_{„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta” (Matei 22:37)}

     _{Într-o zi, împotrivitorii lui Hristos l-au întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Răspunsul Său este valabil și astăzi atât pentru lideri, cât și pentru enoriași; îi include pe cei ce stau în bănci și pe cei de la amvon deopotrivă. „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.” (v. 37-38). Ca lider, trebuie să nu lași niciodată loc de neînțelegeri sau întrebări în mintea nimănui cu privire la cine este Dumnezeu – și la cine nu este. Adică: tu nu ești Dumnezeu! El a spus: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!” (Exod 20:3). Lucrul acesta este important, pentru că niciodată nu te vei găsi într-un pericol mai mare ca atunci când lumea începe să te laude și aplaude. Da, noi trebuie să-i învățăm pe oameni să-i respecte, să-i onoreze și să-i răsplătească pe liderii buni… însă liderii care seamănă cu Hristos descurajează adulația și se retrag din lumina reflectoarelor. Ioan Botezătorul a avut atâta succes ca predicator, că în momentul în care a terminat de vorbit, audiența sa a dat năvală la Isus. Vorbind despre el, Hristos a remarcat esențialul: „Ioan, ai făcut o lucrare bună!” Ioan a fost de acord, căci a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:30). Isaia a scris (Isaia 6:1): „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” Mai întâi a trebuit să moară regele, pentru ca Isaia să-l vadă pe Domnul. Numai când un lider devine insensibil la aplauze și la aprobare, și când moare față de sine, este Dumnezeu glorificat în exercitarea funcției de conducere. Firește, când Hristos este Singurul înălțat, liderul chemat de Dumnezeu zâmbește și spune liniștit: „Mulțumesc, Doamne – așa ai vrut Tu!”}