_{„Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)}

     _{Fiecare milostivire de care ai dat dovadă față de cineva aflat în nevoie, precum și fiecare ocazie în care ți-ai închis ochii sau inima – trebuie justificate când vei sta la judecată (vezi 2 Corinteni 5:10). Domnul Isus le va menționa una câte una: fiecare faptă pe care ai făcut-o pentru a îmbunătăți situația cuiva, chiar și pe cele mărunte. Firește, toate lucrurile de care vorbește Domnul Isus par neînsemnate: „Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:35-36). Crisostom, părintele Bisericii primare, a subliniat următoarele: „Noi nu auzim expresii gen: „am fost bolnav și m-ați vindecat” sau „am fost în temniță și m-ați eliberat”; așadar, nu stau în picioare scuze precum: „Cum puteam eu să vindec un om bolnav? sau să eliberez pe cineva care este rob?” Domnul Isus a spus: „Am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine”. Aceste lucrări ale milei sunt fapte simple și cu toate acestea, prin aceste fapte simple, noi Îl slujim pe Domnul Isus.” Este uluitor adevărul acesta incontestabil: Îl slujim pe Hristos, slujindu-i pe cei aflați în nevoie! Unii dintre aceștia sunt refugiați sau trăiesc pe stradă. Poate au făcut greșeli sau au fost prinși în situații pe care nu le-au putut controla. Nu-i poți ajuta pe toți, dar îi poți ajuta pe unii dintre ei – fie și puțini! Și atunci, Îl slujești pe Domnul Isus! Despre așa ceva îți va spune El când te vei înfățișa înaintea Lui, într-o zi…}