„Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

     Domnul Isus a fost aspru cu fariseii și le-a spus-o în față: „Pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Matei 23:28) Pe dinafară aveau o înfățișare impresionantă, dar erau lipsiți de har, milă și compasiune. Iar Isus le-a cerut socoteală! Deoarece trăim într-o societate axată pe aparențe, Domnul Isus ne avertizează cu privire la pericolele care vin din faptul că ne concentrăm asupra vieții exterioare în detrimentul dezvoltării vieții interioare. Așadar, cum ar trebui să procedezi ca să nu se întâmple asta? 1) Urmează pilda lui Isus. El Și-a petrecut viața slujindu-i pe cei suferinzi, pe cei uitați, pe cei pierduți și pe cei singuri. 2) Ține minte că, deși ești creștin, încă te vei lupta în anumite domenii – deci nu încerca să te comporți ca și cum „le știi pe toate”! 3) Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere tiparele de comportament care sunt orientate spre aparențe, în loc să fie orientate spre inimă. 4) Înconjoară-te cu oameni transparenți, care te încurajează să fii autentic și te mustră atunci când ai nevoie! Autoarea Marybeth Whalen scria: „Zugravii au văruit peretele care ducea la parter. După o săptămână, am descoperit că, deși peretele era proaspăt vopsit, obiceiurile nu se schimbaseră. Copiii își ștergeau în continuare mâinile murdare pe el, făcând din ceea ce era alb și curat, ceva gri și murdar. La fel ca acel zid, dacă nu sunt atentă, pot ascunde ce este în interior; să port tricoul creștin, să am la mine Biblia, să zâmbesc ca și cum totul ar fi minunat și să vorbesc frumos despre umblarea mea cu Domnul. Dar, în adâncul meu, obiceiurile urâte așteaptă să fie dezvăluite în momentul în care viața devine murdară. Pot deveni un fariseu al zilelor noastre care se concentrează pe alb și ignoră lucrurile murdare de dedesubt!” Concluzia e simplă: fii autentic!

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

     Trebuie să facem distincția între „vasul de lut” și „comoară”. Apostolul Pavel spune: „Comoara aceasta o purtăm…” El nu spune: „Noi suntem această comoară”! Ori de câte ori le permiți oamenilor să creadă că tu ești comoara, Dumnezeu nu este mulțumit, iar tu te pregătești pentru eșec. Când Dumnezeu ascunde o comoară în tine, înseamnă două lucruri: 1) El Se așteaptă la un câștig al investiției Sale. 2) Ești chemat la un nivel mai înalt de responsabilitate și răspundere. Uneori, oamenii cred că liderii sunt imuni la testele și încercările vieți. Nu este așa! Faptul că cineva are talent nu înseamnă că nu se luptă în anumite domenii. Luptele lor pot fi nevăzute, dar sunt reale. Să recunoaștem: Dumnezeu folosește oameni pe care noi i-am fi cenzurat și i-am fi dat la o parte, precum Rahav, care era o prostituată din Ierihon. Dar când ea a crezut și s-a temut de Dumnezeu, El a folosit-o pentru a ajuta pe Israel să cucerească Ierihonul. Și tot Dumnezeu a inclus-o în linia genealogică a lui Hristos (vezi Evrei 11:31). Sau ce spui despre Iefta? Născut dintr-o mamă necăsătorită, a fost respins ca nelegitim de frații și surorile sale vitrege și a ajuns să trăiască prin peșteri, împreună cu alții… Cu toate acestea, Dumnezeu l-a folosit pentru a elibera Israelul și pentru a deveni unul dintre cei mai tineri conducători ai acestuia (vezi Evrei 11:32). Dumnezeu este specializat în restaurarea vaselor sparte. El ia lucruri care nu sunt productive, căsnicii care nu funcționează, oameni cu probleme – și îi învață cum să fie victorioși și rodnici în slujba Sa. Faptul că știi asta îți dă puterea și tenacitatea de a înfrunta orice ar veni, pentru că înțelegi că atunci când Dumnezeu Își pune comoara Sa în tine, o protejează, o folosește și o binecuvântează!

„Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer?!” (Matei 7:11)

     Încearcă să-ți imaginezi bogăția pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine (vezi 1 Corinteni 2:9). Apoi decide că limbajul inimii tale va fi „mult mai mult”-ul credinței, și nu „mult mai puțin” al necredinței. Următoarele afirmații și versete te pot convinge de asta: 1) Mântuirea ta dă la o parte păcatul tău. Indiferent cât de păcătos este trecutul tău, „mult mai mult” este harul și iertarea. Pavel a scris: „Dacă prin greşeala unuia singur cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu… în Isus Hristos s-a dat din belşug celor mulţi…” (Romani 5:15) Deci, bucură-te: ești „cu mult mai mult” iertat! 2) Viața lui Hristos în tine te mântuie continuu! Dacă El trăiește în tine, mântuirea Lui rămâne în mod activ la lucru în tine. Biblia spune: „Dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” (Romani 5:10) 3) Duhul Sfânt va fi în tine din belșug! Domnul Isus spune: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13) El dă Duhul „mult mai mult” copiilor Săi. 4) Poți ieși triumfător în viață prin Isus. Apostolul Pavel a mai scris: „Cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos…” (Romani 5:17) Prin harul lui Dumnezeu, poți umbla în biruință „cu mult mai mult”! 5) Tot ce ai nevoie, El îți va dărui! „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11) Pe măsură ce dezvolți o mentalitate de tipul „cu mult mai mult”, vei începe să te bucuri de „darurile bune” pe care ți le oferă cu generozitate Dumnezeu!

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20)

     Iată o expresie folosită în întreaga Scriptură pentru a descrie providența lui Dumnezeu pentru noi: „mult mai mult”. Ea ne asigură că nu există nicio nevoie cu care ne vom confrunta vreodată care să nu poată fi satisfăcută prin resursele Sale bogate. Tendința noastră este să abordăm nevoile noastre cu atitudinea „mult mai puțin”… care presupune că Dumnezeu este incapabil sau nu dorește să le îndeplinească! Nu, Dumnezeu vrea ca noi să adoptăm o atitudine de tipul „mult mai mult”! „Mult mai puțin” este limbajul lucrurilor vizibile, care lasă loc circumstanțelor și lipsurilor să ne conducă viața. „Mult mai mult” este limbajul lucrurilor nevăzute; ne invită să trăim în siguranța abundenței lui Dumnezeu. În cartea 2 Cronici 32, găsim o ilustrare potrivită a acestui principiu. Armatele regelui asirian Sanherib amenințau Israelul cu nimicirea. După ce i-a îndemnat să se uite în jur și să vadă ce le-au făcut popoarelor din alte țări, emisarul năvălitorilor a adăugat: „Cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!” (2 Cronici 32:15) În schimb, regele Ezechia și-a fixat ochii credinței pe resursele lui Dumnezeu și i-a încurajat pe iudei: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi!” (2 Cronici 32:7-8) Deși asirienii aveau o armată net superioară, aflăm din versetul 8 că poporul lui Dumnezeu „a avut încredere” (nu și-a mai făcut griji), crezând că mâna lui Dumnezeu era mult mai eficientă decât brațele cărnii! Așa că este timpul să dezvolți și tu în viața ta o mentalitate de tipul „mult mai mult”, deoarece (Efeseni 3:20) Dumnezeul nostru „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”!

„Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalmul 126:6)

     Dacă plângi ușor, s-ar putea ca Dumnezeu să-ți fi încredințat o lucrare a lacrimilor. Ce înseamnă asta? Iată cum explică autoarea Liz Curtis Higgs: „Plâng ușor și des. Lacrimi fericite, lacrimi triste, lacrimi exagerate… Lacrimi din reclamele Hallmark – spui tu… Plâng la biserică… Când aud rostindu-se un adevăr minunat sau o cântare glorioasă înălțată în laudă, când văd un nou credincios făcând un pas înainte, sau un sfânt în vârstă citind Scripturile, sunt atât de copleșită de prezența lui Dumnezeu încât lacrimile îmi curg pe obraji. Dacă eu m-am împăcat cu asta, multe femei se rușinează de lacrimile lor. O soră dragă din Missouri credea că lacrimile ei sunt o piedică în slujirea lui Dumnezeu. Spunea ea: „Vreau să ajut oamenii care suferă, dar când le aud poveștile, încep să plâng!” Am îmbrățișat-o și i-am spus: „Ai o lucrare a lacrimilor! Biblia ne spune să „plângem cu cei care plâng” (Romani 12:15) și „prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Corinteni 1:4). Lacrimile tale nu dor, ele ajută!” Dumnezeu poate folosi orice Îi încredințăm Lui: râsete și lacrimi, bucurii și necazuri, victorii și greșeli, puteri și slăbiciuni… Îi slujim cel mai bine pe ceilalți atunci când ne oferim adevărata noastră persoană, așa cum este, fără să așteptăm până când ne vom curăți faptele sau ne vom usca lacrimile, ci chiar acum, cu lacrimi cu tot… Într-o zi, El ne „va șterge orice lacrimă din ochi” (Apocalipsa 21:4)… Dar până atunci, lacrimile noastre sunt atât de prețioase pentru El, încât – asemenea vinului fin și parfumului neprețuit – El le păstrează într-un burduf (vezi Psalmul 56:8). Așadar, crede că plânsul tău de acum se va transforma în veselie!

