„Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11)

     Cuvântul fericire (în engl. happiness) vine de la vechiul cuvânt englezesc happ, care înseamnă „șansă” și este echivalentul cuvântului latinesc, fortuna, care înseamnă „noroc.” Ambele cuvinte sugerează că atunci când lucrurile se întâmplă așa cum ne dorim, suntem fericiți, iar când nu se întâmplă, suntem nefericiți. Dar o astfel de fericire este temporară și fragilă; adevărata bucurie este permanentă și statornică. Unii creștini sunt atât de serioși și sobri încât te fac să crezi că Dumnezeu se încruntă atunci când râdem și urăște tot ce are legătură cu bucuria și încântarea. Psalmistul a scris: „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse.” C.S. Lewis spune că: „Bucuria este activitatea primordială a cerului;” iar noi putem spune că Biblia este una din cărțile cele mai pline de bucurie care au fost scrise vreodată. Cuvintele bucurie și bucuros se găsesc de cel puțin 245 de ori în Biblie. Cuvântul veselie apare de aproximativ 150 de ori și suntem îndemnați să ne bucurăm și să ne veselim de aproape 400 de ori! Asta înseamnă că bucuria nu este o emoție, este o atitudine. Emoțiile nu pot fi comandate; nimeni nu-ți poate spune să te simți fericit când nu ești. Dar poți alege să fii bucuros indiferent de circumstanțe. Bucuria nu este un bun care poate fi cumpărat. Mulți oameni descoperă prea târziu că banii nu pot cumpăra fericirea, dar nici bucuria. S-a spus că săracii sunt într-o stare mai bună decât bogații. A căuta fericirea și bucuria în materialism este ca și cum ai bea apă sărată; cu cât bei mai multă, cu atât îți este mai sete. Secretul bucuriei de durată constă în înțelegerea faptului că ești iubit necondiționat, prețuit și acceptat de Dumnezeu.