„Nu ne vei înviora iarăși…?” (Psalmul 85:6)

     În următoarele câteva zile vom discuta despre trezirea spirituală de care avem nevoie în biserică astăzi. În primul rând, o trezire a vieții. Adevărata trezire începe cu o recunoaștere cinstită a faptului că din punct de vedere spiritual am devenit plictisiți, uscați și chiar morți. Ezechiel descrie lucrul acesta astfel: „mâna Domnului a venit peste mine, și m-a luat în Duhul Domnului, și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase … și iată că … erau uscate de tot … El mi-a zis: „Proorocește despre oasele acestea, și spune-le: „Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! … ªi pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s-au apropiat unele de altele!.. . a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr” (Ezechiel 37:1-10). Viziunea lui Ezechiel ne învață următoarele adevăruri: a) Trezirea începe cu recunoașterea faptului că nu suntem un trup sănătos, unit și care funcționează. b) Serviciile noastre bisericești au devenit prea formale și seci. c) Trebuie să însetăm după Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel trăim în negare, scuzându-ne și găsind justificări pentru starea noastră spirituală. Dumnezeu i-a spus lui Israel, care era un popor de agricultori: „Sămănați potrivit cu neprihănirea și veți secera potrivit cu îndurarea. Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să plouă mântuire” (Osea 10:12). Să remarcăm elementele unei adevărate treziri: o accentuare a unei vieți neprihănite; manifestarea milei  unii față de alții; recunoașterea atitudinii noastre nepăsătoare și mândră față de păcat; strigătul după Dumnezeu în rugăciune susținută și din toată inima: „Nu ne vei înviora iarăși, ca să se bucure poporul Tău în Tine?”