„Înverzesc în curţile Dumnezeului nostru” (Psalmul 92:13)
În lăuntrul tău se dă o luptă între sinele tău care trebuie să propășească – persoana care ai fost creată să fii – și sinele care se ofilește. „Care e acesta?” întrebi tu. Sinele tău care se ofilește se simte neliniștit și nemulțumit. El te atrage spre vicii, cum ar fi atenţia exagerată acordată televizorului, consumul de alcool, concepția greșită despre relațiile intime, cheltuirea fără măsură a banilor – lucruri menite să anestezieze temporar durerea. Gândurile tale alunecă automat înspre teamă și mânie. A învăța nu pare profitabil. Te gândești la propria persoană aproape tot timpul. Pe de altă parte, propășirea (dezvoltarea, înflorirea și prosperitatea) are loc: 1) În duhul tău. Simți că începi să primești idei și energie dintr-o sursă externă. Așa și este: primești putere de la Duhul lui Dumnezeu! Noi vorbim despre a fi inspirat, ceea ce literal înseamnă că „Dumnezeu suflă peste tine”. Dumnezeu te insuflă; te întorci la viață și simți că ai un scop pentru care să trăiești. 2) În mintea ta. Gândurile tale sunt marcate de bucurie și de pace. Ai dorința de a iubi și de a învăța. Ești transformat efectiv „prin înnoirea minții” (Romani 12:2). 3) În timpul tău. În fiecare zi te trezești cu un sentiment de entuziasm și îți dai seama că nu ești prea tânăr ca să propășești. Mozart compunea o muzică extraordinară la vârsta de cinci ani. Pavel i-a spus lui Timotei: „nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12). Îți dai seama și că nu ești niciodată prea bătrân ca să propășești. Bunica Moses avea șaizeci și nouă de ani când s-a apucat de pictură, iar artistul Marc Chagall a realizat câteva dintre cele mai bune lucrări ale sale la nouăzeci de ani. Te smerești atunci când recunoști că nu poți fi tot ceea ce-ți dorești. Însă odată ce accepți asta și cauți să maximizezi ceea de Dumnezeu dorește să fii, începi să propășești.