nu vreau să-ți cunosc averea, ci doar dorințele. Nu-mi pasă de lucrurile pe care le ai, ci doar de cele pe care nu le ai și pe care dorești să le ai; nu vreau să-ți știu realizările, ci ceea ce nu ai realizat încă și urmărești… Ceea ce primești în urma victoriilor tale din timpul zilei și în urma viselor tale din timpul nopții, idealul pe care ți-l stabilești, lucrurile pe care le aprobi ca fiind excelente, ce cauți și cărui lucru ți-ai dedicat inima – acestea reprezintă măsura unui om.” Așadar, roagă-te pentru înțelepciune!

„Feriți-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22)

     Apostolul Pavel spune: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27). Mintea noastră este ca un hotel; managerul nu poate opri pe nimeni să intre în hol, dar îl poate opri să intre în camere. La fel este și cu ademenirea. Când se întâmplă acest lucru? Când dorm și nu veghez în post și rugăciune. Când Dumnezeu te-a răscumpărat, tu ai devenit un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Și ai fost „pecetluit pentru ziua răscumpărării” (vezi Efeseni 4:30). Când sigilezi un plic, conținutul său este protejat până ajunge la destinație. Înțelegi ideea? Satan nu se poate impune în fața duhului tău născut din nou, așa că te atacă prin firea ta căzută. Apostolul Pavel a recunoscut lucrul acesta și spune: „răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:19). Nu vei fi niciodată imun în fața tentației, dar o poți învinge. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că El ne promite în Scriptură că: 1) „Ne veghează.” Asemenea unui păstor care nu-și părăsește niciodată turma, când te piezi, El te va readuce în turmă. 2) Nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre (vezi 1 Corinteni 10:13); ca un bun antrenor care te pregătește, Dumnezeu va lăsa ca greutatea ispitei să te întărească, dar nu să te zdrobească sau să te distrugă. 3) A pregătit mijlocul ca să ieșim din „orice se pare rău.” Dacă îți alegi singur calea, vei fi înfrânt. Mijloacele lui Dumnezeu prin care poți să scapi din „orice se pare rău” sunt: rugăciunea, Cuvântul Său, părtășia creștină și viața umplută de Duhul Sfânt. Doar în felul acesta, poți învinge „orice rău”! Așadar, nu te lăsa ademenit!

„Fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” (Proverbele 5:19)

     Dacă ești o persoană căsătorită, gândește-te la momentul în care te-ai întâlnit prima oară cu soțul sau cu soția ta, și te-ai îndrăgostit. Te gândeai la el sau la ea zi și noapte, nu-i așa? Abia așteptai să fiți împreună; te agățai de fiecare cuvânt rostit de celălalt… Relația era motivatoare și plină de entuziasm, pentru că mințile voastre se antrenau reciproc, emoțiile voastre erau exaltate, și o gamă largă de subiecte ale vieții vă aprindea imaginația. Dar numeroase căsnicii nu supraviețuiesc pentru că mor de plictiseală. Și atunci, unul dintre soți se implică într-o relație extraconjugală, sau celălalt devine dependent de comportamente deviante… pentru că intervine plictiseala în relație. Sigur, asta nu este o scuză pentru fapte deplorabile, dar plictiseala funcționează ca o otravă și percepe o taxă inevitabilă de la fiecare dintre noi. Secretul unei bune căsnicii constă în găsirea unor modalități de a continua să te dezvolți, și apoi de a aduce lucrul acesta pe masa relației. Învață ceva nou despre munca soțului sau soției tale, și fii preocupat de detaliile zilei pe care a petrecut-o. Găsiți un subiect pe care să-l împărtășiți și să discutați despre el. Când ești preocupat de viața persoanei de lângă tine, îi întărești dorința de a-ți împărtăși mai multe despre felul în care și-a petrecut ziua, și despre propria persoană… Și încă un lucru care nu trebuie uitat: e important să ai preocupări și activități personale. Familiile care vor să crească împreună înțeleg că trebuie să se încurajeze unul pe altul, să-și alimenteze prieteniile, hobby-urile și interesele și în mod independent. În familiile-model, soții se încurajează și se motivează unul pe altul! Ei înțeleg cum să-și dezvolte propriile lor vieți fără să desconsidere viața pe care o împărtășesc împreună. La asta se referă Biblia când spune: „fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” Așadar, păstrează-ți entuziasmul în căsnicie! Se poate! Succes!

