STABILESTE LIMITE (3)

„Ca o cetate surpată și fără ziduri” (Proverbe 25:28)

     2)Limitele permeabile. Oamenii bine adaptați găsesc echilibrul potrivit între spațiul lor personal și lăsarea celorlalţi să se infiltreze, să-i manipuleze și să-i domine. Ei știu să spună „da” la ce este sănătos și „nu” la ce nu este. Oamenii cu limite permeabile, pe de altă parte, îi lasă pe ceilalți să pătrundă în voie în viața lor, să le consume timpul și energia, să le dicteze opțiunile și să-i priveze de alte relații importante. Incapabili de a spune „nu” la ce este sănătos ei îngăduie ca alții să-i facă să se simtă vinovați, obligați, nepăsători sau chiar „necreștini” dacă refuză ceea ce li se cere. Ei se incomodează pe ei înșiși, familiile și prieteniile lor pentru a facilita cereri nesfârșite din partea utilizatorilor aparent neajutorați, lipsiți de putere și iresponsabili, crezând că sunt buni și de ajutor. Plata persoanei care ajută este imensă, deseori ducând la supraîncărcare emoțională, fizică, socială și spirituală, în timp ce persoana ajutată se simte tot mai dependentă, iresponsabilă și îndreptățită, neapreciind și uneori chiar urând eforturile celui care îl ajută. Oamenii cu limite permeabile nu sunt conștienți că semnul „deschis” este mereu aprins, atrăgând un potop de nevoi ale celorlalți oameni față de care se simt responsabili. Ei poartă povara multor lucruri rele din lumea asta, simțindu-se epuizați, anxioși, neadecvați și vinovați, crezând că e vina lor că nu pot face mai mult și că nu pot rezolva lucrurile. Și asta îi face să se simtă „folosiți”. „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată și fără ziduri”. Trebuie să înțelegi un lucru: nu-ți poți lua în stăpânire propria viață câtă vreme ești copleșit, simțindu-te responsabil pentru viețile altor oameni. Stabilește anumite limite și trăiește viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu s-o trăiești!