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

     Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru. Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!” Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!” Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)

     Ascultă următoarea relatare și apoi spune acele „cuvinte prietenoase”, cât mai suntem încă în viață: „Îmi amintesc când ți-am luat mașina ta cea nouă și am distrus-o. Am crezut că vei fi livid și că te vei înfuria pe mine, dar nu a fost așa… Îmi amintesc când am mers la plajă, iar tu nu ai vrut să mergi pentru că ai spus că va ploua. Ne-am dus, și a plouat. Eram sigură că o să-mi spui: „Ți-am spus eu!”, dar n-ai făcut-o… Apoi a fost momentul când am vărsat suc de afine pe noul tău smoching alb. Știam că vei fi supărat și că mă vei certa… Dar n-ai făcut-o! Și îți amintești acea serată oficială? Am greșit și ți-am spus că va fi o seară obișnuită. Ai venit în blugi, și te-ai simțit ca un pește pe uscat! Eram sigură că vei pleca furios și mă vei lăsa acolo singură… Dar nu ai făcut asta! Am vrut să-ți spun cât de mult te-am iubit și cât de mult te-am apreciat pentru toate aceste lucruri, la întoarcerea ta din Afganistan. Dar nu te-ai mai întors viu!” Nu-ți petrece viitorul regretând cuvintele nespuse pe care cineva trebuie să le audă. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” Puține lucruri sunt mai eficiente decât cuvântul potrivit la momentul potrivit. În același fel, cuvintele de bunătate nespuse sunt o povară grea cu care trebuie să trăiești. De aceea, Biblia spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbele 12:25) Nu lăsa timiditatea sau teama de respingere să te împiedice să spui ceea ce trebuie spus… Așa că exprimă-te – cât se mai poate!

„Scripturile… mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)

     Pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi două lucruri: 1) Cine este Dumnezeu. O fetiță de la școala duminicală a fost întrebată de învățătoarea ei ce desenează. Ea a răspuns: „O imagine a lui Dumnezeu”. Învățătoarea a spus: „Dar nimeni nu L-a văzut vreodată!” Încrezătoare, fetița a răspuns: „După ce termin eu desenul, Îl vor vedea!” Te rog să înțelegi un lucru: singurul Dumnezeu pe care unii oameni din jurul tău Îl vor vedea vreodată este cel pe care Îl văd în tine în fiecare zi! Și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să petreci timp cu El. Nu timpul rămas, ci timp de calitate, timp zilnic, timp prioritizat! 2) Cine ești tu. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise ca să elibereze poporul Israel din Egipt, acesta L-a întrebat pe Dumnezeu două lucruri: a) „Când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?… Dumnezeu a zis lui Moise… „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’” (Exodul 3:13-14). Pentru a ști cine ești tu, trebuie mai întâi să știi cine este Dumnezeu – și atunci vei avea credibilitate. b) „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu…” Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe… „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face, ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor…” (Exodul 4:1-3, 5) Moise avea deja ceea ce-i trebuia! La fel, și tu ai! Concluzie: pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi cine este El și cine ești tu!

„Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:7)

     Un autor necunoscut a scris următoarele cuvinte emoționante: „Poza lor de la nuntă, de pe masă, își bătea joc de ei, două persoane ale căror minți nu se mai conectau. Se lăsase o barieră atât de grea între ei, încât nici tăvălugul cuvintelor, nici artileria atingerilor n-o mai puteau dărâma. Undeva, între primul dinte al celui mai mare copil și absolvirea celei mai mici fiice, se pierduseră unul de celălalt. De-a lungul anilor, fiecare a descâlcit încet acel ghem de ațe încâlcite numit „sine” și, în timp ce trăgeau de nodurile încăpățânate, fiecare își ascundea față de celălalt căutarea. Uneori ea plângea noaptea și implora șoptit întunericul să-i spună cine era. El stătea întins lângă ea, sforăind ca un urs care hibernează, neștiind de iarna ei. Ea a urmat chiar un curs de artă modernă, încercând să se regăsească în culorile stropite pe o pânză, plângându-se celorlalte femei despre bărbații insensibili. S-a urcat într-un mormânt numit „birou”, și-a înfășurat mintea într-un giulgiu de figuri de hârtie și s-a îngropat în clienți… Încet-încet, s-a ridicat zidul între ei, cimentat de mortarul indiferenței. Într-o zi, întinzând mâna unul către celălalt, au dat de o barieră peste sau prin care nu mai puteau trece… și, retrăgându-se din cauza pietrei reci, fiecare s-a îndepărtat de străinul de pe partea cealaltă. Pentru că atunci când dragostea moare, nu se întâmplă într-un moment de luptă furioasă și nici când trupurile aprinse își pierd căldura. Ea zace gâfâind, epuizată, dându-și sfârșitul la picioarele unui zid pe care nu l-a putut escalada!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: nu lăsați niciun fel de zid să se ridice între voi!

„Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

     Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei. Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară. De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11) Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!