„Sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (Deuteronom 33:27)

     Vorbind poporului Israel pentru ultima oară, Moise le-a spus: „Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor…  Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (v. 26-27). Când citești Biblia, descoperi că Dumnezeu a făcut o mulțime de lucruri spectaculoase pentru poporul Său pe vârfuri de munte. Pe Muntele Moria, El s-a întâlnit cu Avraam și cu Isaac, descoperindu-Se drept „Iehova Ire”, care înseamnă „Domnul va purta de grijă”. Pe Muntele Horeb, El i-a vorbit lui Moise printr-un rug aprins și a schimbat destinul poporului Israel. Pe Muntele Sinai, El a dat Cele zece porunci. Pe Muntele Carmel, El a trimis foc din cer, nimicindu-i pe proorocii lui Baal și ai Astarteei şi întorcând inimile poporului Său spre El. Dar brusc, Moise a făcut o schimbare în relatarea lui despre acest mare Dumnezeu al locurilor înalte. E ca și cum el se gândea: „Nu pot să-i las pe acești oameni cu ideea că Dumnezeu e doar pe munte; că El este cu noi numai când totul merge bine”. Așa că a continuat: „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”. Cuvântul „sub” din limba ebraică înseamnă „de jos”. Așa că s-ar putea traduce: „brațele Lui Dumnezeu sunt sub tine când tu ești jos”. Oricât de adâncă este valea prin care trebuie să treci, prezența lui Dumnezeu este mai adâncă. Poate astăzi te simți căzut, dar nu poți ajunge atât de jos încât El să nu fie acolo. Sub tine se află brațele Lui cele veșnice. Adevărul este acesta: El nu este doar Dumnezeul de pe culme; El este și Dumnezeul din vale.