„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)
Se spune că un băiețel de nouă ani suferea de sindromul Down. La școala duminicală, ceilalți copii râdeau de el pentru că era altfel. În duminica dinaintea Paștelui, învățătoarea i-a dat fiecărui copil un ou de plastic și le-a spus să caute simboluri ale noii vieți, cum ar fi semințe și frunze și să le pună în ou. Ideea era ca fiecare dintre ei să-și deschidă oul în Duminica Paștelui și să discute despre ceea ce au găsit. Copiii au adus tot felul de lucruri; flori, fluturi și pietre. Dar când învățătoarea a deschis oul lui Philip, acesta era gol. Un copil a spus: „Nu e corect, nu a făcut ce trebuie!” Philip însă a tras-o pe învățătoare de mânecă și i-a zis: „Ba da, am făcut ce trebuia. E gol pentru că mormântul este gol. De-asta noi avem viață nouă!” Toți ceilalți copii au rămas fără grai, și de atunci Philip a câștigat respectul tuturor și a devenit parte din grup. Dar familia lui Philip știa că timpul lui se scurge – prea multe probleme pentru un trup micuț. În acea vară a plecat acasă. Când clasa aceea de copii de opt ani s-a confruntat cu realitatea morții, s-au dus la înmormântare – dar nu cu flori. Alături de învățătoarea lor, fiecare a pus câte un ou de plastic gol pe micul sicriu al colegului și prietenului lor! De ce este atât de importantă învierea lui Isus? Din cel puțin două motive: 1) Învierea Sa o garantează pe a noastră. 2) Pentru că trecem inevitabil și prin durerea pierderii cuiva drag, Paștele este garanția că vă veți revedea – vii, nemuritori și asemenea lui Isus!