„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui…” (Proverbele 20:7)

     Când Biblia vorbește despre neprihănire, ea se referă întotdeauna la a avea un caracter bun. Caracterul bun stabilește limite. Poate nu va determina întotdeauna ce vei face, dar el va stabili întotdeauna ce nu vei face. Caracterul te face să înțelegi cât ești dispus să plătești pentru a obține ce-ți dorești. Când cineva dintr-o relație (soțul, soția, un prieten) este lipsit de caracter, acea persoană este periculoasă. Solomon scria: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” Caracterul nu are nevoie să fie în centrul atenției și nici nu se dă în spectacol. Nu recurge la intimidare sau la calomnie pentru a-și atinge interesul. Cel ce crede că poate obține ce-și dorește prin minciună, înșelătorie sau manipulare – se înșală amarnic. Să înțelegem un lucru: indiferent unde mergi, adevăratul tău „eu” va ieși la iveală! Și dacă nu lucrezi la caracterul tău, nu vei fi în stare să clădești relații sănătoase. Relațiile autentice necesită integritate. Cum este o persoană cu un caracter bun? Ea dă dovadă de un comportament exemplar în toate circumstanțele; este o persoană care respectă regulile și este demnă de încredere; este o persoană care oferă credit acolo unde el este datorat; este o persoană care trăiește prin credință; este o persoană care se încrede în Dumnezeu că El o va ajuta să împlinească toate lucrurile pentru care a fost creată și la care a fost chemată. Biblia ne spune că cei răi vor prospera o vreme, dar nu vor rămâne nepedepsiți. În schimb, cei neprihăniți vor triumfa (vezi Proverbele 11:21). Iar Solomon adaugă: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Lucrează la caracterul tău!”

„Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău…” (Matei 6:13)

     În rugăciunea „Tatăl nostru”, Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm așa: „Și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Să înțelegem un lucru: Satan încearcă mereu să ne ducă în ispită, în timp ce Duhul Sfânt care locuiește în noi încearcă mereu să ne izbăvească de ispită. Ne este de ajutor să știm că diavolul este numit „ispititorul”, și în același timp și „pârâșul”. Biblia adeverește acest lucru: „Pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10). Nu există fair-play la diavol. De îndată ce te face să cazi în ispită, el își va schimba rolul și va încerca să te convingă că din cauză că ai cedat, ai ieșit din sfera harului și răscumpărării lui Dumnezeu. Dar Satan este mincinos și în el nu este adevăr. Numai când îți negi păcatul și respingi mila lui Dumnezeu, ai ieșit de sub răscumpărarea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9). Unii oameni sunt izbăviți din ispită pe loc; alții se luptă cu ea vreme îndelungată, înainte să obțină izbăvire și victorie. Nu se pune problema că Dumnezeu nu dorește să-Și extindă harul peste noi, doar că noi nu suntem în stare să-l primim. Așadar, fie că alegi calea simplă, fie calea dificilă, câtă vreme dorința ta este să apelezi la Dumnezeu, El (vezi 1 Corinteni 10:13) „a pregătit şi mijlocul ca să ieși” din ispită!

„Domnul este tăria mea…” (Exodul 15:2)

     Ai remarcat vreodată că atunci când ți-e foame, toate felurile de mâncare din meniu îți par bune? În mod similar, când sufletul tău nu este împlinit, păcatul pare ispititor. De aceea, tu trebuie să fii mereu conștient de starea ta spirituală și să-ți monitorizezi nivelul la care se află sufletul tău în căutare de împlinire. La bordul mașinii tale există lumini de avertizare care îți spun cât de fierbinte este motorul, când mașina merge (sau rămâne) fără ulei. Uneori li se spune „luminile idiotului”, căci trebuie să fii așa ca să le ignori! Deci, lumina principală de pe tabloul de bord al inimii tale este „lumina satisfacției sufletului.” De aceea în Biblie sunt atât de multe versete care ne cheamă să ne bucurăm: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10); „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11); „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3); „Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) Atunci, de ce persoane de altfel inteligente cad mereu în cursă? Pentru că atunci când nu suntem mulțumiți de viețile noastre, suntem vulnerabili față de ispită. Și cu cât nivelul nemulțumirii noastre este mai mare, cu atât suntem mai susceptibili de a cădea în ispită. Noi am fost creați pentru mulțumirea sufletului; nu putem trăi fără asta. Și dacă nu o găsim în relația cu Dumnezeu, o vom căuta în toate locurile greșite. Apostolul Pavel spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Ce vrea să spună Pavel prin expresia „bucurie în Duhul Sfânt”? Că secretul bucuriei și a satisfacției sufletești se găsește în viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt! Așa a fost, și așa va fi mereu!

„Dumnezeu… împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea…” (1 Corinteni 10:13)

