„Caut să plac oamenilor?” (Galateni 1:10)

     Fie că suntem lucrători ordinaţi sau simpli creştini, nu suntem scutiți de stres. O combinație mortală de trăsături, văzută frecvent la cei ce-L slujesc pe Dumnezeu, produce inferioritate și perfecționism – trăsături ce ne fac executanți obsesivi-compulsivi care cred că nu suntem potriviți și că slujirea noastră nu este niciodată satisfăcătoare. În consecință, devenim: a) Supra-responsabili:credem că trebuie să facem totul noi înșine. b) Iresponsabili: credem că nimic din ce facem nu este acceptabil, așa că nu trebuie să facem nimic. c) Nesiguri: ezitând între a) și b), ne simțim ca niște ratați, oricare variantă am adopta-o. Trebuie să înțelegi următoarele: stresul pe care îl generăm noi și nu sarcinile slujirii e ceeace ne epuizează. Și nimic nu ne stresează mai tare ca şi faptul de a plăcea oamenilor! Pavel spune: „ Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos”, deoarece înainte, a trăit pentru a primi acceptarea oamenilor. A descoperit că nu poate fi un slujitor eficient al lui Hristos și să continue să-și facă griji referitor la părerea oamenilor. Faptul de a fi pe placul oamenilor nu trebuie să fie motivația ta pentru slujire, deoarece: 1) Nu va funcționa. Fiecare vot pe care îl primești te face să pierzi un altul. 2) Te face să încerci imposibilul. Cu cât nu reușești să placi oamenilor, cu atât mai tare te străduiești. Așa că ești prins într-un cerc al presiunii, eșecului și descurajării. 3) Devii sursa tăriei tale. Domnul Isus a evitat acest stil de viață epuizant. „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând” (Ioan 5:19). Numai când Dumnezeu este sursa ta, nivelul stresului tău va scădea!