„De cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Viața e plină de situații care ne provoacă teama: teama de boală, de șomaj, de respingere, de părerea celorlalți. Dacă nu o ținem sub control, teama ne fură pacea interioară. Chuck Swindoll ne reamintește: „David a întâmpinat teama cu capul sus, la ușa din față, punându-și două întrebări: „De cine să mă tem? De cine să-mi fie frică?” Și i-a închis fricii ușa în nas, declarând:„Inima mea…tot plină de încredere ar fi.”(v.3). Apoi a intrat în casă, reamintindu-și cum poate contracara atacurile fricii. Prin rugăciune: „Un lucru cer de la Domnul” (v.4). Prin viziune: „Privesc frumuseţea Domnului” (v.4). Prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (v. 4). Prin ocrotirea lui Dumnezeu: „El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului” (v.5). Prin închinare: „Voi cânta” (v.6). Prin odihnă: „Nădăjduieşte în Domnul!” (v.13-14). Prin determinare: „Îmbărbătează-ţi inima” (v.14). Curajul nu se limitează la câmpul de luptă. Adevăratul test al curajului este mai semnificativ, mai adânc, mai tăcut, e ca și cum rămâi credincios când nu te vede nimeni, înduri durerea când camera este goală, rămâi singur când ești înțeles greșit. Poate fi la fel de simplu ca atunci când spui „nu”, la fel de semnificativ ca atunci când ai de-a face cu un munte de rufe murdare, la fel de neștiut ca lupta lăuntrică dintre bine și rău. Câștigătorii medaliei de aur a lui Dumnezeu apar în taină, acolo unde au loc majoritatea faptelor de curaj, departe de recunoașterea publică.” Când teama îți face genunchii să tremure, Dumnezeu spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9). Dick Mills scrie: „Fiecare poruncă vine cu asigurarea că o putem împlini. Dumnezeu nu dă porunci pe care nu le putem împlini. E nepotrivit să spunem: „Am mult curaj, dar nu am putere”, sau „Sunt plin de putere, dar mă tem.” Curajul și puterea îți sunt date de Dumnezeu. Curajul ne motivează voința și puterea ne însoțește efortul.”