     Domnul Isus a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari…” (Luca 10:30) Ierusalimul reprezenta locul harului lui Dumnezeu, pe când Ierihonul era cetatea blestemată de Iosua când Dumnezeu i-a dărâmat zidurile (vezi Iosua 6:26). Drumul care lega cele două cetăți mișuna de tâlhari, așa că ne punem întrebarea: Oare intenția acestui om a fost să călătorească pe acolo doar parțial și apoi s-o ia pe alt drum? Biblia nu ne spune nimic despre asta, dar ceea ce știm sigur este că Dumnezeu merge cu noi ca să ne ofere protecție și să ne împiedice s-o luăm pe calea ispitei, și să avem de suferit… El a venit în ajutorul acelui om prin samariteanul milostiv. Și chiar dacă avem parte de toate măsurile Sale de protecție, noi tot reușim să dăm de necaz. Oare de ce? Mai întâi, pentru că nu mai ascultăm de atenționările Duhului Său cel Sfânt. În al doilea rând, nu mai suntem dispuși să ne rugăm pentru anumite nevoi cu o inimă supusă. În al treilea rând, nu ne interesează și nu vrem să discutăm cu un prieten de încredere care să ne ceară socoteală. În al patrulea rând, nu vrem să știm ce spune Biblia despre acel subiect. Am luat hotărârea unilaterală de a stinge Duhul, ca să putem da frâu liber pornirilor noastre trupești. Dar să nu uităm că întotdeauna găsim mâncare gratuită în cârligul pescarului, iar ispita ne promite privilegii… dar la sfârșit vom avea de plătit! Adevărata libertate nu se referă la libertatea de a ne satisface fiecare poftă, ci înseamnă să refuzăm să devenim robii unor dorințe nesănătoase. Așadar, lupta împotriva ispitei este nobilă, dar dacă nu faci altceva decât să te lupți să-ți reprimi dorințele, în cele din urmă vei ajunge epuizat. Trebuie să-ți păstrezi o imagine mentală clară a ceea ce vrea Dumnezeu să fii, și să cooperezi cu Duhul Său cel Sfânt pentru a deveni acea persoană!

„Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

     Când Charles Lindbergh (una dintre cele mai cunoscute figuri ale aviației americane și prima persoană care a traversat în zbor Oceanul Atlantic) era pe moarte, din cauza cancerului, el a scris aceste cuvinte (și a dorit să fie citite la serviciul său de înmormântare): „Astăzi așezăm trupul lui Charles A. Lindbergh în locașul de odihnă finală; dar duhul său îl încredințăm Dumnezeului Celui Atotputernic, știind că moartea este doar o nouă aventură a existenței care ne aduce aminte de cuvintele pe care le-a rostit Hristos pe cruce: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’” Moartea este doar „o nouă aventură a existenței”, deci nu ai niciun motiv să te sperii de ea sau s-o ignori! Datorită lui Hristos, o poți înfrunta fără teamă și cu încredere. În plus, învierea lui Hristos garantează învierea ta. Aristotel nu a avut dreptate, moartea nu este un lucru de temut. Grecii s-au înșelat: luntrașul Charon nu te va duce cu barca sa de partea cealaltă a râului Styx – în uitare, într-o lume a duhurilor unde nu există soare. În calitate de credincios, tu nu ești îngropat, ci ești strămutat! Biblia ne asigură: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43). Într-o zi, când Sfântul Francisc de Assisi cosea iarba din grădină, un om l-a întrebat ce ar face dacă ar afla că va muri la apusul soarelui, în acea zi… El a răspuns: „Mi-aș termina de cosit grădina.” Acest om era pregătit să moară și nu avea frică de moarte, ci era gata să profite la maximum de fiecare clipă a vieții. Și tu trebuie să trăiești la fel! Și nu uita că Învierea lui Hristos o garantează pe a ta. Hristos a înviat!

„Cămaşa… n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.” (Ioan 19:23)

     În Evanghelia sa, „apostolul iubirii” scrie: „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus I-au luat hainele și le-au făcut patru părți… I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” (Ioan 19:23-24). Conform tradiției, mamele evreice confecționau astfel de cămăși ca daruri pentru fiii lor care părăseau căminul părintesc. Chiar dacă nu avem certitudinea că Maria a confecționat-o ea însăși, cămașa lui Isus era cu siguranță un obiect prețuit. Lucrul acesta este cu atât mai semnificativ cu cât, de-a lungul Sfintei Scripturi, hainele simbolizează comportamentul și caracterul. Apostolul Petru vorbește despre „împodobirea cu smerenie” (1 Petru 5:5). Iar apostolul Pavel spune: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Galateni 3:27). La fel ca haina Sa, caracterul lui Hristos a fost fără cusur, dintr-o bucată și desăvârșit. Cuvintele „dintr-o singură țesătură de sus până jos” sugerează că el a fost întotdeauna condus de gândirea lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus Însuși a spus că: „El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5:19). Cu toate acestea, când a fost răstignit, Domnul Isus a lăsat la o parte straiul Său fără cusături, S-a făcut blestem pentru noi (vezi Galateni 3:13) și a luat asupra Sa haina păcatului care avea numele noastre pe ea. El a murit ca un criminal de rând pentru păcate pe care nu le-a săvârșit, ca noi să putem îmbrăca hainele neprihănirii Lui. El a murit pentru ca niște păcătoși ca noi, care ne apropiem de cruce, să putem pleca îmbrăcați cu „neprihănirea ca și cu o platoșă” (Isaia 59:17), cu brâul „neprihănirii și a credincioșiei” (Isaia 11:5) și „cu hainele mântuirii” (Isaia 61:10). Domnul Isus ne-a pregătit un loc în ceruri… dar nu numai atât, El S-a asigurat că vom avea și haina potrivită pentru acea ocazie. Slăvit să fie binecuvântatul Lui Nume!