„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25)

     De ce ne este mai ușor să fim critici decât susținători? 1) Din cauza importanței pe care   ne-o atribuim. Odată ce am atins un anumit nivel de cunoaștere, credem că „știm cel mai bine.” Uneori, însă, ceea ce noi suntem gata să predăm altora nu suntem gata să învățăm. În acel moment trebuie să facem o alegere – să ne retragem și să-l lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de ei sau să încercăm să insistăm să accepte. În astfel de clipe, ar fi bine să ne aducem aminte de vechiul proverb: „Cel pe care l-am convins forțat își păstrează încă părerea personală.” Poate a existat o vreme în care nu ai fost prea deschis la învățătură, așa că roagă-te pentru acești oameni ca Dumnezeu să lucreze conform planului Său. 2) Din cauza darurilor noastre. Noi nu putem crede că talentele și experiențele noastre sunt unice pentru noi – date prin harul lui Dumnezeu (vezi Romani 12:6). Așa că, ne așteptăm ca toți ceilalți să se ridice la nivelul nostru și îi desconsiderăm atunci când nu o fac. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1). Fă un pas în spate și lasă-l pe Dumnezeu să lucreze în ei! 3) Din cauza experiențelor noastre. Noi suntem modelați de atitudinile celor ce s-au îngrijit de noi. Ei alimentează în noi mecanismul cooperării, pozitiv și negativ, cu care noi lucrăm. Firește, unii părinți au crezut efectiv că lauda ne rănește, iar critica ne ajută. Deci, noi trebuie să ne schimbăm modul de a gândi și să începem să sincronizăm ceea ce spunem cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” Așa că, fii un susținător!